Capitolul 15

Capitolul 15 – Clatite

Visul meu se termina, simteam cum incep sa ma trezesc. Auzeam un zgomot infundat, ritmat si constant, era placut si linistitor. Capul meu  statea pe ceva cald si tare, nu imi aduceam aminte ca perna mea sa fie atat de tare, desi stateam foarte confortabil. Parca nu as fi vrut inca sa ies din vis, dar corpul meu isi pornea motorasele pentru o alta zi si deveneam din ce in ce mai treaza. Ma gandeam ca poate mobilul meu incepuse sa zbarnie pe noptiera, dar nu recunosteam melodia. Apoi am respirat adanc, un parfum delicat mi-a trezit simturile si mi le-a pus in alerta. Inainte sa deschid ochii si am auzit un mic oftat, apoi am simtit ca ceva cald imi tinea talia si un aer rece imi gadila fruntea. Mi-a luat cateva secunde sa imi aduc aminte ce se intamplase cu o seara inainte si am deschis ochii, nevenindu-mi sa cred. Camera nu era cea de la hotel si nici cea de acasa, era livingul baietilor, iar ce auzeam eu, acel sunet ritmat, un era decat inimioara lui Rob, pentru ca inca mai eram cu capul pe pieptul lui. Mi-am ridicat capul si m-am intors catre fata lui, credeam ca doarme, dar ochii lui verzi erau atintiti asupra mea. In momentul acela eu m-am blocat. El a zambit si si-a trecut mana prin parul meu, rasfirandu-l.

–         Buna dimineata!

–         A, buna dimineata! I-am spus eu cu o voce somnoroasa. Esti treaz! Am spus eu dupa cateva momente in care incercam sa ma conving ca nu visez.

–         Mda, m-am trezit de ceva vreme.

–         Si de ce m-ai lasat sa dorm, trebuia sa ma trezesti! Am spus eu, gandindu-ma ca poate a amortit, sau poate nu vroia sa dorm asa.

–         De ce sa te trezesc, dormeai atat de linistita ! Mi-a placut sa vad cum dormi. A spus inca zambind dulce.

I-am zambit si eu, nu stiu de ce dar imi erau tare cunoscute vorbele astea, mi-am adus aminte si am zambit si mai tare. S-a uitat un pic nedumerit la mine.

–         Nimic, mi-am amintit ceva!

–         Vino incoace! Mi-a spus incet.

M-am intins ca sa ajung mai aproape de el, el m-a ajutat sprijinindu-ma cu mana care inca mai era pe spatele meu. Mi-a dat un sarut dulce pe buze, apoi inca unul pe frunte. Mi-am lasat capul la loc pe pieptul lui, iar el a inceput sa se joace cu parul meu. Am stat putin asa pentru ca am tresarit cand am auzit un sforait de undeva din apropiere. Rob a inceput sa rada. Mi-am ridicat capul si am vazut ca toti dormeau langa noi. Ashley si Kristen pe canapea langa noi. Taylor si Alice pe o alta canapea mult mai mica, si ea dormea cu capul pe pieptul lui Taylor, arata atat de fericita, am mai vazut-o dormind, dar nu cu un zambet pe fata. Asa ca am presupus ca ceva de genul asta vazuse si Rob. Din nou m-a trezit din visare acel sforait care venea de la Kellan. El statea intr-o pozitie cam incomoda pe fotoliul desfacut, se pare ca se foise mult in timpul noptii, sau ma rog de cand ne-am culcat. Oare cat am dormit, cat o fi fost ceasul?! M-am uitat la Rob, care inca radea pe infundate de zgomotele produse de Kellan.

–         Ai idee cat o fi ceasul?

–         Nu, si nici nu prea imi pasa, sincer, zambi el si ma ciufuli. Conteaza?

–         Nu, am mormait eu. Avea dreptate, dar vroiam sa stiu asa, informativ.

–         Oricum e pana in ora zece, Gustave a spus ca vine dupa zece si inca nu a venit. A spus el, parca citindu-mi gandurile, inchizand ochii si lasandu-si capul pe state, inca jucandu-se in parul meu.

–         Multumesc, am spus eu incet.

Se auzi din nou sforaitul lui Kellan si pe noi ne-a bufnit rasul. Alice tresari si Taylor se misca din locul lui, cei doi se trezira, mai corect spus au fost treziti. S-au uitat unul la altul mirati, apoi au zambit si si-au spus si ei “buna dimineata”. Rob a chicotit, facandu-i sa se intoarca si sa se uite la noi. Au zambit si ei si ne-au salutat somnorosi.

M-am ridicat prima, fiind ce mai aproape de margine, apoi Rob s-a ridicat incet fara sa miste prea mult canapeaua unde fetele dormeau linistite. Se pare ca toata lumea fusese foarte obosita. Probabil zborul de ieri si-o fi spus cuvantul. Asa ca le-am lasat sa doarma si ne-am indreptat catre bucatarie, unde puteam vorbi mai tare. Alice si Taylor ne-au urmat.

–         Vrea cineva cafea? Am intrebat eu cand toata lumea a intrat in bucatarie, fiecare cascand mai tare.

–         Eu vreau, a mormait Taylor.

–         Si eu, a spus Alice.

–         Se pare ca toata lumea vrea, a spus Rob.

–         Nu chiar, am zambit eu, prefer un ceai. Eu o sa imi fac un ceai.

Rob se uita suspect la mine, ca si Taylor de altfel, nu intelegeau cum de nu vreau cafea.

–         Mda, ea nu prea bea cafea ! le-a explicat Alice.

Rob a deschis usa frigiderului si a spus de acolo.

–         Uuu, am gasit suc de portocale, din asta vrea cineva ?

Toti am mormait un ”Da !” care l-a facut sa rada. A scos o carafa de suc, eu am adus paharele si ne-a turnat fiecaruia, apoi s-a asezat la masa langa noi.        

–         Ce mancam? A intrebat Taylor, savurandu-si sucul de portocale.

–         Poti sa te uiti prin frigider, a mormait Rob, eu nu am vazut nimic atractiv.

–         Imi e pofta de clatite, mi-a spus Alice.

–         Clatite ?! Clatiteee !! a spus Taylor. Da vreau clatite, nu am mai mancat de muuult. Hai sa facem clatite ! se ruga el de noi.

–         Nu stiu sa fac clatite de care mancati voi ! am spus cand Taylor se uita la mine.

–         Eu nici atat, se apara Alice de privirile insistente ale lui Tay.

–         Spre salvarea voastra eu stiu ! a spus mandru Rob, moment in care toti ne-am uitat la el.

–         Tu? Stii? A intrebat Taylor surprins.

–         Yap ! a zambit Rob, aratandu-si toti dintii.

Si-a terminat sucul si a inceput sa caute prin bucatarie ingredientele necesare. Nu i-a luat mult sa le gaseasca, dupa cum am mai spus, bucataria asta era dotata cu de toate. L-am urmarit atent toti, cum lucra acolo. Se descurca foarte bine, sigur mai facuse asta de cateva ori. La un moment dat, urma sa porneasca mixerul, numai ca nu il pozitionase deloc bine. M-am dus repede catre el, dar tot ce am putut spune a fost…

–         Rob, NU…si un nor imens de faina s-a ridicat, stropi din compozitie au ajuns pe fata mea, pe par si evident pe rochie, Rob era de asemenea facut cu faina si compozitie pe fata, par si haine.

Dupa un moment de tacere, in care toti eram in soc, Alice si Taylor au inceput sa rada atat de tare ca mai aveau putin si cadeau de pe scaune. Rob s-a uitat la mine cu o fata de om nevinovat si a incercat sa imi zambeasca strengar, dar nu prea i-a iesit.

–         Ups! Scuze! A spus el, asteptand sa incep sa tip la el.

Dar am inceput sa rad si eu, alaturi de cei doi. Rob se relaxa si incerca sa se curete, dar nu reusi decat sa faca alti nori de faina zburara in aer. Ceea ce fu intampinat de alte hohote de ras din partea ‘audientei’.

–         Ce va hliziti atata?! A intrebat Kristen cand a intrat pe usa, urmata de Ashley si Kellan.

Toti au ramas blocati in usa, iar Ashley tipa scurt, ingrozita, Alice si Taylor declansara o noua sesiune de rasete, ca si noi de altfel.

–         Ce naiba s-a intamplat aici, a zis Kellan razand, dar inca socat de priveliste.

–         Vrea cineva clatite? A intrebat Taylor nevinovat.

–         Eu cred ca vroiau sa verifice daca le sta bine ca vampiri! A ras Kristen.

Evident ca s-a ras din nou. Noi doi ne-am scuturat cat de cat si am inceput sa adunam dezastrul din bucatarie. Le-am facut celorlalti semn sa plece, ca ne descurcam.

Am ramas in bucatarie doar eu cu Rob, am incercat sa strangem, numai ca nu prea am avut spor, pentru ca ‘domnul Rob’ avea grija sa imi puna compozitia ramasa in castron, pe maini, eventual daca reusea si pe obraz. Incercam sa ma feresc, dar era prea rapid. Eu incercam sa strang, el in schimb se distra copios, murdarind totul in jur si aratandu-mi o fata nevinovata.

–         Ai ratat o pata! Imi spunea clipind des.

–         Ai de gand sa ma ajuti sau nu? L-am intrebat eu un pic iritata.

–         Nu ! a spus atat de repede, ca un copil mic, rasfatat.

–         De ce ?

–         Pentru ca nu vreau, a continuat el jocul.

–         Bine, atunci da-te te rog la o parte ! si i-am facut semn cu mana.

–         Nu!

–         Rob, te rog…ai spus ca o sa vina Gustave! Nu e frumos sa-si vada bucataria in halul asta! M-am plans eu.

El incepuse sa rada mai tare si veni langa mine, cuprinzandu-mi talia in mainile lui albe de faina. Mi-am imaginat ca rochia mea a primit un nou model. Se sprijinea de masa din centru, atunci cand m-a tras spre el. Am facut greseala de a ma uita curioasa in ochii lui, pentru ca m-am pierdut imediat si nu am mai putut face nici o miscare inafara de cele pe care mi le impunea el. Eram ca o papusa in mainile papusarului. Isi apropie fata de a mea, imi zambi strengareste si imi sopti cand ajunse aproape de buzele mele.

–         Gustave se descurca!

–         Rob, am reusit eu sa murmur, in cautarea vointei mele si a gandurilor mele.

–         Da? A spus el, miscandu-si usor nasul de sus in jos pe nasul meu si respirand usor, alternand valuri delicate de aer rece si cald pe fata mea.

–         Rob, inca incercam sa ma concentrez, desi esuam lamentabil. Pe bune! Nu e frumos, o sa se supere!

–         Nu-ti face griji! O rezolvam noi! Spuse el inca zambind.

Mi-am dat ochii peste cap si am oftat.

–         Stii ceva?! Iti sta bine si cu alb, a ras el, si mi-a mangaiat obrazul, se simtea atingerea lui atat de fina de parca era matase…apoi mi-a picat fisa…am cascat gura sa spun ceva iar el zambi mai tare.

–         Rob! Nu esti normal! M-am indepartat un pic suparata, dar mai mult amuzata, stergandu-mi de pe obraz faina pe care tocmai mi-o pusese.

–         Ti-am spus ca iti sta bine si cu alb! A spus din nou cu o fata nevinovata. Apoi ma trase inapoi in bratele lui si cu o mana imi prinse talia, iar cu cealalta imi mangaie parul apoi degetele lui trasara usor conturul maxilarului, oprindu-se la barbie si se apleca si ma saruta usor. Buzele lui moi si reci de la faina se jucau usor pe ale mele. Din nou senzatia de ameteala provocata de sarutul lui. Am continuat sarutul, vrand fiecare mai mult, mainile lui incepusera sa se miste pe spatele meu, tragandu-ma mai aproape, mainile mele ajunsesera in parul lui si il trageam si eu mai aproape. Am incercat printre respiratii sa ii spun cate ceva.

–         Rob,…ceilalti…

–         Sunt in casa, nu o sa vina! Spunea el zambind.

–         Gustave?! …

–         O sa il auzim cand vine, a continuat zambind si dandu-mi saruturi scurte.

Pe fundal se auzeau rasete din casa, peseme se spusese ceva foarte comic, apoi la scurt timp s-a auzit usa de la bucatarie si cineva care a tras aer adanc in piept, facandu-ne sa inghetam amandoi.

–         O Doamne sfinte! Ce s-a intamplat cu bucataria mea!

–         La naiba! A spus scurt si incet Rob, retinandu-si rasul cu greu.

–         Robert…ce inseamna asta?! A spus el inca socat, masurandu-ne din cap pana in picioare.

Amandoi eram plini de faina si stropi din ce fusese candva compozitia pentru clatite. Tricoul lui bleumarin era plin de picustrele albe lichide si urme de labute albe fainoase, iar rochia mea …candva mov, era acum alba cu model mov.

–         O incercare de clatite! A zambit Rob catre el cu acel zambet de iti intorcea mintile, nu stiu cat va functiona in cazul lui Gustave, dar merita incercat.

–         Urma sa o curatam! Am spus eu destul de incet, dar ma auzise pentru ca incepuse sa se incrunte.

–         Duceti-va de aici! A spus el dupa un oftat lung.

–         Dar te ajutam, eu am facut, eu o sa curat, a spus Rob serios, desi privirea lui spunea altceva.

–         Nu! A spus ferm Gustave. Iesiti din bucatarie acum, inainte sa incep sa ma enervez! Acum, hai! a continuat pe un ton iritat.

Rob mi-a prins mana bine intr-a lui si a luat-o incet spre usa. Eu am inghitit in sec. Gustave era un om pe la vreo 40-45 de ani, bine facut, cu un inceput discret de burta, grizonat, parea foarte puternic, dar trasaturile fetei ii erau blande, desi acum era incruntat si te asteptai sa rabufneasca din secunda in secunda, nu a zis nimic pana nu am trecut de el. Parea ca un leu furios care astepta sa isi arate coltii, ne urmarea cu privirea care cred ca exprima mai multe decat repros. Daca as fi putut sa ma transform, m-as fi facut intr-un soricel si as fi fugit din calea lui cat sa ma tineau picioarele.

–         Haide-ti odata! A tunat el.

Rob a reusit sa scoata un chicot si a inceput sa alerge catre scari, aproape tarandu-ma dupa el. M-am uitat trista la Gustave si am reusit sa murmur.

–         Imi pare rau!

Rob a chicotit si mai tare, iar Gustave si-a dat ochii peste cap, facandu-ne semn sa il lasam in pace. Am alergat pana la scari si le urcam in graba cand am auzit o voce de clopotel.

–         Noi mergem la plaja…O Doamne, in ce hal sunteti, spuse Ashley ingrozita de felul in care aratam.

–         De fapt, noi jucam roluri de vampiri! A spus razand Rob.

–         Bine, vampirilor, noi in 20 de minute vrem sa plecam, ar fi dragut sa faceti si voi un dus si sa mergeti cu noi!

–         Ok, a spus Rob si m-a tras mai departe pe scari.

Am intrat in camera lui, unde s-a oprit brusc dupa ce a intrat si m-a lipit cu spatele de usa, punandu-si mainile in lateralele capului meu. Amandoi radeam, pana ce el s-a apropiat din nou de mine si m-a sarutat. L-am tras mai aproape vrand sa-i simt buzele, parul, corpul cu fiecare muschiulet cat mai aproape de mine. Ne-am oprit sa luam o gura de aer si parfumul lui minunat imi invada din nou toate simturile. Inca nu ma obisnuisem si nu cred ca ma voi obisnui cu mirosul lui. Mereu parfumul ma lua prin surprindere si ma facea sa vreau mai mult.

–         Rob…am spus 20 de minute! Se auzi glasul lui Taylor care venea dinspre scari.

Ne-a bufnit rasul si el m-a luat in brate.

–         Stii ca ne omoara daca nu suntem gata, nu? I-am spus eu incet.

–         Hmm, presupun! A murmurat el nemultumit.

–         Nu bag mana in foc pentru ceilalti, dar Alice a mea, sigur!

Mi-a dat drumul si ne-am indreptat catre bai. M-am dus si mi-am luat repede din camera lui Ashley hainele de ieri, mai corect spus costumul de baie si rochita cea noua pe care mi-o cumparasem ieri, care era aranjata in asa fel incat sa nu ratez si cumva sa nu o vad. Presupun ca cineva, nu dam nume s-a gandit la tinuta mea de plaja.  Am fugit la dus si mi-am spalat parul plin de faina. Cred ca puteam face un aluat cu ce cazuse din parul meu. Cand apa mi-a atins pielea, am simtit cum ma topesc de placere, reusea sa ma relaxeze, numai ca nu a durat prea mult, pentru ca mintea mea a zburat destul de repede la amintirea mainilor delicate ale lui Rob si cum alunecau incet pe corpul meu. “Ah! La naiba” m-am gandit eu, incercand sa ma concentrez sa termin dusul mai repede. Parul doar mi l-am sters repede cu prosopul, nu avea sens sa il usuc cu feonul pentru ca afara era cald si oricum urma sa ni-l udam la plaja. Mi-am pus costumul de baie din doua piese, foarte vesel colorat, apoi mi-am pus rochita cea noua. Eram gata. Sper ca reusisem sa ma incadrez in timpul pe care mi-l acordasera. M-am ingrozit cand mi-am vazut rochia ce decorata era. Mi-am impaturit frumos rochita care a fost mov…desi nu cred ca mai avea vreun sens…tot la spalat urma sa ajunga.

Am coborat in living, fiecare statea pe cate un scaun sau pe canapea si astepta. Toti erau schimbati cu alte tinute. Chiar asa de mult a trecut de cand plecasera ei din bucatarie sine lasasera acolo?

–         Eu sunt gata, am murmurat incet.

Alice isi ridica privirea prima, urmata fiind de ceilalti.

–         Bun, unul e gata.

–         Si eu sunt gata! Se auzi vocea lui Rob care tocmai cobora pe scari, cu o tinuta noua, fara pic de faina pe el si cu parul la fel de ud ca al meu.

–         Gustave ne-a pregatit micul dejun, o sa mancam la plaja, asa ca hai odata! A spus nerabdator Kellan.

–         Dar voi cand v-ati schimbat?! A intrebat Rob, observand ca au si ei alte haine.

–         Pai noi nu am stat sa curatam o bucatarie intreaga, a ras Taylor.

–         Mda, bine, a mormait Rob.

–         Ne mai intoarcem la pranz aici sau stam pana mai pe seara? A intrebat Kristen.

–         Gustave a spus ca ne-a impachetat si ceva de pranz pe aici, si daca ni se face foame ori ne intoarcem ori iesim in oras. A spus Ashley.

–         Nu crezi ca suntem cam multi ca sa trecem neobservati? A murmurat Kristen.

–         Hmm mda, posibil.

–         Si pe ce plaja mergem, a intrebat dintr-o data Kristen.

–         E una foarte misto, o sa vezi, nu o sa ne deranjeze nimeni…sper! A spus Taylor.

–         Ok, pai atunci hai la masini, eu ma duc sa vorbesc un pic cu Gustave, a spus Rob.

–         Mergem in aceeasi formula de ieri? A intrebat Ashley.

–         Da, a spus Taylor desi, iar o sa fim gelosi pe Robert.

Rob si-a dat ochii peste cap si a pornit spre bucatarie, iar noi am inceput sa radem. Se pare ca baietilor nu le prea convenea ca doar Rob sa aiba o masina plina de fete.

–         Se pare ca asta e dezavantajul masinilor cu doua locuri, a ras Kristen.

–         Mda…asa se pare. A murmurat nemultumit Taylor.

10 comentarii

  1. klauss said,

    Februarie 11, 2010 la 00:03

    super…..
    crede-am k nu mai apare cap 15….
    oricum….foarte frumos,mi-a placut….
    bafta in continuare!!!!

  2. zapacel said,

    Februarie 11, 2010 la 01:17

    LOL, vampiri grizonati ca sa zic asa 😛

  3. Alice said,

    Februarie 11, 2010 la 03:04

    uhhhh deci te iubesc pentru capitolul asta, mai ales pt partea de inceput :D:D multumesc :”> :D. Ce pot sa spun, mi-ai facut o super pofta de clatiteeeeee :((. Capitolul a fost extraordinar ( nici nu cred ca trebuie sa-ti mai spun asta ). Asteptam nerabdatori si continuarea sa vedem ce nebunii mai fac personajele noastre preferate . P.S. : Imi este dor de u :”> ( nu te-am mai vazut de secole 😦 ) . pupici dulci. Alice

    • aryafantasy said,

      Februarie 11, 2010 la 09:22

      🙂 😀 va multumesc 😀

      P.S. Si mie imi e dor de tine…o sa ne vedem in curand :)…

  4. Alexya said,

    Februarie 11, 2010 la 17:40

    Caty, la fel ca Alice, imi e teribil de dor de tine. Chiar simt lipsa ta si acum ca ti-am citit capodopera, m-am simtit mult mai bine si intr-un fel mai aproape de tine – stiu ca nu ne-am vazut niciodata, dar stii in ce sens m-am referit 😛 – . Este minunat capitolul si sunt geloasa pe viata lor care e plina de bucurie si fara griji, asa ca baga-le ceva dramatism :)) . Stiu, sunt sadica :)) . Am asteptat mult acest capitol, dar a meritat. Tot nu ne-ai lamurit cu misterele din capitolul trecut si acum sunt curioasa se ce va vorbi Rob cu Gustave 😛 . Si Gustave este misterios :)) . Aynway, take care si sper sa ne auzim curand.
    XOXO,
    Alexya

    • aryafantasy said,

      Februarie 11, 2010 la 22:25

      Nu iti face griji draga mea Alexya, ca sunt prea lipsiti de griji 😛 …. au ceva pregatit …si o sa va placa…un pic de rabdare :)) si ai fi vazut ce le „coc” :P… si inca ce… 😀 eu rad…dar nu e de ras….dar nu pot sa va zic asa…deodata….in cateva capitole o sa vadeti…ma opresc aici ca deja simt ca o sa desconspir ideea si nu o sa mai aiba farmec 😛 ….asa ca…..o sa vedeti :P.
      pupici!!!
      P.S. Ieri dupa ce am postat la vreo 15 min…am ramas fara curent!!! pana de curent pe toata strada….vreo 5 blocuri fara curent. :(( asa ca…bine macar ca il postasem inainte 😀

  5. ruxandra95 said,

    Februarie 12, 2010 la 18:35

    cat de dragutz…. eram disperata ca nu mai aparea capitolul dar a meritat asteptarea ee superb… app poate treci si pe la mine. http://www.ruxandra95.wordpress.com puuuupppp

  6. Andreea said,

    Februarie 14, 2010 la 18:13

    Abia asteptam sa-l citesc. De mult timp. Si mi-a placut extrem de mult:X:X:X Si se pare ca foarte multe lucruri se intampla de la mancare:)) Si da, si mie mi-ai facut pofta de clatite. Noroc ca m-am gandit de cateva zile sa-mi fac astazi! Cred ca muream de pofta daca nu:))
    Dar, in fine, sa trecem peste faza cu clatitele. Robert a fost asa de amuzant!:)) Am ras mult, a fost distractiv. Si, intr-adevar, stiu ca e vacanta, stiu ca in vacante omul se simte bine, dar, totusi, singura faza mai „dramatica” a fost cea cu Emilie. Dar chiar vreau sa vad putina actiune:))
    Si chiar vreau sa stiu ce a suferit Elenya in trecut… m-ai lasat din nou in ceata!
    Si abia astept capitolul 16:X:X Intelegem ca nu ai mereu timp, dar speranta moare ultima, nu?:D
    PS: In legatura cu NME.. nu stiu daca ti-am scris mesaj pe mess sau nu, dar l-am facut privat. Desigur, tu ai acces la el. Si la noul meu fic:)) Daca vei vrea sa-l citesti, intra pe NME, acolo e link-ul.
    Si parca mi-am facut reclama. 😐 Nu asta voiam sa fac, dar asa suna. Ma ierti? (biiig puppy eyes:D).

  7. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 18:00

    Doamne, faza asta a fost mai mult decat tare!! :)):)):))
    „- Ce naiba s-a intamplat aici, a zis Kellan razand, dar inca socat de priveliste.

    – Vrea cineva clatite? A intrebat Taylor nevinovat.

    – Eu cred ca vroiau sa verifice daca le sta bine ca vampiri! A ras Kristen.”
    Am ras ceva…
    Iar de noul machiaj cu faina… si sarutul… si sarmanul Gustave… si clatitele… ok, daca mai continui cu minunatiile de aici nu mai termin:X:X:X:X:X:X Tot ce pot spune este ca imi plllace fanficul asta la nebunie:X:X
    Kisses, Andru:*:*

  8. darkangel said,

    Mai 20, 2010 la 09:29

    de ce am o slabiciune cu saruturi de ce ?????:) bestial cap


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: