Capitolul 06

Capitolul 6 – Adevarul

Dimineata veni repede, desi probabil jumate din asa zisa stare constienta o dormisem, visam ca nu pot sa adorm. Briza marii intra pe usa larg deschisa facand perdeaua de voal se se ridice, unduindu-se. Am privit pentru cateva minute miscarea placuta a perdelei si cerul albastru care se zarea printre material, era o zi senina. Undeva departe se auzeau cativa pescarusi. Mi-am dat cearceaful la o parte si cand m-am intors am observat ca in patul celalalt, Alice dormea ca un bebelus, intr-un tricou lung cu pantaloni scurti, jumatate din cearceaful ei era pe jos, se dezvelise probabil in timpul noptii. Din geamantanul ei erau scoase mai multe bluze si aruncate langa el, sigur si-a cautat ceva timp tricoul ala daca a facut atata debandada. Am zambit, mi se parea amuzanta cum probabil se chinuia sa gaseasca ceva de imbracat pe intuneric sau la lumina mobilului ca sa nu ma trezeasca. M-am dus sa ma spal pe ochii care ii simteam incetosati si grei, cand am aprins lumina si m-am privit in oglinda de la baie am avut un mic soc, dar mi-am dat seama repede de ce aratam atat de ingrozitor. Aveam ochii umflati de atata plans, de obicei cand adormeam plangand aratam asa a doua zi. Parul imi era ingrozitor de ciufulit, fixativul si zvarcoleala din timpul noptii mi-au facut parul sa arate ca o mare capita de fan. M-a bufnit rasul, eram caraghioasa asa ca am luat peria si am inceput sa aranjez revolutia din capul meu. M-am aranjat cat de cat, sa nu se sperie prea rau Alice cand va da de dimineata cu ochii cu mine. Am inceput sa strang prin camera hainele aruncate, incercand sa fac cat mai putin zgomot. Vroiam sa o las sa doarma, cine stie la ce ora o fi venit de la petrecere asa ca vroiam sa o las sa se odihneasca, mai ales ca si zborul cu avionul au obosit-o, nu stiu cum rezistase atat de bine, dar probabil ca a depins de companie. In acel moment am inghetat si bluza din mana mea a cazut la loc pe jos ca reactie la gandul meu. Ma fortam sa nu imi vina in minte intamplarile de aseara. De ce trebuia sa imi amintesc, de ce nu aveam si noi un buton pe care sa se poata apasa si o amintire care nu este deloc placuta, sa o poti sterge, astfel nemaiputand-o accesa, nu va mai putea sa te raneasca. Dupa ce am pus si ultimele bluze la loc, iar geanta i-am asezat-o frumos pe scaun, nu pe jos rasturnata cum o lasase, am iesit pe balcon, infiorandu-ma de aerul rece sarat care ma izbi direct in fata in momentul cand am pasit pe balcon. Din pacate nu avusese efectul scontat, ci doar imi readuse aminte de mirosul lui, de felul cum ne-am intalnit. Brusc am simtit pe obrajii mei picaturi fierbinti, din nou lacrimile dadeau navala din locul lor. Mi le-am sters repede si am oftat parca certandu-ma cu ele, parca le rugasem sa se opreasca si ele ca sa imi faca in ciuda s-au adunat si au iesit la suprafata. Ma sprijineam de balustrada cand am auzit o melodie familiara venind din casa. Aproape m-am aruncat pe pat ca sa iau telefonul cat mai repede sa nu o trezesc pe Alice, pentru ca melodia incepea sa se auda din ce in ce mai tare. M-am uitat la telefon, era doar alarma care ma anunta ca se facuse ora 10. Ramasese setat de ieri. M-am uitat la Alice sa vad soneria telefonului a trezit-o, dar tot ce am putut sa obtin a fost un murmur si s-a intors pe partea cealalta. M-am intors pe balcon si am mai privit cerul si marea de la distanta, fortandu-mi mintea sa gandeasca altceva decat la el si ce a fost aseara.

Alice se trezi dupa vreo jumatate de ora, cand m-am hotarat sa intru in camera. Avea o fata foarte amuzanta, somnoroasa si ciufulita.

–         Buna dimineata soare! I-am spus eu razand.

–         Neata! a spus mormaind. Ce repede a trecut noaptea!

–         Mda, cam asa e! am zis eu oftand.

–         Apropo, a spus ea strangand perna in brate si uitandu-se la mine inca somnoroasa. Ai pierdut cea mai misto parte a petrecerii, pacat ca ai plecat asa de repede, a fost fenomenal!

–         Alice, nu vreau discu… am incercat eu.

–         Sa-l fi vazut pe Rob! A continuat ea de parca nu m-ar fi auzit. Ah! Si cu ce masina am venit acasa, nici nu o sa iti vina sa crezi, a spus ea incantata.

–         Of, bine povesteste-mi! Am spus eu oftand si dandu-mi ochii peste cap, stiind ca nu voi avea scapare pana nu imi va povesti, nu stiam cum o sa rezist, dar de dragul ei voi incerca.

–         Pai, la scurt timp dupa ce ai plecat, a inceput ea incantata, ridicandu-se din pat si asezandu-se mai bine in pozitie turceasta, inca tinand perna in brate, se opri pentru cateva clipe sa vada daca sunt atenta si sa isi dreaga glasul.

–         Continua! I-am spus cu un oarecare interes.

–         Asa, Rob a venit langa noi, din nou am tresarit la auzul numelui lui, si ne-a spus ca are o surpriza pentru tine, dar nu am mai apucat sa ii spun ca ai plecat pentru ca a fugit de langa noi, s-a dus in locul unde era un microfon si a luat o chitara si a inceput sa cante. A cantat foarte frumos, Jake m-a luat la dans din nou, vreau sa iti spun ca danseaza minunat baiatul asta, mi-a spus ea.

S-a oprind uitandu-se ciudat la mine si ridicand o spranceana, mie imi reveneau in minte dansul cu Rob de aseara si imi dadeam seama cum se simtea ea, iar ea nu intelegea de ce reactionez asa, de ce cu fiecare cuvant ma incruntam si intristam. I-am facut semn sa continue, nu am prea convins-o ca eram in regula si totusi a continuat.

–         Apoi a venit la noi si a intrebat de tine unde esti ca nu te-a vazut, iar melodia o cantase pentru tine, Jake s-a facut ca ploua, iar eu i-am spus adevarul, i-am spus ca ai plecat. S-a intristat si m-a intrebat de ce. Nu am stiut ce sa ii raspund pentru ca nici macar mie nu mi-ai dat un raspuns concret! A spus ea cu suparare in glas.

–         E mai complicat, o sa iti povestesc…

–         Mai bine ar fi sa imi zici acum pentru ca mai incolo o sa uit si cand o sa te intreb o sa inventezi o gramada de scuze jalnice si nu o sa mai aflu!

Inversunarea ei m-a amuzat, era atat de haioasa si atat de furioasa. Eram si eu nerabdatoare sa ii povestesc desi nu era o poveste prea frumoasa, dar poate ma voi simti mai bine cand o sa termin cu asta.

–         Dupa ce ai plecat cu Jake, m-a dus pe terasa unde am dansat si …m-am oprit oftand.

–         Unde ce…intreba cu subinteles Alice

–         Si am tot dansat, am evitat sa ii spun de sarut, era prea dureros si nu vroiam sa il spun cu voce tare, desi daca ma uita la privirea lui Alice vazusem ca intelesese ce se mai intamplase.

–         Bun, si? Intreba ea nedumerita. Ce e rau cu asta!?!

–         Eu nu am spus ca a fost rau ! Raul vine dupa ! A fost chemat in casa si am intrat amandoi, a spus ca vine imediat si a plecat. Totul ok, pana a venit o domnisoara la mine, arata foarte bine tipa, s-a prezentat Emilie si m-a intrebat care este treaba mea cu Rob !

–         Poftim ? Si cine era ? Sora ? a ras Alice amuzata.

–         Nu, a spus ca … Rob este al ei si sa plec inainte sa puna garzile de corp sa ma scoata afara!…. am oftat eu, aproape dandu-mi lacrimile din nou.

–         Cum! Aproape a tipat Alice. Sa te dea afara? Dar erai invitat acolo, nu avea dreptul asta!

–         Se pare ca avea, garzile de corp le-am vazut si sincer nu ar fi fost bine sa ma opun! Cat despre Rob…ce sa-i spun…”prietena ta ma da afara, apropo, de ce nu mi-ai spus ca ai prietena?….pentru ca nu te asteptai sa vin? Aaa, te rog sa ma scuzi!” am imitat o conversatie intre mine si Rob, una pe care as fi crezut-o verosimila.

–         Of! A exclamat ea intristandu-se. Si de aceea ai venit la mine sa plecam! Si eu am fost o egoista si te-am lasat sa pleci singura si ranita…Imi pare atat de rau! A spus ea si a venit sa ma imbratiseze, strangandu-ma bine in brate.

–         Nu mi-am dat seama ca este atat de grav, eram prea ocupata cu Jake, imi pare atat de rau, ma ierti? A spus ea cu cel mai dulce glas pe care il avea, regretul simtindui-se in glas.

–         Nu am ce sa iert, nu m-am suparat pe tine, te-am inteles perfect si stiu ca nu as fi fost o companie prea placuta. Meritai sa te distrezi si tu putin. Am imbratisat-o si eu mai linistita.

–         Esti cea mai buna prietena a mea, nu vreau sa ne certam, spuse ea intristandu-se.

–         Ti-am spus ca nu sunt suparata pe tine, linisteste-te. Sunt suparata pe el si pe ea! Am accentuat cand am spus “ea”, pe ea o uram, in felul in care ma abordase si felul arogant cum imi vorbise.

–         Pot sa o ciufulesc? Mi-a spus cu o fata inocenta si cu zambetul pana la urechi Alice, avand o alura de dracusor.

M-a bufnit rasul, ca deobicei reusea ea sa spuna ceva si sa ma inveseleasca.

–         Nu, nu am ce sa mai fac, visul frumos s-a terminat, ma gandeam eu ca e prea frumos sa fie adevarat, trebuia sa ma trezesc.

–         Ai maaa, nu spune asta, stii ca nu e adevarat! A spus Alice, consolandu-ma.

–  Cum am putut sa ma gandesc, sa imi treaca prin capul asta sec ca el ar fi interesat de mine? Probabil isi facea mustrari de constiinta ca aproape mi-a rupt nasul, de doua ori si apoi vroia sa isi faca geloasa prietena. Nu a fost nici o clipa … am explodat eu dintr-o data cu o explicatie logica.

–         Ely, dar cu el ai vorbit? El ti-a confirmat asta? Poate ar trebui sa vorbesti si cu el.

–         Nu mai am ce sa discut, e asa mai bine, sa dispar. Oricum nu mai stam aici mult asa ca ce mai conteaza, au fost 2 zile dragute si atat. Si eu am iesit in castig, am spus eu amar, am mers cu un Volvo!

–        Da, a spus Alice dandu-si ochii peste cap, asta a fost cea mai tare experienta, a spus ea ironic. Dar nu numai asta! Te-am vazut vesela din nou asa cum erai inainte, plina de viata si deschisa. Nu are cu sa se termine prost.

–        Alice! Tocmai s-a terminat tot aseara!

–        Nu e adevarat, ti-am spus ca ti-a dedicat o melodie si te-a cautat!

–       Alice daca m-ar fi cautat, ar fi stiut unde sa ma gaseasca!

–       Nu fi asa de pesimista! A spus Alice sperand spre mai bine, in sufletul meu ranit si eu speram sa nu fie adevarat si sa mi se explice, dar eram realista si nu imi tineam speranta in frau pentru daca as fi indraznit sa sper ca ma va cauta si el nu ar fi facut-o atunci m-ar fi ranit si mai tare.

Amandoua am tresarit cand am auzit telefonul din camera sunand. Cine putea sa sune pe fixul din camera. M-am intins catre telefon si am raspuns.

–         Buna ziua doamna, se auzi vocea din telefon, sunt de la receptie, va informez ca ati primit un colet si va trebui sa veniti sa semnati pentru el sau pot trimite curierul sus.

–         Nu e nevoie, cobor eu. Multumesc.

–         Cu placere doamna. O zi buna !

–         Multumesc la fel! La revedere. Am inchis telefonul un pic contrariata.

–         Cine era? A intrebat Alice curioasa.

–         Cei de la receptie, cica as fi primit un colet! De la cine? Ah, ce proasta sunt ca nu am intrebat.

–         Vrei sa vin cu tine? A intrebat ea curioasa.

–         Nu, lasa ca ma duc singura, daca nu ma intorc in 10 min sa vi cu fortele speciale, am ras eu.

–         Ok, a spus ea razand cu mine. Bine, pana atunci mai trag un pui de somn, spuse ea si se aseza la loc in pat.

M-am dus in baie si mi-am mai aranjat un pic parul, mi-am schimbat pijamaua cu un tricou lung si niste pantaloni pana la genunchi. Am iesit din camera si am coborat la receptie. Cand am ajuns la desk sa intreb unde e curierul, mi-a facut semn sa ma duc catre fotolii, probabil ii spusese sa stea jos. M-am intreptat catre fotolii, singura persoana care era acolo avea un buchet mare de flori si nu i se vedea fata. Am tusit simbolic, s-a ridicat si mi-a intins florile, in acel moment am inghetat, a nu stiu cata oara, un val de emotii ma izbi, emotie si enervare, fericire si durere. Curierul nu era nimeni altul decat Rob. Am tras adanc aer in piept, pregatindu-mi o tirada de intrebari, dar apoi incercand sa ma linistesc, ar fi bine sa il iau usor, el nu stia de ce eram asa de suparata, nici macar nu stia ca eram suparata, si totusi ce cauta aici!

–         Acestea sunt pentru dumneavoastra! A spus el formal, facand pe curierul sub privirile receptionerului.

–         Multumesc, am spus si eu formal, luand in brate frumoasele flori.

–         Are si un biletel, a spus el aratandu-mi o mica foita agatata de una din flori.

Am desfacut mica felicitare, avea un mesaj scrisa pe ea: “Putem sa vorbim, te rog? Rob” si un smile-face desenat langa semnatura. M-am uitat la el si mi-a facut cu ochiul. Eu m-am incruntat, nu vroiam sa vorbesc cu el, aveam inima prea ranita, vroiam o explicatie, dar nu cred ca voi putea sa o aud fara sa cred orbeste in orice mi-ar fi spus. Din nou sentimentul acela ca l-as fi cunoscut dintotdeauna in reaparu. El s-a uitat nedumerit la expresia de pe fata mea, nentelegand de ce il omoram din priviri si nu ii zambeam. M-am uitat catre receptie, venisera niste clienti si nu mai era nimeni atent la mine, asa ca am profitat de ocazie si i-am spus in soapta:

–         Bine, vino cu mine. Am spus eu si m-am intors pe calcaie si m-am indreptat spre lift.

M-a urmat inca uitandu-se debusolat la mine, nu intelegea atitudinea mea ostila si rece. Am urcat in lift, am fost tacuti, a incercat de cateva ori sa spuna ceva, dar se oprea si se uita la mine cu o privire incurcata.

Am ajuns in fata camerei si m-am intors catre el.

–         Poti sa astepti putin afara, nu ma asteptam la musafiri si Alice doarme, am spus eu rece.

–         Da, sigur, a mormait el incet in continuare debusolat.

Am deschis usa si am intrat in graba, am luat un tricou care mai ramasese pe jos de-al lui Alice si l-am aruncat catre ea, agitandu-ma prin camera.

–         Alice, trezeste-te, acum!

–         Nu vreau, de ce! A mormait ea, era clar ca adormise la loc de cand plecasem si pana cand m-am intors.

–         Alice avem musafiri ! am tunat eu hotarata sa o trezesc.

–         Pe cine? A intrebat ea, trezindu-i interesul.

–         Pe d-nul Rob, am spus ironic.

–         Cand, unde? A ras ea, oarecum contrariata…

–         Acum, e in fata usii! Am spus eu oprindu-ma din aranjatul patului meu. Pana acum plangeam si acum el venea la noi si ma grabeam sa aranjez totul…patetic! M-am gandit eu.

Pe Alice o bufni rasul, dar se dadu repede din pat isi lua niste haine si fugi in baie sa se schimbe. Noroc ca mai aranjasem mai devreme o parte din haine ca altfel ar fi durat mai mult de 5 minute toata treaba asta. M-am dus si i-am deschis usa, nu statuse prea mult, asta era bine, nu vroiam sa il fac sa astepte.

–         Buna, mi-a spus el zambind cand m-a vazut si imi intinse din nou florile, pe care cumva atunci cand eram in lift sau in fata camerei au ajuns din nou la el.

–         Buna, i-am raspuns,incercand sa-i zambesc, dar nu prea imi iesi. Intra! Am spus facandu-i semn sa intre.

A intrat timid, a inchis usa si s-a dus catre unul din paturi pe care putea sa se aseze. Exact pe patul meu s-a asezat, concidenta sau nu, ideea m-a facut sa zambesc un pic, desi imi veneau in minte cuvintele lui Emilie si nu intelegeam ce cauta el aici si ce mai vrea sa vorbeasca cu mine!

–         Alice e in baie, l-am anuntat eu in timp ce cautam ceva in care sa pun florile.

–         Aha! Imi pare rau ca am trezit-o, si-a cerut el scuze cu o voce in care se intelegea regretul.

–         Nu-i nimic, oricum trebuia sa ma trezesc! Se auzi vocea lui Alice cand deschise usa de la baie si iesi de acolo.

–         Buna dimineata, a spus el zambind la ea.

–         Neata, se alinta ea, vad ca nu te-a afectat prea tare petrecerea a mai spus ea, dupa care se opri aducandu-si aminte de nefericitul eveniment.

–         Eh, sunt oarecum obisnuit! A spus el calm.

–         Vreti ceva de jos? A intrebat ea vesela. Eu ma duc sa mananc, mi s-a facut o foameee! A spus ea serioasa si pana la sfarsitul propozitiei o bufni rasul. Amandoi intelesesem ca vrea sa ne lase singuri sa discutam.

–         Nu multumim, am spus eu iesind din baie cu florile puse intr-o sticla cu gatul taiat, ce inseamna sa ai de toate la tine…obisnuinta meseriei.

–         Ok, atunci pa! Sper sa te mai gasesc aici pana vin, a spus Alice referindu-se la Rob, dar mai mult adresandumi-se mie, sa nu il gonesc.

M-am strambat la Alice, fara sa ma vada Rob si pe ea a bufnit-o rasul, iesind pe usa, facandu-ne cu mana. Dupa o pauza lunga Rob isi lua inima in dinti si vorbi, se vedea ca era emotionat, nu stiam de ce, eu momentan imi faceam de lucru cu florile.

–         Te simti mai bine? A intrebat el in soapta.

–         Poftim? I-am raspuns oprindu-ma din ce faceam.

–         Alice mi-a spus ca nu ai mai ramas fiindca te-ai simtit rau!

–         Aaaa, da ma simt mai bine, am mintit eu. Ma simteam la fel de rau, mai ales ca acum ma uitam la fata lui minunata, proaspat barbierita, emanand un miros placut, iar privirea lui pur si simplu ma ucidea, se uita la mine cu ochii tristi si intrebatori, ingrijorati. Ma pierdeam in verdele ochilor lui, nu mai puteam respira, reusea cumva sa ma hipnotizeze.

–         Te rog, spune-mi adevarul, a spus el aparent sfasiat de curiozitate si venind langa mine pe patul lui Alice unde ma asezasem eu.

–         Cum adica? Am incercat eu sa respir socata de apropierea noastra.

–         Te-am speriat? Ma intreba el cu durere pe chip, dandu-se un pic mai in spate lasandu-mi loc sa respir.

–         Poftim? Nu, de ce crezi asta? Am spus eu nedumerita, crezand ca se referea la faptul ca venise atat de aproape de mine.

–         Ma gandeam ca poate te-am luat pera tare prin surprindere sau nepregatire aseara cu sarutul acela.

Eu am ramas nemiscata gandindu-ma la ce ii putea trece prin cap, de asta era el ingrijorat? Ca m-a speriat sarutul lui, cand acea fusese cel mai frumos moment al serii si cel mai frumos din ultimii mei ani. Apoi mi-am schimbat expresia fetei cand mi-am adus aminte de “ea” si m-am ridicat brusc de pe pat intorcandu-ma un pic furioasa catre el. El venise aici sa ma seduca din nou prin privirea lui si aseara ma luase la intrebari prietena lui!

–         Nu, aia nu are nici o legatura, a fost superb, mi-am dat fara sa vreau drumul la gandul care imi aducea imaginea in minte.

–         Dar, atunci? A intrebat nedumerit si oftand usor ca si cum si-ar fi luat o piatra de pe inima.

–         Nu cred ca mai conteaza! Am spus eu mai acida decat vroiam sa par.

–         Te rog explica-mi ! spuse privindu-ma cu ochii lui fermecatori.

–         Mai bine nu, de ce nu imi zici tu mie ce se intampla, am spus eu in continuare acida, accentuand mai tare cuvantul “tu”.

–         Nu inteleg, s-a uitat el nedumerit la mine.

–         Am inteles ca ai vrut sa te ravansezi fata de mine, dar ai facut asta in prima seara. Apoi m-ai dus la petrecerea aia ca sa ce? Am intrebat furioasa. Ca sa ma trezesti la realitate? Ca sa iti bati jos de mine, am spus eu devenind si mai nervoasa pe masura ce el parea din ce in ce mai socat.

–         Poftim, nu! Aproape a strigat el inca in stare de soc.

–         Atunci de ce!? Am spus eu si lacrimile navalira in ochii mei, m-am intors cu spatele la el, respirand repede incercand sa le faca sa se retraga, nu vroiam sa ma vada asa de daramata.

–         Ely, te rog, explica-mi ce s-a intamplat, ce am facut, cu ce ti-am gresit, a spus el disperat si rugator ridicandu-se si vrand sa se apropie de mine.

–         De ce m-ai pus sa vin, cand stiai ca nu o sa te refuz si apoi sa ma lasi iubitei tale sa imi dea palma de trezire la realitate! Na, i-am spus-o, nu am mai putut sa tin in mine, i-am spus ce ma deranja. M-am uitat cu ura in ochii lui socati, ura nu pentru el ci pentru ea. L-am privit cum inghetase pur si simplu acolo si in linistea care se lasa parca se auzira niste rotite care incepusera sa se invarteasca.

–         Iubita mea? Despre ce vorbesti! Zau ca nu inteleg! A spus el nedumerit si disperat.

Era oare atat de socat ca am aflat adevarul sau poate era un actor ce isi juca perfect rolul lui de barbat fatal, nevinovat. Nu vroiam sa cred ca spune adevarul desi in subconstientul meu speram cu disperare sa ma insel si sa imi spuna cat de proasta am fost ca am crezut-o pe aia. Ratiunea mea in schimb imi urla sa ma trezesc la realitate. Fusese un vis si atat, nu avea cum acest incantator specimen barbatesc sa vrea ceva din sufletul meu, se simtise vinovat ca aproape imi sparsese de doua ori nasul si cu o urma de cavalerism invatat in primii ani de viata acasa, s-a simtit obligat sa imi faca cinste cu ceva ca sa il pot ierta. De ce m-a dus acolo ca sa imi dea un pic de rai apoi sa mi-l rapeasca pe tot prin dureroasa trezire la realitate. Eu si el nu ar trebui sa fim impreuna, nu avea cum si nu avea nici o logica. Eu peste cinci zile plecam si nu avea sa il mai vad niciodata, el se putea intoarce la viata lui linistita fara isterice ca mine ce plang in continuu toata noaptea gandindu-se la ce ar fi putut sa fie. Evident ca el avea pe cineva, era imposibil ca asemenea specimen sa fie singur si sigur domnisoara Emilie era una demna de el, desi caracterul ei lasa mult de dorit. Oare cum as fi facut eu in situatia ei?

–         Da, am cunoscut-o deja! Am spus eu acida din nou. Incantatoare creatura! Am spus ironic.

–         Iti jur ca nu stiu despre ce vorbesti, Ely nu am nici o iubita! Spuse el cu disperare in glas si cu privirea plina de nedumerire.

–         Hmmm, ea nu era de aceeasi parere, parea destul de sigura pe ea. Am continuat eu, nentelegand de ce nu renunta si imi spune adevarul, ii spusesem o parte din realitate deja, iar cat despre protectia inimi mele era deja mult prea tarziu, rana fusese facuta deja.

–         Spune-mi despre cine vorbesti, nu inteleg, spuse el rugator.

–         O frumoasa domnisoara blonda cu rochie neagra cu model argintiu cu aer de diva de Hollywood. Hmmm Emilie parca o chema, facandu-ma ca ii caut numele prin mintea mea, cand stiam clar despre cine vorbeam si cum o chema.

–         Emilie…nu cunosc nici o Emilie, spuse el cautand prin amintirile lui, apoi fata i se contorsiona si se crispa, se pare ca isi aminti despre care Emilie era vorba. Se uita la mine speriat iar eu l-am privit cu un are superior si inca iritata.

–         Sigur nu o cunosti? Am intrebat eu stiind clar care era raspunsul lui.

–         Cunosc o Emilie, dar nu e iubita mea, Ely, te rog crede-ma! Emilie de Ravin e doar o colega de munca, nimic mai mult!

–         Emilie de Ravin? Imi era cunoscut numele asta, nu stiam de unde, dar imi era cunoscut.

–         Da! E o colega de platou, ei i-a placut de mine, am incercat sa fim impreuna, dar nu ne-am inteles si ne-am despartit, iar pentru ca nu am mai avut pe nimeni de atunci, ea inca mai crede ca suntem impreuna sau asta isi imagineaza, desi i-am explicat clar de mii de ori ca nu mai am nici o treaba cu ea inafara de colegi de munca. Te rog sa ma crezi, nu te mint si nu vreau sa te mint, insemni prea mult pentru mine.

Ok, la o asemenea marturisire detaliata nu m-am asteptat nici pentru o clipa. In acel moment mai multi clopotei mi-au sunat, s-au facut multe legaturi si pe masura ce se conectau intre ele ma simteam din ce in ce mai proasta si mai fraiera, dar in acelasi timp un mugure de speranta imi incoltea in suflet si nu stiu din ce cauza incepea sa creasca. Vroiam sa cred ca fusese sincer cu mine, mi se parea prea rapid pentru a nascoci o asemenea poveste intr-un timp atat de scurt, dar mi-am tinut entuziasmul in frau cat am putut. Prin urmare ajunsesem in cateva secunde la urmatoarele concluzii:

  1. Dupa spusele lui tipa fusese o iubita care acum nu il lasa in pace, deci nu mintise ca era liber.
  2. Era o colega de platou? Din cata scoala am facut eu asta insemna platou de filmare = deci era actor asa cum spusesem in gluma cu Alice.
  3. A spus ca tine la mine…dupa doua zile puteai sa spui asta cuiva, tinea si el la mine asa cum tineam si eu la el, pe fata lui chinuita asa parea. (dar gandul disparu repede cand altele ii luara locul)
  4. Fetele acelea disperate de care fugeau chiar il nimerisera, el chiar era cine pretindeau ele ca e.
  5. Daca era actor…atunci Alice avusese dreptate, din cati Rob stiam ca exista doar unul care putea sa stea la volanului unui superb Volvo C30 si sa semene atat de tare cu el…Robert Patt…si am simtit cum mi se inmoaie picioarele.

–         Adica, am inceput eu tinandu-ma ferm de tablia patului, sa inteleg ca numele tau complet ar fi…am facut o pauza ca sa imi iau aerul necesar sa respir si sa pot da afara numele ce imi umpluse mintea…Robert Pattinson!!! Am reusit sa spun, ultimele sunete iesindu-mi sugrumate. Si Emilie e colega de filmari de la “Remember me”?

–         Aaa, da, a spus el incet si linistit.

–         Nu, asta nu pot sa cred! Am spus eu sfarsita simtind ca nu mai am destul aer sa respir.

Mi-am dus mana la gura, incercand sa imi aduc aminte sa respir, o lacrima mi se rostogoli pe obraz, eram prea nervoasa sa realizez urma calda pe care mi-o lasa lacrima pe obraz si ma simteam prea proasta sa mai zic ceva. Tocmai aflasem ca tipul pe care la inceput l-am injurat pentru ca s-a izbit de mine, cel cu care am iesit si chiar am fost la o petrecere, nu era altul decat actorul Robert Pattinson, actorul ravnit de o gramada de fete din intreaga lume si el imi facuse cinste ca sa nu fiu suparata pe el. Culmea era ca aproape urlasem la el facandu-i o scena de gelozie si am fost atat de proasta incat abia acum sa imi dau seama cu cine stau de vorba. Cat de rea putea fi chestia asta, era clar ca undeva simtul meu observatie suferise grave tulburari de am fost atat de oarba. Am reusit sa vin pe laterala patului si sa ma asez. El ma privea tulburat, poate se asteptase la un urlet isteric, dar tot ce obtinuse fusese fata mea ingrozita si un murmur al meu.

–         Cat de proasta am putut sa fiu! A fost murmurul meu.

–         Despre ce vorbesti, spuse incet si moale. Nu te inteleg, te rog, vorbeste cu mine, continua el pe acelasi ton dulce, lasandu-se pe vine in fata mea si vrand sa imi atinga mainile care imi erau inclestate in par, cu coatele pe genunchi.

–         Imi cer scuze ca am tipat la tine, nu stiam cine esti, am mai murmurat eu si dand drumu altor cateva lacrimi. Probabil ma credea o proasta si se amuza de penibilul situatiei.

–         Tu vrei sa imi spui mie ca nu ti-ai dat seama pana acum cine sunt? A spus el mirat, dar ezitand sa imi atinga mainile.

–         Da, nu am vrut sa cred asa ceva este posibil, nu aveam cum sa cred ca tu ai putea fi pe aceasta insula si mai ales sa te poti intalni dintre toti oamenii cu mine! Am zis eu afundandu-ma si mai tare in par si in regrete.

–         Si totusi a fost posibil, a spus el cu cel mai dulce glas soptit posibil si atunci mainile lui calde le-au atins pe ale mele, fortandu-le incet sa imi coboare din inclestarea parului si sa imi poata vedea fata.

Ma privea intens cu ochii lui de smarald topit cu insertii de auriu si dintr-o data imi zambi cu acel zambet de imi rascolea toata ratiunea si simturile. Imi stranse mainile mai tare si cu dreapta imi sterse una din lacrimile de siroiau cu rapiditate pe obrajii mei. Creierul meu amortea, din nou sentimentele pe care le simtisem azi-noapte pentru el reanviasera, desi imi specificasem clar sa nu cumva sa mai iasa la suprafata. Imi dadu cu aceeasi mana la o parte cateva suvite rebele ce imi acopereau fata si se apropie in genunchi de mine. Alta portie de lacrimi navalii afara din ochii mei, udandu-mi pantalonii.

–         Ely nu fi prostuta, imi spuse el plin de dragalasenie, uitandu-se adanc in ochii mei, cand mi-a pronuntat numele l-a spus asa de frumos incat am crezut ca a spus numele unei zeitati, nu mai semana cu numele meu. Ma topisem si ma lasasem prada emotilor care ma invaluiam si luam totul asa cum venea.

–         Se vede ca esti un actor foarte bun, am spus eu cu o urma de rautate, incercand sa ma desprind din stransoasea lui si sa revin la realitate inainte ca visul frumos sa se opreasca brusc.

–         Of! Ofta el apropiindu-se si mai tare de mine. Acum chiar ca te porti prosteste!

–         De ce? Am intrebat eu nedumerita si curioasa.

–         Cum poti sa crezi ca joc un rol, sunt cat se poate de serios si sentimentele mele sunt cat se poate de reale, mi-a spus el un pic incruntat.

–         Nu am cum sa cred ca e adevarat…Rob, am continuat eu cu greutate, pierzandu-ma din nou in ochii lui hipnotizanti.

–         Elenya, nu am mai simtit asa pentru nimeni, nu stiu cum e posibil, dar…

In acel moment ajunsese atat de aproape de mine incat, atunci cand am respirat amandoi, buzele noastre s-au unit lacome si fericite ca in sfarsit le lasam sa faca ce vroiau de multa vreme. Mana lui mi-a mangaiat obrazul ajungandu-mi in spatele gatului si ma trase mai aproape de el, eliberandu-mi mainile. Atunci mainile mele inerte au prins viata si s-au incolacit in jurul gatului lui. Degetele mele s-au risipit prin parul lui tragandu-l mai aproape de mine. Eram cea mai fericita, toata durerea de azi noapte si de mai devreme se risipise, era incredibil. El ma vroia pe mine? Eu care nu eram un star, nu eram “cineva”? Am hotarat sa nu imi las gandurile ratiunii sa imi strice momentul asa ca m-am lasat dusa de frumusetea momentului.

9 comentarii

  1. alexyafiction said,

    Ianuarie 5, 2010 la 21:58

    Vai, ce sweet. Daca iau maine 5 la economie, sa stii ca e din cauza ta :)) . Nu m-am abtinut si am citit acest capitol. Nu mai citesc ca trebuie sa invat si poate iar mi-ai pregatit o surpriza trista ca te mananc :)) .
    Te-am pupat,
    Alexya

  2. aryafantasy said,

    Ianuarie 6, 2010 la 00:13

    Ma bucur ca ti-a placut! 😀 Sper sa iei mult mai mult la economie! (daca ai fi la facultate si 5-ul ar fi bun…ca e nota de trecere) – dar nu e cazul, sunt convinsa ca te vei descurca foarte bine 😀
    Ma bucur ca inca iti place si ca citesti capitolele … 😀
    Te-am pupat si eu
    Caty

  3. RaMona said,

    Ianuarie 17, 2010 la 01:06

    Ahh ….. superb cap asta !!!
    Este ora 1 noaptea si eu tot nu vreau sa ma culc fara sa termin de citit tot ficul !!!
    Superb !! :X:X:X
    Rob a fost atat de…. dragastos :X:X:X
    Te poop:*:*:*

  4. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 16:28

    Hmmmm… M-am apucat sa recitesc ficul de unde imi aduc aminte. Pentru ca am facut o asa de mare pauza de net, le-am cam uitat pe toate intamplarile si detaliile importante din majoritatea fanficurilor pe care le urmaresc regulat…:(
    Dar, noroc de tata, ca-i plecat acum, si am timp sa stau pe net si pe laptopul lui. Muahahaha! :P:P:P:)):)):))
    Oricum, gata, nu mai plictisesc cu lucruri ce tin de neinsemnata mea persoana. Ce-i important acum este capitolul asta superb si Rob-ul asta si mai superb care ma face sa ma topesc… :((:((:(( Uf, la dracu’, de ce n-am 23 de ani? Imi mai trebuie fix 10… Si ca Rob sa vina in Romania, dar fie…
    Ai creat un personaj impresionant prin Rob. Sensibil, perfect… o varianta a lui Edward. Iar Elenya, exact jumatatea lui. Imi plllllace fata asta! :X:X:X Desi o invidiez, mai ales pentru ce-o mai simtit si ea la sfarsitul capitolului… 😛
    In concluzie, am sa ma opresc naibii din scris si am sa trec la urmatoarele capitole. Mai am pana la 16, si am sa te stresez cu unul la fiecare.
    Esti foarte talentata:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X Ce scrii aici imi place la nebunie.
    Kisses, Andru:*:*:*:*

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 16:36

      Ma bucur ca iti place :D…si deabia astept sa imi mai trimiti comentarii! 😀 Niciodata nu ma vor stresa…asa ca ..te rog continua! 😀

  5. darkangel said,

    Mai 18, 2010 la 10:39

    am incept si eu sa plang nu pot sa creed…scrii bstial…

  6. Ianuarie 20, 2011 la 21:32

    Superb!! Scri superrrrr tare!!!:X:X:X:X
    In sfarsit! A aflat si ea cine este el:)):))
    Zbor la next 😉

  7. Februarie 15, 2011 la 20:39

    cat de sfurmos, acat de frumos!

  8. dienuta1 said,

    Iulie 4, 2011 la 16:48

    mdaaa,a avut dreptate,Emili chiar este o scorpie…dar toto nu cred ca un ingeras ca ea ar fi capbila de asta…ciudat,nu?Oricum super cap


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: