Capitolul 27

Capitolul 27 – Inceputul…   Rob (p.o.v.)

            Eram pe malul marii inca fugind, incercand sa scap de grupul de urmaritoare. Am facut brusc dreapta catre niste cabine de schimb cred si mi-am intors pentru o secunda privirea pentru a vedea daca inca mai sunt in urma mea. Speram ca macar aici sa nu fiu asaltat asa, dar nici o sansa, radeam in sinea mea. Brusc am simtit cum ma lovesc de ceva usor moale, cu greu creierul meu a procesat ca tocmai intrasem intr-o persoana. Am simtit cum s-a dezechilibrat si era clar ca daca dadeam drumul va cadea. Dar ce era sa fac, daca ii dadeam drumu, urma sa cada, daca stateam sa o ridic de pe jos si sa imi cer scuze, dura prea mult si fetele ma prindeau si chiar nu aveam starea necesara sa le fac fata. Asa ca am luat cea mai rapida decizie si cred ca era cea mai buna. Cu o miscare rapida am impins-o tinand-o strans in cabina de schimb. Speram sa ii pot explica domnisoarei in cauza motivele…bine, aproximativ. Am murmurat “scuze” din care nu stiu cat a auzit, apoi pana sa reactionez am auzit fetele trecand pe langa noi tipand. De langa mine nu s-a auzit nimic, decat sunetul respiratiei ei, revenind la normal din urma smuciturii. Cand mi-am intors privirea catre ea, ma privea atent, probabil trecandu-i prinminte mii de scenario si sunt sigur ca toate erau gresite. Am luat aer in piept sa incerc sa ii explic fetei de ce am reactionat asa, dar din pacate am auzit grupul intorcandu-se si spunand “Hai sa vedem daca e aici!”. Am inghetat, nu stiam cum sa reactionez, ce sa mai fac. Cumva creierului meu i-au venit doar 2 ideii. Una in care sa nu fac nimic si sa ma descopere asa si langa fata si sa inceapa cu si mai multe intrebari si a doua idee care mi se parea de mii de ori mai buna, adica sa ma prefac ca o sarut pe fata si atunci ne-am ascunde chipurile si nu cred ca ar incerca cineva sa ne intrerupa. Aveam mini secunde de luat o decizie. Speram sa nu ma aleg cu o palma, desi sunt convins ca as fi meritat-o din plin. Asa ca in momentul in care am auzit usa deschizandu-se, am tras aer n piept si cu toata speranta posibila m-am aplecat catre fata si am sarutat-o. La inceput am simtit cum inlemneste de spaima, toate simturile mi s-au ascutit, apoi un parfum discret m-a invaluit, mirosea asa de frumos, a flori de camp si a apa sarata de mare. Desi la inceput am plecat cu idea de a sta asa, doar de forma, totul s-a schimbat cand i-am atins buzele catifelate. Vroiam mai mult, vroiam sa simt mai mult, asa ca am riscat si mi-am miscat buzele pe ale ei. Eram surprins ca nu a reactionat violent in urma impactului, asa ca am continuat usor sarutul. Mi-am dat seama ca mainile mele inca erau in jurul ei, de cand am impins-o in cabina si involuntar am stans-o mai aproape. Era unul din cele mai delicate si in acelasi timp unul din cele mai savuroase saruturi. Parea ca era ceva ce trebuie, ca era ce asteptasem, dar brusc in capul meu s-a produs un click in care realizam ca deja fortasem nota si incercasem prea mult mana destinului, care oricum pana acum fusese bland cu mine. In acelasi timp, am auzit si “pardon”-ul asteptat care imi spunea ca planul meu reusise si diversiunea functionase si totodata era atentionarea mea de retragere. Dar nu imi venea sa ii dau drumul. Abia dupa ce am auzit-o pe una din ele spunand “Eram sigura ca a luat-o pe aici!”, am considerat ca chiar ar trebui sa ma opresc. Mi-a luat ceva forta mentala sa imi dezlipesc buzele de ale ei. A stat cateva secunde cu ochii inchisi, apoi i-a deschis ca si cum s-ar fi trezit din somn. A deschis un pic gura, hotarata sa spuna ceva. Fiindu-mi frica de ce va urma tot am putut sa fac a fost sa ii pun degetul usor pe buze, in incercarea e a o impiedica sa zia ceva. Am realizat rapid ca pentru cineva total necunoscut era destul de alarmant, asa ca frica se acumula in mintea mea. Din cate explicatii imi treceau prin minte, cate feluri de “imi pare rau”, “imi cer mii de scuze”, tot ce mi-a iesit din gura a fost “Multumesc, raman dator!” si un zambet incarcat de semnificatii. Un vag “ok” ca in transa am auzit din partea ei. Probabil inca mai era socata din urma intamplarii. Am deschisusa si am iesit in soarele puternic, verificand daca “pericolul” mai da tarcoale. Apparent nu era nimeni prin zona, asa ca am luat-o la fuga catre masina. Pe drum realizasem cat de “batut in cap” am fost cu ultima replica. Dupa ce ca fusese atat de intelegatoare si calma. Dupa ce ma salvase, inconstient, dar tot ii eram recunoscator, totusi am reusit sa spun cel mai tampit lucru. Cum sa ii raman dator, cine era ea, unde locuia, era de pe insula sau din alta parte. Cum o chema si unde as fi putut sa o gasesc. Ce facusem era o promisiune in vant ce sunt sigur ca nu ar fi acceptat-o si totusi saraca a zis “ok”. Sau poate a zis asa sa scape de mine. Cert e ca eu ii eram foarte recunoscator, si chiar mi-as fi dorit sa ma revansez fata de ea.

            Am fost mai fericit in momentul cand am ajuns in fata masinii si am condus repede catre vila. Am ajuns repede si m-am dus in bucatarie unde stiam ca il voi gasi pe Gustave.

 Gustave m-a vazut abatut si m-a intrebat ce am patit. Nu i-am povestit chiar tot, am omis partea cu fata pentru ca sunt sigur ca nu mi-ar fi placut ce mi-ar fi auzit urechile. L-am lasat sa imi faca ceva de mancare si m-am dus sus sa fac un dus.  De cand am plecat de langa ea, numai la ea ma gandesc si oarecum imi pare rau ca am plecat asa de repede de langa ea. Am incercat sa imi limpezesc mintea si sa ma gandesc la altceva, dar mereu imi venea in minte privirea ei, apoi buzele ei moi. Cand am coborat dupa dus in bucatarieGustav imi intinse farfuria cu un sandvis care arata delicious, dar nici macar pofta de mancare nu aveam. Norocul meu a fost ca inainte s ail refuz a aparut Taylor care a spus ca nu mai poate de foame si s-a infipt in sandvisul. Gustave s-a uitat la mine si eu la el, apoi am inceput sa radem. Am zis ca ies iar, trebuia sa imi limpezesc mintea.

 Nici nu mai stiu cum am ajuns iar in oras si ma plimbam pe strazile cu magazine. Mergeam cu capul in jos, probabil aratand ca cineva care sta si sudiaza pavajul, adevarul era ca habar nu aveam unde mergeam. Pur si simplu simteam nevoia sa ma plimb. La un moment dat am vazut cu o milisecunda cum cineva se intoarce brusc si imi intra in cale, pana sa ma gandesc sa ma opresc, impactul se produce. M-am gandit care sunt sansele sa ma lovesc inca o data de cineva. Soarta avea ceva cu mine azi. Toate simturile mi s-au ascutit brusc in momentul in care am reperat un parfum usor floral, era acelasi parfum care ma obsedase toata ziua…oare aveam o asa sansa sa ma intalnesc cu aceeasi fata? Nu pot sa cred ca as fi fost atat de norocos. M-am uitat in jos cea mai mare bucurie a mea a fost cand am realizat ca era aceeasi fata! Am simtit cum i se intampla ceva, pentru ca am simtit cum se lasa moale si instinctul meu a fost sa o prind. Sub nici o forma nu va cadea atata timp cat eu voi fi in preajma ei. In momentu cand am prins-o zambetul mi-a fugit din minte si mi s-a materializat pe buze. Zambeam ca un idiot, dar eram chiar fericit ca o revad. Mi-am cerut scuze pentru a doua oara azi. Chiar imi parea rau ca am reantalnit-o asa a doua oara, desi nu mai aveam nici o speranta ca voi mai vedea vreodata. Ca sa fiu sigur ca ea era am intrebat-o daca e a doua oara pe ziua de azi. Deja pe fata ei se citea tulburare si cativa nervi adunandu-se. Urma sa se enerveze cand va realiza ca era a doua oara cand ne intalnim asa. M-a distrat cand furioasa m-a intrebat daca asa e felul cum intalnesc eu oameni. Cand a vazut ca eu ma distrez cu nervii ei a vrut sa plece. Un moment mic de disperare m-a cuprins,nu vroiam sa o las sa plece. Daca pleca sigur nu mai aveam cum sa o intalnesc, nu puteam rata sansa. Asa ca proape involuntar i-am prins mana, si am rugat-o sa nu plece. Vroia motive ca sa stea, i-am spus adevarul, ii promisesem ca ma voi revansa fata de ea pentru ajutorul de dimineata si chiar nu vroiam sa nu plece. Stomacelul ei a raspuns ca magic, ca salvare a mea, deci ii era foame. Mi se ivise ocazia perfecta pentru a ma revansa si a avea o sansa in a o cunoaste. Si mie mi se facuse cam foame, daca stau sa ma gandesc bine, sandvisul ala facut de Gustave acum parea o ocazie pierduta, dar nu chiar atat de pierduta, avand in vedere ca o scoteam pe ea la cina.

Am mers incet pe jos pana am ajuns la una din terasele mele favorite, care nu avea prea multi clienti. Am cerut o masa mai retrasa, nu vroiam sa ne deranjeze nimeni. Ne-a dus la masa mea, cea cu vedere la mare. Eram sigur ca ii va placea aici. Nici nu puteam alege un moment mai bun ca asta de luat cina. Era spre asfintit si privelistea era minunata. Ma uitam la ea cum analiza meniul ala de parca l-ar fi mancat. Cred ca era destul de hamesita. Am surprins-o de cateva ori uitandu-se la mine; oare se uita din acelasi motiv ca asa cum ma uitam eu la ea? Inca nu se hotarase ce sa isi ia, desi rasfoise meniul ala de vreo 3 ori…uau, ma surprind, chiar eram atent la ce face. Eu mi-am ales o salata, desi imi era mai foame decat atat, simteam ca nu as putea manca altceva, asa ca am indemnat-o sa isi ia tot ce vrea. Pana la urma si-a ales si ea o salata, deci era clar timida. M-am oferit sa comand un vin alb, dar ea a preferat un suc. M-am amuzat cand a deschis discutia cu “Asa agati tu fetele?” Aparent nu stia cine sunt si am divagat putin. Cand am vazut-o cu ce pofta mananca, era clar ce nivel de foame avea. I-am mai comandat un suc. Apoi brusc s-a oprit din mancat ca si cum ar fi fost prinsa asupra unui lucru interzis. Cand am vazut ca incearca sa se justifice la intrebarea mea “de cand nu ai mai mancat” am regretat ca am pus-o. Era pur si simplu o curiozitate nu o aluzie la foamea ei. A fost draguta si a acceptat sa ii pun niste vin. Cand mi-a spus ca stomacelul ei nu ar rezista la prea mult vin, m-a bufnit rasul atat de tare incat cred ca s-a auzit in toata locatica. Nu imi venea sa cred cat de relaxat eram in jurul ei. Pentru o persoana pe care incep sa o cunosc de jumatate de ora chiar deveneam prea familiar, da rasa ma facea sa ma simt. Am facut un mic toast” Pentru noi inceputuri!”, m-a amuzat cand a adus aminte de felul in care ne-am “cunoscut”. Mi-am mai cerut inca o data scuze. A parut ca nu e deacord, cred ca se gandea la cu totul la altceva. Am incercat sa ma absolv un pic de vina, pentru ca a doua oara nu a fost doar vina mea…eu mergeam cu capul in jos, iar ea s-a intors mult prea brusc. Cand am vazut vin ape fata ei nu stiam ce sa mai zic. Am incercat sa ii explic ca imi cer scuze pentru ca am facut-o sa sufere prin busituri, dar nu pentru ca am cunoscut-o. A rosit putin, lasand capul in jos, dar am prins faza si am zambit discret. Reantorcandu-ne la cina, ea a terminat mai repede decat mine, eu mai mult am admirat-o. Si ca sa o mai indulcesc am comandat doua portii de inghetata. Ce fata nu iubeste inghetata, mai ales atunci cand e suparata si sigur o va binedispune. Chiar mai vroiam sa revad zambetul ei. Chelnerul ne-a adus inghetatele si ne-a aprins lumanarea de pe masa. Deja totul puteai spune ca devine romantic, dar odata cu terminarea inghetatei urma sa se termine si cina si nu vroiam sa termin aceasta intalnire spontana asa ca mi-am luat inima in dinti, sperand in destin din nou si am intrebat-o daca are alte planuri in seara asta. M-am bucurat cand am auzit ca e libera asa ca m-am grabit si am invitat-o la o plimbare sau la un film, destul de cliseic, dar atat m-a dus capul in momentul acela. Cand a venit chelnerul cu nota, s-a oferit sa isi plateasca partea. Nu imi venea sa cred, m-am uitat un pic urat la ea si i-am reamintit ca i-am spus ca fac eu cinste, care parte din “ma revansez” nu a inteles-o.

Dupa ce am platit, am iesit din restaurant si am luat-o catre plaja. A parut incantata de plimbare. Ma mai uitam din cand in cand sa vad daca nu apare vreun card de fete sa ne ruineze plimbarea. Momentan nu era nimeni pe plaja, inafara de noi, ceea ce ma bucura. Chiar nu aveam chef sa fiu urmarit. A trebuit sa ma explic pentru nenumaratele intoarceri, mi se parea normal sa fie enervant, numai ca nu prea imi dadeam seama in momentele alea. Plimbarea parea minunata, iar ea parea sa fie mult mai relaxata, mi-a povestit cum a venit aici. Mi se parea ciudat ca imi vorbea de prietena ei, dar nu si de prietenul ei, sigur avea unul, nu se putea sa nu aiba, asa ca mi-am calcat pe inima si am intrebat, pregatindu-ma de ce e mai rau…dar surpriza a fost sa imi spuna ca nu are pe nimeni. Am rasuflat usurat, nu stiu daca a sesizat asta, am spus un “imi pare rau” dar fara sa fie sincer. A schimbat subiectul si s-a apropiat de apa si a inceput sa se joace, era atat de haioasa, parea ca un copil fericit, dar brusc a fost mai mult de atat, parea a fi fericira pura, ca o entitate eliberata din cusca. Radeam, dar nu de ea ci cu ea. Nu am putut rezista tentatiei de a face o gluma pe seama vinului baut , si tocmai cand imi spunea ca nu, a calcat stramb si urma sa cada, dar a avut norocul ca am fost mai rapid decat ea si am reusit sa o prind. Un fior straniu mi-a strabatut corpul in momentul cand eram aproape de ea. Parea ca nici ea nu vrea sa isi modifice pozitia si ma bucura chestia asta. Dar momentul nu a durat prea mult pentru ca deodata privirea ei a inghetat pe un punct in spatele nostru. Cand m-a intrebat de grupul de fete mi s-a parut tare ciudat, dar cand mi-a zis motivul am zis ca nu e adevarat. M-am intors socat, nu stiam ce sa fac. As fi vrut sa fug de acolo, cum faceam deobicei, dar nu puteam si nu vroiam sa o las pe ea aici, asa ca singurul lucru logic care mi-a venit in minte a fost sa o iau de mana si sa o trag dupa mine. M-a urmat fara sa zica nimic, decat niste mici chicote de ras. Cand am ajuns la faleza am lasat-o sa se incalte, apoi am continuat fuga cu tipetele cardului de fete in spatele nostru. Am intrat in prima cladire pe care am zarit-o si care intamplator era un cinematograf. Dupa ce mi-am recapatat suflul, am inceput sa rad, ce mai plimbare! O suvita din parul ei ii ramasese pe fata si nu am rezistat sa nu o dau la o parte, trebuia sa ii vad fata imbujorata de la alergat. Cand i-am propus sa mergem la film, asta ca tot eram aici, a acceptat cu usurinta, deci nici ea nu vroia sa termine ‘intalnirea’ noastra. Nu prea mi-a convenit cand s-a oferit ea sa se duca sa plateasca biletele, dar totusi avea dreptate, aici nu mai aveam unde sa fug. M-am incruntat cand a comentat din nou la faza cu banii, oare de ce isi imagina ca as fi lasat-o sa isi plateasca singura biletul, doar eu am invitat-o la film. Ne-am dus in sala, imediat dupa ce s-a intors cu biletele si ne-am asezat pe locurile indicate. Nu era multa lume, ceea ce mie imi convenea de minune. Nu stiam la ce film am intrat, oricum a fost unul bun. Dupa ce s-a terminat am comentat diverse aspecte si m-a surprins ca stia destul de multe despre film in general, as putea spune ca are vreo legatura cu lumea asta, dar nu aveam destule informatii despre ea. Poate voi afla candva, problema era acum ca ziua se cam terminase si eu nu prea mai aveam optiuni de distragere, ca sa nu ma despart de ea. Chiar imi placea compania ei si toata dupa-amiaza a trecut extreme de repede as putea spune, dupa ce am reantalnit-o pe ea.

Cred ca era obosita, pentru ca a cascat cand am iesit din cinematograf si dupa ce o intrebasem daca mai mergem undeva. Chiar se vedea ca e obosita, asa ca m-am oferit sa o conduc pana la hotel, faceam orice sa mai stau un pic in compania ei. Am ajuns mai repede decat am anticipat. Cand am ajuns aproape de hotel, s-a intors catre mine si mi-a multumit. Asta m-a luat prin surprindere, de ce a facut asta, cu ce ocazie imi multumea ea mie, cand eu trebuia sa ii multumesc. Cand mi-a spus ca s-a simtit bine m-am bucurat nespus de mult. Nu am rezistat si am intrebat-o daca ar vrea sa ma mai vada si maine seara. Nu puteam sa o las sa plece asa. Am vazut cum fata ei trece de la soc si uimire, la un moment de gandire, apoi la tristete si mi-a spus cuvintele pe care nu vroiam sa le aud…”Nu, nu pot, imi pare rau”. Am intrebat-o instant de ce, chiar nu mai vroia sa ma vada? Nu cred, nu o cred, daca s-a simtit bine, de ce sa nu vrea sa ma mai vada. Vroiam sa o duc la petrecerea de maine unde o sa fie si Taylor. Macar asa m-as putea revansa mai bine fata de ea…o petrecere cu vedete, cine nu isi doreste. Mi-a spus ca se duce sa isi ia prietena de la aeroport…perfect, o luam si pe ea, sunt convins ca o sa ii placa. M-a amuzat cand a zis ca m-am revansat fata de ea, nu scapa asa de usor, chiar vroiam sa ii ofer mai mult decat o cina, o plimbare pe malul marii si un film la cinematograf. Am invocat motivul celor doua ciocniri si i-am spus ca m-am revansat doar pentru una din ele. Vroia din nou sa protesteze si din nou m-am trezit ca ii pun degetul aratator pe buzele fierbinti. La ora 8 am spus ca vin maine si o iau, de fapt nu prea i-am dat de ales, pur si simplu i-am zis ca vin si o iau. Singura minciuna a fost ca am fost inviatat la petrecere si ca nu aveam cu cine sa merg. Dar era o minciuna nevinovata, nu vroiam sa fie ultima data cand o vad. Apoi i-am intrebat-o daca vrea sa mearga cu mine si spre bucuria mea, a raspuns afirmativ la intrebarea mea. M-am bucurat atat de tare incat m-am aplecat si am sarutat-o pe frunte. Am simtit cum i se opreste respiratia…de la soc, am zambit in sinea mea si am plecat. Sper sa nu se razgandeasca, m-am intors sa vad la ce hotel trebuia sa vin maine, dupa ce ca nu am fost in stare sa ii aflu numele, macar hotelul sa il stiu, nu puteam sa ma bazez iar pe busituri, deja era un miracol ca am regasit-o, asa ca nu mai era cazul sa fortez soarta.

Am ajuns la vila, unde Tay ma astepta pentru ultimele pregatiri pentru petrecere. Gustave era deja obosit de la toti pe cei care i-a coordonat. Eu eram destul de visator avand in vedere ca Tay s-a tinut vreo 5 minute dupa mine ca sa ii raspund la o intrebare. Dar si cand m-a prins nu am putut sa mai scap de el pana nu i-am povestit tot ce se intamplase azi. As putea sa zic ca la un moment dat radea de sub masa de mine, dar dupa ce l-am amenintat ca nu ii mai zic nimic, s-a potolit.  M-am dus mai devreme decat deobicei la culcare, nu stiu de ce dar ma simteam obosit. Am avut parte de multe evenimente pe ziua de azi.

Dimineata a venit mult prea repede, nu imi aduc aminte sa fi visat ceva. Stiu doar ca am pus capul pe perna si apoi imi auzeam ceasul cum suna. Am fost la un pas de a-l arunca in perete, doar sa inceteze si sa ma mai lase sa dorm. Deabia asteptam sa se faca ora sa plec de aici si sa ma duc sa o iau pe ea si pe prietena ei. Sper ca si prietena ei sa fie la fel de draguta, pe principiul sa fie la fel de vesela ca ea, desi nu cred ca mi-as imagina-o pe langa niste persoane morocanoase. Cand ma vedea Tay radea de mine, zicea ca ma dau de gol si ca am emotii prea mari, iar eu il ignoram strambandu-ma la el.

Cu greu s-a facut seara si am plecat mai devreme decat ar fi trebuit catre hotel, chiar nu mai aveam stare. Incepura sa vina invitatii, asa ca am fugit cat mai repede. Ii stiam pe majoritatea asa ca nu era nevoie de mine, oricum era acolo Tay sa ii intretina. Am ajuns in fata hotelului cu vreun sfert de ora inainte de 8. Ok, deja asta era prea de tot. Nu prea aveam pe unde sa mai pierd timpul asa ca am pus masina pe avarii si m-am pus pe asteptat. Ma parcasem vis-a-vis de hotel, la un moment am vazut doua fete iesind din hotel si oprindu-se langa usa. Am stat cateva minute apoi m-am uitat mai bine si am recunoscut-o pe ea, am dat cateva clacsoane, poate ma vede. Dupa ce nu au raspuns, mi-am dat o palma, cat de prost sunt, binenteles ca nu raspunde la clacsoane pe care nu le stie, cat de tampit sa fiu, mai ales ca masina are geamurile si mai fumurii, asa ca pe cine sa recunoasca, nu imi stie masina si nici nu ma vad. Am pornit masina si am intors masina, norocul meu ca nu prea era trafic si am putut sa o intorc din prima. Am parcat in fata lor si vazand ca nu au nici o reactie am clacsonat inca o data. M-a amuzat ca pe fata ei se citea un pic de enervare, asa ca am lasat geamul in jos zambind catre ea si le-am intrebat daca vor sa mearga cu mine. Prietena ei era asa de amuzanta deja, avea o privire de milioane, as fi putut sa ii adun falca de pe jos. Ea a luat-o de mana si a tras-o dupa ea. Am deschis portiera si am dat scaunul mai in fata, m-am simtit prost ca nu am coborat la timp sa le deschid usa de dinafara, data viitoare sa speram. Parea si ea emotionata asa ca m-am mai relaxat un pic. A fost amuzant cand a prezentat-o pe Alice si amandoi am realizat ca nu reusisem sa ne prezentam. M-a prezentat singur, m-a amuzat cand amandoua s-au oprit din respirat in acelasi timp, apoi Alice s-a simtit nevoita sa imi prezinte prietena ei, avand in vedere ca ea nu dadea nici un semn de a vorbi. Elenya, ce nume frumos si unic asemeni ei, da, deja deveneam prea romantic. Am anuntat ca mergem la o petrecere, eram convins ca Elenya o pusese la curent cu restul, stiu ca fetele fac chestia asta, doar asta facusem si eu cu Tay. Am intrebat politicos cum a fost zborul lui Alice. Linistea devenea apasatoare, asta pana cand Alice a spart-o cu o propozitie care m-a socat un pic. Dar cand a inceput sa explice m-a amuzat, vorbea cu Elenya de masina si m-a facut curios. Elenya era clar stanjenita si eu deveneam si mai curios. Am inteles aluzia ei referitoare la cui ii place modelul asta de masina si m-a bucurat. Cand am confruntat-o direct intreband-o daca ii plac Volvourile ea mi-a raspuns vag ca da ii plac, deci avea sa ii scot cuvintele cu clestele, nici o problema. Asa ca am continuat interogatoriul rezumand la ce model de Volvo, asa ca ea a zis inghitind in sec ca modelul asta. Am auzit-o si pe Alice din fundal mormaind ceva cu Audi TT, credea ca nu o aud, dar i-am dovedit contrariul raspunzandu-i la afirmatie. Ma amuza si mai tare ca lui Tay ii placeau TT-urile si chiar avea inchiriata una. Cred ca si-a ales singura partenerul pentru seara asta. Am vazut ca au fost impresionate de casa. Asa ca le-am lasat un pic sa admire privelistea, timp in care am putut sa cobor din masina inaintea lor si sa fac ceea ce trebuia sa fac de prima data. A ras sfios si mi-a dat-o atunci cand am intins-o pe a mea. Am facut la fel si pentru Alice. Le-am anuntat ca v-a fi cam zgomotos, casa era destul de bine izolata.

5 comentarii

  1. Februarie 5, 2013 la 08:36

    Care e legatura?
    Adica, imi place mult.Descrierea si totul…Dar care e legatura?

  2. Februarie 5, 2013 la 11:41

    Aaa, am stat sa-mi aduc aminte primul capitol :)) si acum ma roade curiozitatea… Vreau inapoi la ce face Ely :)))

  3. ioana said,

    Februarie 11, 2013 la 15:20

    Mininat. Si astept cu nerabdare continuarea.Spor la scris!!!

  4. ioana said,

    Aprilie 4, 2013 la 15:55

    Si continuarea? Sper sa nu dureze pana in Decembrie ca anii trecuti !

  5. ioana said,

    Septembrie 14, 2013 la 19:34

    Mi-e tare,tare dor de povestea ta! Mor de curiozitate sa stiu ce se mai intampla ! Sper sa postezi cat mai curand.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: