Capitolul 17

Capitolul 17 – Gheizer                                              

–          Care este cartea ta preferata?

–          La asta chiar un pot sa iti raspund! Chiar nu stiu!

–          Nu pot sa cred?! Si daca iti zic Twilight? A spus el smecher.

–          Nici daca imi spui tu, Twilight, sunt unele din cartile favorite, dar sunt prea multe care imi plac ca sa aleg doar una.

–          Bine, am inteles, a spus el, gandindu-se la o noua intrebare.

–          Actor favorit? A intrebat cu un zambet discret.

–          E, hai, stii ce, asta nu e corect! Nu iti mai raspund la intrebari! Daca vrei, pune unele mai civilizate! Am spus revoltata, binenteles ca as fi putut spune ca el e, dar nu am vrut, mai aveam si altii, dar nu imi placea sa fac ierarhii.

–          Bine, a spus el razand.

–          Mare sau munte? A continuat dupa o scurta pauza in care s-a gandit.

–          Munte, i-am raspuns repede, zambind. Desi anul asta, marea a prins alt contur.

–          De cand ai pasiunea asta pentru fotografie?

–          Cam de prin timpul facultatii.

–          Jurnalism? A intrebat ezitand.

–          Nu! Arta! I-am raspuns un pic ofticata ca aducea in discutie reporterii.

–          Aha! Parca ai spus tu ceva de asta, cand… apoi se opri. Povesteste-mi! Daca vrei!

–          Hmm, am spus eu un pic trista. Pai nu e mare branza, e banal!

–          Dar tot vreau sa stiu.

–          Pai ce sa fie de spus. Am fost indrumata de mica catre arta, am facut liceul de arta apoi facultatea…am facut o pauza, ma simteam incomod sa vorbesc despre asta si el paru sa observe.

–          Nu vrei sa vorbesti despre asta ?

–          Nu prea, i-am raspuns sincer.

–          De ce ? a intrebat curios.

–          Pentru ca, imi aduce aminte de cat de….pot fi, m-am cenzurat singura.

–          Nu inteleg…a spus el confuz.

–          Nici nu trebuie, inteleg eu.

–          Dar vreau sa stiu, explica-mi !

–          Rob ! am spus eu sfarsita.

–          Te rog ! insista el si imi afisa zambetul lui ucigator, caruia nu-i puteam refuza nimic.

–          Bine, am cedat eu, dar mai intai vreau sa ma ridic, simt ca amortesc aici, i-am spus, simteam nevoia sa ma misc, daca tot vroia sa vorbesc.

–          Ok, dar nu scapi, vreau sa imi spui !

–          Nu stiu de ce insisti atata, dar o sa iti spun, bine !

–          Super, spuse el si se ridica vesel sa ma ajute.

M-am ridicat cu ajutorul lui si a fost ok. Cand am facut primul pas, m-am temut ca ma va durea prea tare, dar nu am simtit decat o mica jena. Am mai facut un pas si a fost si mai bine. I-am zambit si mi-a zambit incantat. Si el fusese la fel de concentrat ca si mine.

–          Mergem sa ne plimbam? M-a intrebat usor.

–          Da, cred ca da! Iti multumesc inca o data pentru bandaj, nu cred ca as fi reusit singura sa il fac atat de bine, i-am spus zambind. Chiar ii eram extrem de recunoascatoare.

–          Ma bucur ca am putut sa indrept o parte din…

–          Rob! M-am incruntat eu, nelasandu-l sa termine ce urma sa zica.

–          Asa, si ce spuneai mai devreme? A! Da! Spuneai ceva cu facultatea, schimba el subiectul. Ai promis ca imi spui, s-a amuzat el cand a vazut schimbarea mea brusca de expresie.

–          Ti-am spus ca nu e nimic interesant! Am incercat eu sa ma eschivez.

–          Pai atunci daca nu e nimic interesant, de ce eviti sa imi spui? Ai vreun secret macabru? A intrebat el banuitor.

–          Nu! Of! Bine, ce vrei sa stii, am cedat eu.

–          Ce vrei sa imi spui tu!

–          Of! Am oftat eu la jocul lui de cuvinte.

–          Deci ?! … De ce te intristeaza asa de tare ?

–          Pai, … “la naiba, chiar asa de evidenta am fost, nu mai sunt in stare sa imi ascund emotiile”, m-am gandit eu. Totul a fost bine si frumos, am spus cu voce tare, era foarte asemanator cu liceul, timp liber destul, nopti nedormite si proiecte facute pe ultima suta de metri, spectacole cu cat mai putine finante, stii tu…

Rob rase scurt si a dat din cap ca si cum m-a inteles.

–          A venit si momentul in care urma sa se termine si sa ne gasim de munca. Dar peste tot se intra cu relatii, cunostinte, iar eu fiind mai timida, nu am gasit nimic. Bine, stiu ca a fost numai vina mea, am spus intristandu-ma din nou. Trebuia sa fi muncit mai mult atunci, sa fi desenat mai mult sa ma perfectionez, trebuia sa fac mai multe, am oftat adanc si doua lacrimi mi s-au scurs fara sa vreau pe obraz,!

Robert observa si ma opri din mers. Imi lua capul in maini si imi sterse lacrimile, uitandu-se ingrijorat la mine.

–          Hey! Imi spuse el incet.

–          Scuze! Nu am vrut! Mi-am scuzat eu lacrimile.

–          Nu iti mai cere scuze, nu ai de ce!

–          Stiu ca reactia mea e de-a dreptul tampita si anormala. Doar ca imi e dor sa fac lucrurile astea si ma enervez cand imi dau seama cat de proasta am fost ca nu le-am facut pana acum. Ca nu am reusit sa imi impart timpul in asa fel incat sa fac din toate, ca am considerat ca altii sunt mai importanti decat mine is ca trebuie sa ma dedic in totalitate lor. Nu am nici o scuza plauzibila, nici pentru mine, nici pentru ceilalti. Imi urasc slujba actuala, imi e dor de pasiunile mele, sa fac ceea ce stiu, ceea ce imi place si totusi nu reusesc sa imi gasesc timp, mereu ajung sa ii ajut pe altii si pasiunile mele sunt sacrificate pentru binele altora, adica puse bine intr-un colt si asteapta sa fie culese si folosite, chit ca au “praf” pe ele de ani buni. Am continuat sa vorbesc, nu imi venea sa cred cat pot vorbi despre mine, la prima vedere nu aveam ce sa povestesc despre mine si nu credeam ca voi fi in stare sa leg doua cuvinte. Si acum, am continuat eu, ma urasc si mai tare ca am ajuns sa ma plang si sa te plictisesc pe tine cu toata treaba asta.

–          Hey! Inceteaza cu prostiile astea! a spus el inca atent. Nu m-ai plictisit si ma bucur ca mi-ai spus in plus eu te-am intrebat.

–          Da, dar totusi!

–          Ai acordat prea multa atentie celor din jur si ai uitat de tine! Asta ar fi explicatia. Trebuie sa te regasesti pe tine si sa ii lasi pe ceilalti. Am vazut cum esti cand ai aparatul in mana, e ca a doua ta natura, sau poate a treia, caci inca nu te-am vazut desenand.

Am suras, avea dreptate, mi se pare mie sau mai mereu avea dreptate?

–          Si ce ziceai de spectacole, cum adica? Mi-ai zis de arta, dar ce anume ai terminat la facultate !

–          Hmm, la spectacole…costume si decor, scenografie.

–          Ah! Cat de tare! A exclamat el. Deci sa inteleg ca esti din lumea noastra, a ras el.

–          Se poate spune si asa sau mai corect, am facut pentru putin timp, parte din lumea voastra.

–          Nu o lua asa, vei reusi la un moment dat, sunt sigur de asta! A spus el incurajator.

–          Te rog, nu vreau sa mai vorbim despre asta! Sunt…nu vreau sa intelegi, ah, nu conteaza…uf! Am spus eu incurcata, mi-am dat seama ca discutia batea in alta directie, chit ca nu vroiam si nici nu aveam de gand sa o las sa ajunga acolo. Nu stiam ce gandeste el si nu vroiam loc de interpretari, imi treceau mie acum destule idei tampite prin cap si nu vroiam sa ii treaca si lui.

Am vazut ca Rob se incrunta, peseme a inteles ce incercam eu sa zic, dar m-a surprins pentru ca a inceput sa rada si m-am uitat mirata la el.

–          Mda, cred ca am inteles. Bine, daca vrei sa nu mai vorbim, nu mai vorbim.

–          Multumesc, i-am spus eu recunoscatoare si i-am zambit.

–          Ce iti mai face piciorul? A intrebat el brusc.

–          Este incredibil de bine, i-am zambit vesela.

–          Ma bucur!

–          Ah! Ce as vrea sa inot ! am oftat eu.

–          Pai hai sa mergem !

–          Si piciorul ? am spus eu panicata.

–          Sper sa reziste bandajul, desi probabil va trebui schimbat. Te iau eu in brate pana ajungem la patura, a ras el.

–          Ba nu! Lasa, pot sa rabd o zi!

–          Mergem sa innotam, acum, a spus ferm el, tragandu-ma dupa el, usor.

A mers incet, ca sa nu mai calc eu printr-o scoica ratacita. Pe la jumatatea drumului a exclamat amuzat.

–          Sa stii ca scoicile chiar te plac si asta de azi te-a placut cel mai tare. Nu au rezistat, a vrut sa aibe o parte din tine. Ce sa iti fac daca le esti irezistibila, si le inteleg perfect, a spus el mai incet ultima parte a propozitiei, iar eu am simtit cum ma inrosesc. Mi-ar placea sa te vad desenand sau pictand, mi-a spus el mai tare, ca o concluzie a discutiei de mai devreme.

Am rosit si mai tare, am vrut sa ii spun ca si mie mi-ar placea, dar nu am mai apucat pentru ca am ajuns la malul apei, iar el s-a oprit si s-a intors catre mine.

–          Esti ok? Intram? A intrebat el preventiv.

–          Da! Sunt in spatele tau, am spus inaintand incet.

Am intrat incet in apa, dar contactul cu apa avusese aceeasi senzatie, mi se parea extrem de rece. Dupa cateva minute am realizat ca de fapt era mai calda si mi-am facut un pic de curaj. El mi-a dat drumul la mana, cat m-am acomodat eu cu temperatura apei si a intrat cu totul in apa, apoi s-a intors la mine cu mana intinsa.

–          E rece la inceput, a spus el bland.

–          Stiu! Dar e mai greu sa iti coordonezi reactiile corpului cu cea mai ramas din autoconservare.

Rob incepu sa rada si veni si mai aproape de mine. Isi puse o mana rece in jurul taliei mele. Am tresarit la atingerea lui de gheata si pielea mi se facu de gaina imediat, din nou reactie naturala a corpului, dar pe el il amuza.

–          Te-as trage dupa mine in apa, dar nu vreau sa te ranesc din nou, asa ca facem cum vrei tu. Nu vreau sa gasesti cine stie ce arici de mare disparut de mult.

–          Ha, ha ! l-am inganat eu razand ironic.

M-a luat de mana iar eu am tras adanc aer in piept si am pasit repede dupa el. Piciorul meu se simtea bine, nici o durere sau usturime nu ma deranja. Doar apa aparent sloi imi dadea bataie de cap. Un val mai mare veni catre mal si ma uda mai mult decat intentionasem. Mi-am luat atunci inima in dinti si m-am scufundat in apa. Din nou senzatia de apa inghetata imi strabatu tot corpul, dar atunci cand am iesit la suprafata, dupa doua tremurari ale corpului, am reusit sa ma incalzesc si apa paru ca isi schimba treptat temperatura. Binenteles, eram constienta ca era doar corpul meu care se ajusta dupa temperatura apei si ca toata senzatia de gheata era provocata de pielea mea incinsa se soare. Rob statea langa mine, uitandu-se atent.

–          Sunt bine! I-am spus zambind si tremurand un pic.

–          Ma bucur, mi-a raspuns zambind.

–          Pe unde or fi ceilalti? M-am uitat eu in spate, realizand ca uitasem complet de ei si nu-i mai vedeam.

–          Cred ca undeva prin spate, a spus uitandu-se si el. Uite-i acolo, mi i-a aratat el undeva depare. Erau asa de mici incat nu mi-a venit sa cred.

–          Asa de mult am mers? Am spus uimita, era o distanta considerabila.

–          Pai da, daca am avut ce sa povestim. Mi-a zambit el cu subinteles.

Deja ma obisnuisem cu temperatura apei si ma simteam ca pestisorul in apa. Am inceput sa innot, sa intru cu capul la fund si chiar sa ma dau peste cap in apa. Rob se uita la mine si radea.

–          Ce e? m-am uitat eu nedumerita la el.

–          Nu imi vine sa cred! Daca stiam ca am un peste langa mine, te aduceam mai devreme!

–          Cum adica, am spus eu, facandu-ma ca nu am inteles.

–          Vad ca esti in elementul tau si in apa!

–          Imi place, cumva ma simt libera, iti dau un sentiment de libertate.

–          Sa inteleg ca piciorul este ok? A ras el.

–          Da, il simt un pic, dar este foarte ok!

–          Poti sa inoti pana unde sunt ei?

–          Pot incerca, desi nu fara pauze, pana la ei fara incetare …nu am nici o sansa.

–          Nici o problema, hai, spuse el si ca un pestisor se arunca in suprafata fina a apei, facand in jurul o ploaie de diamante.

Am innotat cat de mult am putut. El se misca mult mai repede ca mine, asa ca fusesera destule momente in care a trebuit sa se opreasca si sa ma astepte. Am mai facut si pauze in care eu stateam si el se juca cu apa pe langa mine. A inotat de cateva ori pe sub apa si m-a apucat de picioare, dar nu m-a tras la fund cum ma asteptam. Cand am ajuns destul de aproape de ceilalti, s-au bucurat si s-au mirat ca am venit prin apa. A trebuit sa le explicam ca ne-am plimbat si apoi ne-am intors prin apa. Am facut pluta cat ceilalti se distrau, pana cand un val mai puternic m-a rasturmat din pozitia de pluta, aducandu-ma peste el. Dar evident ca nu s-a suparat si m-a luat in brate. Mainile lui in jurul taliei mele combinate cu apa printre noi imi dadea o senzatie unica, asa ca nu am rezistat si mi-am pus picioarele in jurul taliei lui. A zambit si m-a tras mai aproape de el. Mi-am pus mainile in jurul gatului lui si l-am sarutat, nu aveam cum sa rezist sa un fac asta, fata lui o cerea. M-a strans si mai tare, facandu-mi toti hormonii pe care corpul meu ii avea, sa o ia razna. M-am desprins din sarut cu greu, incercam sa ma controlez, nu eram totusi singuri. M-am uitat la el, inca cu mainile prinse in jurul gatului lui, el inca tinandu-ma strans, cu o fata ce radia de fericire. M-am lasat pe spate si am facut jumatate de pluta, pentru ca picioarele mele inca mai erau prinse de talia lui. M-a sustinut cu mainile lui, era o senzatie minunata si ma simteam ca si cum as fi in Paradis, iar rasul lui cristalin imi mangaia auzul. Nu imi mai trebuia nimic. Evident ca nu a durat prea mult, pentru ca m-am trezit cu un val de stropi, Kellan nu avea stare si ne stropea pe toti cat de tare putea.

Taylor veni de pe plaja cu o minge usoara si era clar ca ne vom juca cu ei.   Am facut un cerc mare si am inceput sa ne pasam mingea. Nu stiu cat a durat, dar a fost foarte amuzant.

Cand Kristen a spus ca ia o pauza, ne-am oprit toti si am considerat ca ar fi bine sa mai mergem si la mal. Partea cea mai neplacuta a fost revenirea pe uscat. Apa ne sustinuse greutatea, asa ca atunci cand am iesit din valuri si am ajuns la mal, am avut impresia ca avem o tona si abia ne puteam trage corpurile dupa noi. Senzatia a fost neplacuta pentru toti, pentru ca fiecare a comentat cate ceva.

–          Te duc pana la patura? M-a intrebat grijuliu Rob.

–          Nu! Am spus eu speriata. O sa merg singura, nu sunt chiar atat de neajutorata.

Am mers incet, desi tot nisipul s-a lipit de picioarele mele. Speram sa nu fi intrat nisip acolo, la rana, dar pentru ca nu m-a durut, am presupus ca inca era protejata.

Ne-am infasurat in prosoape si ne-am intins pe paturi, acum am realizat cat de obositi eram. S-au auzit niste chicoteli de-a lui Taylor si Alice.

–          Ma duc sa aduc cosul, i-a spus el.

Ne-am uitat mirati la el, am auzit niste stomacuri protestand zgomotos, apoi am inteles la ce se referea Taylor si ne-a bufnit rasul.

–          Buna idee, a spus Robert.

Ne-am asezat toti in cerc si am inceput sa despachetam mancarea. Se pare ca Gustave a fost foarte eficient si rapid. Aveam salate si fripturi din ce mai ramasese de la gratarul nostru. Am mancat fiecare cam din toate, stomacurile noastre au fost foarte fericite. Ne-am intins pe paturi si culmea e ca am avut toti loc. Baietii mai atipeau din gand in cand, dar ii trezeam noi cu cate un ghiont. Ne-am mai balacit de cateva ori, dar de data asta fara incidente, cat se poate de normal si frumos. Le-am mai facut poze, erau adorabili. Taylor si Kellan erau ca niste copii mari, cei mai jucausi. Le mai tinea partea din cand in cand si Rob, dar in general ii lasam sa se desfasoare, pentru ca nu aveai cum sa nu te opresti si sa te uiti la ei!

Se apropia seara, prea repede pentru noi, desi eram de multe ore acolo, singuri, singurei, nu ne plictisisem nici macar o clipa. Eu am ratat scoicile, nu am mai luat pe nici una ca amintire. Robert mi-a refacut pansamentul, pentru ca se udase si se umpluse de nisip. Rana era destul de ok, iar el destul de maestru pentru a o face asa. Nu cred ca aveam nevoie de maini mai bune decat ale lui.

Stateam intinsa pe burta, sprijinindu-ma pe coate si ma uitam la pozele din aparat  sau mai faceam poze de la nivelul solului.  Facusem multe poze cu Taylor si Ashley, apoi cu Kellan si Kristen, Alice si Rob, ok facusem multe poze cu toti.  Ceilalti se intorsesera la apa, doar Rob ramasese si acum statea intins pe o parte, langa mine si imi mangaia din cand spatele cu degetele lui lungi si subtiri, transmitandu-mi mii de fiori si la fiecare atingere a lui, pielea mea reactiona, facandu-l sa chicoteasca. Apoi se apropie mai mult de mine si fiind inca intins, imi lua o suvita si se juca cu ea. Ii simteam respiratia rece pe pielea mea si eu care incercam sa ma concentrez, sa fiu atenta, dar nu reuseam, pur si simplu ma uitam in gol si apasam butoanele mecanic, imaginatia mea luand cu totul alta directie, pierdandu-ma de realitate. Toata atentia mea se indrepta numai catre atingerile lui. Ma mai uitam la el pe furis, incercand sa il fac sa inteleaga ca ma distrage, dar el se facea ca nu intelege si continua linistit sa traseze linii invizibile pe pielea mea si eventual cu suvitele parului meu, zambind din cand in cand. Am oftat adanc si am pus aparatul jos, nu avea nici un rost, nu puteam fi atenta indiferent cat de mult incercam.

–          Ce e? a intrebat el nevinovat.

–          Nimic.

–          Nu iti place? A intrebat el smechereste.

–          As vrea sa pot toarce ca o pisica, in semn de raspuns, i-am spus eu dupa ce la inceput m-am uitat urat la el, pentru ca intrebarea lui era clar gresita!

–          Imi place reactia pielii tale, a spus el incet.

–          Mda….daca as avea blanita, ar fi fost ridicata la 90 de grade de mult, am continuat eu cu aluziile la pisicute.

El rase si la fel am facut si eu. Mi-am apropiat mainile si mi-am lasat capul pe ele. M-am uitam la el, din nou senzatia ca ma topeam ma cuprindea, ochii lui minunati si verzi, parul lui ciufulit si inca umed, lumina care ii mangaia fata de il facea sa arate ca o minunata sculptura. Vroiam sa ii memorez fiecare trasatura a fetei, ce frumos ar fi sa poti tine minte perfect, ca o poza a mintii o anumita imagine sau un anumit moment. Si in acel moment am simtit nevoia sa desenez, asa cum o faceam pe vremuri, imi reaminteam de urmele lasate de creion si de micile reguli. Am facut ochii mari si l-am rugat sa nu se miste. Am luat repede aparatul si am incercat sa surprind exact ce imi inspirase mie momentul.  Aparatul era mai obiectiv decat mine, asa ca si-a facut treaba fara a fi impresionat cumva de subiect, nu ca ar avea cum, dar mi-am notat mintal sa tin minte aceasta imagine si candva sa o si pun pe hartie. Era incredibil cum a izbucnit aceasta dorinta in mine, exact ca un gheizer a iesit la suprafata. Am simtit cum o energie pozitiva imi umple tot corpul. Acum stiam ce aveam de facut, stiam ce vreau sa fac. Iar el, el a fost cel mai important element, e a scos la suprafata ce uitasem demult.

–          Ce s-a intamplat ? a intrebat el mirat.

–          Multumesc, i-am spus si i-am zambit cat mai dulce posibil.

–          Ce ti-ai adus aminte? Te-ai luminat dintr-o data asa la fata. …De ce imi multumesti? A intrebat nedumerit.

–          Pentru ca ai trezit in mine dorinta de a desena din nou! I-am spus eu fara ezitare.

–          Cum? Eu? Pe bune? A spus el mirat.

Inca zambind, am dat repede din cap aproband si muscandu-mi buza inferioara. S-a ridicat in cot si s-a aplecat asupra mea, facandu-ma sa respir repede si sa imi simt pulsul in gat, apoi mi-a zambit incantat peste masura. Buzele lui aproape le atingeau pe ale mele cand mi-a soptit, gadilandu-ma si facandu-ma sa tremur de placere la atingerea lor fina.

–          Se pare ca nu sunt singurul care si-a gasit muza! Apoi buzele lui s-au contopit ale mele, armonizandu-se intr-un sarut extrem de dulce.

Mainile mele s-au dus instinctiv in parul lui, iar mana lui libera imi mangaia obrazul, facandu-ma sa il trag si mai aproape.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Alexya said,

    Martie 4, 2010 la 17:07

    Prima la comm, prima la comm 😀 . Nimeni alta decat Alexya 😀 :)) . Capitol nou si inca un mister deslusit adica faza cu faculta, dar acum e si mai nedeslusit pentru ca Ely nu i-a spus tot 😦 . Nush daca ma intelegi ce vreau sa zic :)) . Am impresia ca Ely seamana foarte mult cu tine. In legatura cu pasiunea ei. Sper doar sa nu ai acelasi probleme ca ea. Poate secretul pe care il ascunde Ely, il ascunzi si tu… Instinctul Alexyei a mirosit ceva… trebuie sa te vad pe mess :)) . Nu scapi, Caty 😀 . De abia astept urmatorul capitol 😀 , dar voi astepta cuminte 😐 . Te-am pupat,
    Alexya

  2. ruxy said,

    Martie 5, 2010 la 16:45

    nu am prea inteles faza cu facultatea si munca si ….dar in rest genial… mi-a plakut mult de tot absolut fiecare particica din capitol xOXOXO

  3. miniiiii said,

    Martie 6, 2010 la 00:48

    he he : x
    acuma am citit toate capitolele pana aici …
    foarte interesant fan ficul …abea astept urmatorul capitol .=P~

  4. mya said,

    Martie 6, 2010 la 00:50

    foarte frumos ficul:X
    astept si next-ul:P
    :*

  5. CrI said,

    Martie 8, 2010 la 18:25

    super ficul:X
    sper sa publici cat mai repede cap urmator:*
    >:d<

  6. Alice said,

    Martie 14, 2010 la 21:45

    UUUU….foarte frumos capitolul asta. Sunt sigura ca Ely isi va gasi curand un job exact asa cum ii place ei :>:>:>, si atunci va fi pe deplin implinita. Visul ei ca deveni realitate 😀 . Imi plac momentele celor doi, sunt dulci si jucause. Asteptam cu nerabdare si urmatorul capitol. >:D< :*:*:*:*:*:*

  7. darkangel said,

    Mai 21, 2010 la 20:55

    am fluturi in burtaaaa…..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: