Capitolul 02

Capitolul 2 – A doua oara

Eram trezita de dimineata, luasem un mic dejun in avion si cam atat, apa pe care o bausem nu se punea la socoteala. La receptie am intrebat daca imi recomanda ei un local si mi-au dat cateva adrese unde as putea sa ma duc. Am iesit din hotel si am mers pe strada principala.  Era destul de multa lume, multe magazine si tarabe cu tot felul de chestii de vanzare. Am intrat si eu prin magazine gandindu-ma ca maine va fi o zi mult mai buna de cumparaturi pentru ca nu o sa mai fiu singura si ma voi distra mult mai tare cu Alice langa mine.  Ei ii placea teribil de mult sa intram in fiecare magazin si sa ne uitam la toate produsele, iar mie imi placea sa o vad atat de incantata si era uneori chiar amuzanta.

Tocmai ieseam dintr-un magazin, hotarata sa ma duc sa gasesc o terasa pentru ca foamea isi spunea din nou cuvantul si stomacul meu era revoltat serios ca nu l-am bagat in seama pana la ora asta. M-am oprit pentru cateva secunde in fata unui magazin de bijuterii si cand m-am intors sa imi vad de drum, din nou m-am izbit de ceva tare si rece…m-am gandit ingrozita…din nou am intrat in cineva, nu e posibil sa mi se intample asta de doua ori pe zi.

M-am scuzat, tragand aer in piept, aerul era parfumat, un parfum barbatesc foarte fin si placut, era cam acelasi cu cel de dimineata, atunci in momentul impactului am simtit parfumul acela minunat. Incepusem sa ma enervez, oare toti barbatii de pe insula asta se dau cu acelasi fel de parfum…dar nu am mai apucat sa imi termin gandul caci in momentul in care si el si-a cerut scuze, am inghetat. Era aceeasi voce ca cea de la pranz, nu! Nu, mi-am spus, nu se poate, sa ma intalnesc de doua ori in aceeasi maniera cu aceeasi persoana, nu era posibil, sansele probabil erau 1 la un miliard. Mi-am ridicat privirea si am vazut stupefiata cum domnul in care intrasem avea acelasi zambet ucigator, aceiasi ochi, aceleasi trasaturi, era aceeasi persoana. Am simtit cum mi se inmoaie genunchii si imi pierd echilibrul. El a fost pe faza si m-a sustinut aratandu-si si mai tare dintii albi in zambetul ala minunat.

– Scuze, a zis si el.

– Mda, mi se intampla cam des chestia asta, am murmurat eu un pic enervata.

– Imi cer scuze, e a doua oara pe ziua de azi, nu? Ma intreba el amuzat si suspect.

– Mda! Am spus uitandu-ma urat la el. O fi el frumos, dar asta un inseamna ca poate sa dea peste mine de cate ori vrea.

– Ma bucur ca esti tu! A spus el zambind in continuare, amuzat probabil si de fata mea suparata.

– Si de ce, ma rog te bucuri? Ai obiceiul de a te ciocni cu o persoana de mai multe ori in aceeasi zi, sau sunt un nou record ? am spus eu acid, desi am regretat imediat tonul pe care l-am folosit, parand mult mai dur decat as fi vrut sa fie.

– Sincer, nu. Rase el linistit. Totusi nu a fost intimidat de replica si nici afectat in vreun fel, ma bucuram, dar ma si infuriam in acelasi timp.

– Ok, pa! am spus si am vrut sa trec pe langa el, dar ma opri prinzandu-ma de antrebrat.

– Stai! Nu pleca, te rog, a spus el schimbandu-si tonalitatea in una atat de dulce incat nu puteai sa ii refuzi nimic.

– De ce? … Ce rost are ? am spus eu cu vocea inca acida.

– In primul rand ti-am promis ca ma revansez si in al doilea mi-ar placea sa mai stai. Spuse el pe o voce dulce de iti venea sa-l mananci.

– Sa te revansezi? Am intrebat eu un pic nedumerita deruland toate convorbirile in minte pana am reusit sa imi dau seama la ce se referea.

– Pai, am spus ca iti raman dator! Zambi el strengareste.

Stomacul meu protesta atat de tare ca inca nu era hranit, incat imi venea sa ma scufund in pamant cand am auzit zgomotul pe care l-a produs.

–   Si stiu exact cum sa ma revansez, invitandu-te la o cina! Nu vreau sa accept un refuz, asa ca fa-mi pe plac, rase el, evident auzind zgomotul fioros.

–  Bine, daca insisti, am spus si eu amuzata si rusinata, mama lui de stomac!

Pana la urma nu urma sa iau cina singura, compania era oarecum placuta, dand la o parte busiturile destul de dureroase de azi, iar el parea amabil.

Am ajuns la una din terase care nu era extrem de populata. Cand am intrat a cerut o masa mai retrasa. Chelnerul ne-a dus intr-un separeu la etaj, cu vedere la mare. Era spre asfintit si marea era atat de frumoasa, batea usor briza marii aducand aerul sarat, iar in surdina se auzea muzica din restaurant si ceva mai tare sunetul facut de valurile marii. Ne-am asezat unul in fata celuilalt, iar chelnerul a venit imediat cu meniurile. Le-am deschis imediat si am inceput sa studiez, el inca se mai uita la mine si mi se paru ca zambeste, nu mi-am ridicat privirea si m-am uitat mai mult in gol la meniu. Imi era foarte foame, dar parca uitam de tot cand ma gandeam la tipul din fata mea.

–   Ai ales ceva? A intrebat el dupa vreo cateva minute de liniste.

–   Aaa, inca nu! Am zis eu, realizand ca am rasfoit meniul, de vreo trei ori, dar nu am citisem nimic.

–   Ar trebui sa comandam, inainte ca stomacelul tau sa protesteze din nou, se amuza el.

–   Tu ti-ai ales ceva? Am intrebat eu curioasa, sperand ca imi da vreo idee. Si abtinandu-ma sa nu ma stramb la remarca lui.

–   O sa imi iau o salata, dar tu poti sa iti iei ce vrei, orice si oricat… facu o pauza apoi zise mai apasat… sa nu cumva sa o interpretezi in vreun fel!

–   Am inteles, am  spus eu razand si intelegand ca se refera la a nu interpreta ca as fi grasa si pot sa mananc cat vreau.

M-am uitat la salate si am gasit si eu una cu mai multe ingrediente care parea ca imi va satisface apetitul. Am inchis meniul si el a zambit, i-a facut semn chelnerului si acesta a venit repede luandu-ne comanda. M-a intrebat ce vreau sa beau si daca poate sa comande si un vin alb, asa ca a comandat vin alb si niste nectar de piersici, ma gandeam ca daca ne-ar aduce vinul la inceput si ar intra in contact cu stomacul meu hamesit ar iesi un circ pe cinste, dar spre norocul meu a adus sucul inainte.

–  Si asa agati tu fete deobicei? Dai peste ele apoi le inviti la cina? Am zis eu incercand sa deschid un subiect de conversatie.

– Nu, a fost doar o intamplare, desi fetele de care fugeam era ceva zilnic…s-a oprit cand mi-a vazut expresia si parca regreta ca spusese prea mult.

Eu imi ridicasem inconstient o spranceana, nemultumita de raspuns, el s-a prins si a continuat zambind.

– Pai aproape in fiecare zi ma trezesc asaltat de fete care au impresia ca sunt…actorul acela, Robert Pattinson si incerc sa le explic ca nu sunt si pana la urma singura scapare e sa fug, ca la autografe stau cam prost, poate le-as da, daca as stii cum se semneaza si daca as fi acel fel de om poate as profita.

M-a bufnit rasul imaginandu-mi un card de fete alergand dupa cineva, era amuzant dar si neplacut. Si mai ales ceata de la pranz care il cauta parea fioroasa. S-a amuzat si el dandu-si seama de ce radeam.

Mancarea a venit repede asa ca fara prea multe cuvinte m-am apucat sa mananc. Salata era buna si imi satisfacea apetitul urias. Sucul il terminasem de mult si el a fost dragut si mai mi-a comandat unul.

–   De cand nu ai mai mancat? M-a intrebat el cand deja ajunsesem la jumatatea salatei.

–   Pai, cred ca de dimineata, in avion. Am zis eu simtindu-ma penibil in momentul acela si lasand furculita jos. M-am luat cu altele (ca de exemplu sarutul tau! Am urlat eu in subconstient) si pur si simplu am uitat sa mananc, dar nici foame nu mi-a fost…am incercat eu sa ma justific.

–   Ok, nu te interoghez, a spus el razand cu pofta de fata mea de om speriat ca ar fi prins in flagrant delict si interogat.

–   E buna salata, am zis eu, incercand sa schimb subiectul.

–    Te cred, mie nu imi e prea foame. Putin vin vrei? Intreba el intinzandu-se dupa sticla de vin.

–    Dar nu imi pui mult, nu am stomacul atat de plin incat sa reziste, am zis eu serioasa.

Din nou un hohot de ras se raspandi in toata locatia, se pare ca il amuzam mai tare decat mi-as fi inchipuit vreodata. Imi turna jumatate de pahar si el isi puse la fel. Apoi ridica paharul ca si cum ar vrea sa tina un toast.

–    Sa ciocnim, pentru noi inceputuri! Spuse el zambind asa de frumos incat mi-a luat ceva sa ma trezesc.

–    Pentru noi inceputuri cu busituri! Am ras eu si el s-a amuzat.

–    Inca o data imi cer scuze pentru ce s-a intamplat la pranz, sa nu crezi ca a fost intentionat…

–    Am inteles, nu iti mai cere scuze…am zis eu un pic bosumflata crezand ca vrea sa isi ceara scuze pentru sarutul ala aproape de perfectiune.

–    Iar ce s-a intamplat in seara asta…de data asta nu am mai fost eu, bine poate si vina mea ca nu am fost atent, dar nici tu … si lasa propozitia neterminata, nevrand sa para un repros.

–    Da, stiu, m-am intors prea brusc si nu m-am uitat. Am continuat eu.

–    Nu ma intelege gresit, spuse el repede, imi cer scuze ca te-am lovit, nu ca ne-am intalnit, continua el foarte sincer.

M-a impresionat atat de tare incat aproape ca am rosit si ca sa nu se vada am sorbit repede din vinul care era foarte bun si parfumat. Am continuat sa mananc si am terminat inaintea lui, el mancase doar jumatate. A comandat fara sa ma mai intrebe doua portii de inghetata, sperand ca nu sunt una din acele persoane carora nu le place inghetata. Spre “dezamagirea” lui, nu eram una din acele persoane, ci chiar o fana a inghetatei. Chelnerul ne-a adus niste cupe frumos ornate cu fructe si umbrelute. Deja se lasase seara si cand ni s-a adus inghetatele de vanilie, el a binevoit sa isi comande aceeasi inghetata. Chelnerul ne-a aprins si lumanarea care era in bolul din mijlocul mesei. Deja ma gandeam serios daca nu cumva sunt prinsa intr-un vis si urmeaza sa ma trezesc…acelasi tip superb de la pranz, cina, vin si acum lumanari???

– Pot sa te intreb daca ai vreun plan pentru seara asta?

– Nu, nu mi-am facut nici unul, inca, am spus gandindu-ma apoi daca fusese bine sa ii zic ca am sau nu ceva de facut.

– Atunci pot sa te invit la o plimbare pe malul marii sau la un film?

– Aaaa, m-am balbait eu…ok, deja devenea prea ireal, sigur visam in momentul asta, asa ca daca era vis, puteam zice orice si oricum ma asteptam sa ma trezesc, i-am zambit discret si i-am raspuns. Da, mi-ar placea una din ele.

– Bun, atunci asa ramane, zambi el triumfator.

– Dar tu nu ai nici un alt plan? Am intrebat eu suspecta.

– Nu, in seara asta nu, asa ca imi va face placere sa o petrec cu tine.

Am terminat de mancat si am chemat chelnerul sa vina cu nota, cand am vrut sa dau si eu bani, s-a uitat un pic urat la mine si mi-a reamintit ca mi-a spus ca face el cinste, ca asta era doar o parte din felul in care isi achita asa zisa datorie. Ne-am ridicat de la masa si am iesit de la restaurant, apoi am cotit la stanga pe o aleea care dadea pe plaja. Noroc ca nu imi pusesem sandale, ci imi luasem slapii. Din cand in cand il vedeam cu coada ochiului cum se uita in spate si prin imprejur, parca uitandu-se dupa cineva.

–         Sigur nu ai alte planuri, am intrebat eu cand deja se uita a zecea oara de cand ajunsesem pe plaja.

–         Nu, nu am nici un plan. Imi cer scuze, spuse el parand ca intelege ce ma deranjeaza. Ma gandeam sa nu cumva sa ne asalteze din nou un grup de … cum s-a intamplat de dimineata.

–         Pai doar tu ai zis ca vrei sa te plimbi pe malul marii, am completat dupa ce zambisem la ideea de a fi asaltati de un grup de fete.

–         Da, asa e, dar am uitat complet de treaba asta. Oricum nu mai conteaza, a spus el, indreptandu-si spatele, parand si mai inalt decat pana acum, apoi zambi strengareste.

Soarele apunea si se lasa racoarea, valurile marii inca mai aduceau cu ele caldura, nisipul era atat de fin incat credeai ca este matase. Imi luasem slapii in mana si mergeam cat mai aproape de apa. Briza era atat de placuta si ne mangaia pielea incinsa de la soare si de la aerul cald. Am avut senzatia ca ar fi vrut sa ma ia de mana, dar era prea repede si nu am indraznit sa sper.

–         Si ziceai ceva cu avionul? A intrebat el, intrerupand linistea din jurul nostru.

–         Da, am ajuns azi, de dimineata. In sfarsit in sunt concediu si am venit la mare, as fi vrut la munte, dar asa s-a nimerit.

–         Cum adica asa s-a nimerit? A intrebat el si mai interesat.

–         O buna prietena a castigat doua bilete pentru destinatia asta si a fost atat de buna incat pe unul mi l-a dat mie si celalalt l-a luat ea, evident.

–         Pai atunci, ea unde este, pe tine te-am gasit de doua ori singura.

–         Vine maine, a avut niste examene si azi l-a terminat pe ultimul. Am zis eu mandra.

–         Si jumatatea ta nu se supara? Intreba el smechereste, se intereseaza daca am pe cineva sau nu…hmmm, ce sa ii raspund….

–         Nu, nu ar mai trebui sa se supere…am lasat-o eu in aer

–         De ce, continua el apoi facu o pauza si relua, daca nu sunt prea indiscret, daca sunt atunci spune-mi sa ma opresc, nu vreau sa deranjez.

–         Nu, nu ma deranjeaza. Nu ar mai trebui sa il deranjeze pentru ca nu mai suntem impreuna de vreo 2 luni, asa ca prietena mea s-a gandit ca imi va prinde bine o vacanta departe de oras. Minunat, mi-am zis eu in sinea mea, acum stie ca sunt singura si o sa creada ca ma agat de fiecare mascul disponibil.

–         Aha! Spuse el parand usurat. Imi pare rau, spuse el, desi se vedea clar ca nu ii pare. Sa ma bucur s-au nu, m-am gandit eu.

–         Oricum, nu mai conteaza, sunt intr-un loc superb, si am inceput sa ma duc catre apa, lasand valurile sa imi atinga picioarele, m-am retras de cateva ori pana ce picioarele mele s-au obisnuit cu temperatura apei, care se dovedi a fi chiar calda. Am mers inainte si inapoi prin apa, el radea, probabil eram caraghioasa, dar nu imi pasa, ma simteam bine.

–         Sa fie oare din cauza vinului, a ras el mai tare?

–         Ba nu, cred ca ar fi mai mult din cauza aerului! Am ras eu si chiar atunci am calcat stramb si urma sa cad, dar el a fost atent m-a prins la timp, sustinandu-ma.

–         Multumesc, i-am zis eu pe un pic serioasa, speriata si amuzata.

–         Totusi cred ca e de la vin, a zis el incercand sa semene cu un doctor care da un diagnostic. Apoi zambi si ma ridica la loc spunand, Hmm asta ar fi a doua oara cand imi cazi in brate azi.

–         Mda, dar prima nu a fost din vina… m-am incruntat si am lasat-o asa.

Ma simteam bine in bratele lui puternice, un fior imi strabatu coloana, simteam un gol in stomac, nu am mai avut aceasta senzatie de foarte multa vreme. Era un strain si totusi ma simteam ca si cum l-as cunoaste de ceva vreme. As mai fi stat asa mult timp, dar am gacut greseala de a ma uita in urma noastra si a vedea un grup destul de mare indreptandu-se catre noi.

–         Aaaa ziceai ceva de un grup de fete? Am intrebat eu cu voce tremuranda.

–         Da, cele de dimineata, de ce, ce iti veni? Intreba el cu totul nedumerit.

–         Aaa, pai cum sa iti zic, este unul care vine spre noi! Am spus eu incet.

S-a intors socat, apoi reactia lui ma surprinse, ma lua de mana si ma trase dupa el. M-a bufnit rasul, dar am alergat trasa de el. Noroc ca slapii inca ii mai aveam in mana si puteam alerga mai usor, desi m-am intepat in destule scoici nu am comentat nimic si am alergat cu el. Cand am ajuns la faleza m-a asteptat sa imi pun slapii, apoi am luat-o din nou la fuga, el uitandu-se mereu in spate. E adevarat ca se auzea pe fundal un cor de fete care strigau “Stai!”. Am reusit sa ne oprim cand am intrat intr-un cinematograf. A inceput si el sa rada dupa ce a vazut cum respiram si fata mea contrariata. Mi-a aranjat una din suvitele care nu mai statea la loc, un fior imi strabatu tot corpul. A privit in jurul lui ca sa vada unde am intrat, apoi a zambit strengareste.

– Ce zici, vedem un film? Daca tot am intrat aici?

– Ok!, am zis razand. Ma duc sa iau eu bilete, ca sa nu te mai confunde cineva?

– Ar fi mai bine, spuse el precaut si un pic trist, desi de obicei nu sunt de acord cu asta, dar daca intra “cardul” sa nu spuna d-na de la bilete ca m-a vazut. A spus el cu o fata nevinovata si adorabila, apoi a inceput sa rada.

– Bine, presupun ca il luam pe cel care ruleaza primul, nu?

– Da, uite banii, a spus el intinzandu-mi banii pentru ambele bilete.

– Pai mi-ai dat mai multi, am zis eu.

– Nu, ti-am dat cat trebuie, 2 bilete atat fac, doar nu iti trecea prin minte ca ne plateam separat biletele, spuse el incruntandu-se un pic.

– Dar nu ai spus nimic….dar am realizat ca nu mai era cazul sa comentez asa ca am luat banii si m-am dus la casa.

I-am cerut casierei doua bilete, am avut noroc ca urmatorul film incepea in 5 minute, asa ca ne-am mai luat floricele si am intrat in sala, nu era nici aici prea multa lume. Ne-am asezat la locurile noastre si imediat s-au stins luminile, asa ca nu am mai avut timp sa spunem ceva. Pana sa inceapa filmul, in mintea mea se desfasurau din nou toate evenimentele de azi, eu credeam ca voi avea o zi plictisitoare sau cel mult relaxanta si cand colo m-am ciocnit de doua ori cu o persoana, am fost sarutata, invitata la cina, invitata la film si m-am plimbat si pe malul marii – seara. Astea poate le puteam face eventual dupa o saptamana de intalniri, dar nu toate in aceeasi zi! Era ireal si prea frumos sa fie adevarat, nu credeam vreodata ca pot face astea la un loc si mai ales cu o persoana pe care abia o cunosc. Inca mai asteptam sa ma trezesc din vis, dar nu ma trezeam, s-a terminat filmul si eu inca eram acolo, iar el langa mine. M-am uitat la el si el s-a uitat la mine si mi-a zambit. Am plecat, discutand despre film, ne placuse amandorura, fusese un film bun cu actori buni, imagini, decoruri si costume frumoase. Se facuse deja ora 10 si incepuse sa mi se faca somn, fusese o zi atat de agitata.

– Unde mergem acum? A intrebat el curios.

– Mai avem unde sa mergem? Am spus eu obosita si mirata.

– Ah! A oftat el, sa inteleg ca te-am cam obosit azi? Spuse el cu o teama in voce.

– Nu, nu am obosit, am mintit eu.

– Se vede pe fata ta ca esti obosita, rase el. Hai sa te conduc pana la hotel.

As fi vrut sa ii spun ca “nu” ca sa ne mai plimbam, dar corpul meu raspundea altfel si se misca din ce in ce mai greu. Asa ca l-am urmat cuminte catre hotel.

14 comentarii

  1. Twilight Saga said,

    Decembrie 29, 2009 la 18:02

    Cat de tare! Ma pun pe celalalt capitol!

  2. hormonik said,

    Ianuarie 7, 2010 la 18:27

    super
    citesc si eu cam tarziu da asta e
    de acum urmaresc

  3. alicebeautifulvampire said,

    Ianuarie 8, 2010 la 23:58

    wow e super…maine cred ca citesc cap next….vad eu pupici

  4. RaMona said,

    Ianuarie 16, 2010 la 23:36

    Superb !
    Genial !
    Romantic !
    Amuzant!
    Trist ! (ca urmeaza sa se desparta)

    App daca baiatul ala nu e Robert Pattinson (desi am vaga impresie ca el e ) cum il cheama in realitate ??? …;));));))
    Te pooop si felicitari pentru inca un cap extraordinar de frumos! :*:*:*

  5. darkangel said,

    Mai 16, 2010 la 20:10

    ce tare!!!!nu pot sa cred…
    poate chiar e robyy…
    si ‘cardul’ala de fete sooper..
    in locul lui mas duce la el leas da 2 pumni si 3 picioare si mias continua plimbarea pe malul marii inprruna cu iubita mea bella sau pot sa zic iiubita?
    ma rog…
    bestial genial superb frumos minunat spectacilos nemaipomenit exceptional fain si…. nu mai am cuvinteee

  6. RaMonix:* said,

    August 5, 2010 la 11:02

    vaiii:X e super:X
    dar de ce primesti atat de putine comentarii?:(
    e trist:(
    oricum, ma pun pe cap urm;):*

  7. Noir said,

    August 9, 2010 la 11:01

    e genial
    trec repede la urmatorul capitol ca sa nu se piarda farmecul

  8. Maya787 said,

    August 9, 2010 la 16:30

    Buna!
    Super fic-ul! Dar am nevoie de nume si de descrierea ei! De unde sunt? Vb aceiasi limba??? Ne tii in suspans!!!! 😛 Desi, deja pe ea mi-o imaginez ca pe mine!!! :D:D:D
    Trec la urmatoarele!!!

  9. Ianuarie 20, 2011 la 18:46

    Superrrr!!!:X:X:X:X:X
    Cand au ajuns la film credeam ca o sa intre la unul in care juca el si isi va da seama ca este Robert:)):))
    Ma duc la next
    Kisses:*:*:*:*

  10. Februarie 15, 2011 la 20:10

    imi place foarte mult

  11. dienuta1 said,

    Iulie 4, 2011 la 11:42

    Superb.Imi placxe la nebunie.Desi ar fi fost super ca el sa fie chiar Robert pattinson in persoana,dar merge si asa,normal. :* marg la 3

  12. dienuta1 said,

    Iulie 4, 2011 la 11:42

    Superb.Imi place la nebunie.Desi ar fi fost super ca el sa fie chiar Robert pattinson in persoana,dar merge si asa,normal. :* marg la 3


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: