Capitolul 25

Capitolul 25 – Prietenie – Alice (P.O.V)

–          Gata! Am urlat exasperata. Ely nu te mai suport asa!

–          Poftim, a spus ea absenta.

–          Cat timp a trecut?

–          De cand? A intrebat ea contrariata.

–          De cand ne-am intors din vacanta! Am marait eu.

–          Nu stiu, a spus ea in continuare miscand grabita creionul pe hartie.

–          Nu se mai poate, ori iti revii ori sun la un psiholog si te duc fortat acolo!

–          De ce? Ma simt bine. A spus ea plat.

–          Pe naiba te simti bine! Am spus si am trantit revista pe masa.

Nu mai puteam, nu mai vroiam sa o vad in starea asta deplorabila. De cand ne-am intors din insula aia, de cand s-a terminat vacanta Ely nu mai era ea. Si acum imi aduc aminte cum am plecat.

Ely s-a intins pe pat si a adormind suspinand. Eu m-am schimbat si am inceput sa strang bagajele. Eram convinsa ca ea nu v-a putea sa faca nimic asa ca decat sa fim presate de timp, am preferat sa le fac eu. O intelegeam perfect, numai ca chiar nu aveam ce face, trebuia sa ne intoarcem. Eu am avut noroc ca am fost cu Taylor langa mine si m-a inteles, desi nici noua nu ne-a fost prea usor. Toate acele minunate clipe, nu se pot uita atat de usor. Toate amintirile alea atat de frumoase si colorate, a fost de vis. M-am culcat destul de tarziu cu gandul la ce a fost. Apoi m-am uitat la prietena mea care dormea chinuit, lacrimile se uscasera pe obrajii ei, parea ca nu visa nimic, oricum dupa felul in care am plecat de acolo, ma mir ca nu avea nici un cosmar. Cand am vazut-o din capul scarilor m-am prins ca nu a mers deloc normal si usor toata discutia ei cu Rob. Binenteles ca fusese brusc si nimeni nu se asteptase, pana si pe noi ne socase, pentru ca uitaseram cu desafarsire cat timp trecuse. Eu am fost cu Taylor sus si ne-am luat la revedere de la toti, noroc ca am vazut aparatul lui Ely si i l-am luat pentru ca aveam o presimtire rea. Atunci cand i-am vazut fata stiam ca nu vom mai sta nici o secunda, asa ca mi-am luat la revedere din priviri cu Taylor care era de accord cu mine si mi-a soptit un discret “Ne vedem maine.” apoi am fugit dupa ea. Taylor insistase sa ne duca el la aeroport, asa mai petrecea un pic de timp cu mine.

M-am trezit prima in urmatoarea zi. Elenya dormea in aceeasi pozitie, am oftat si m-am dus sa o trezesc. A opus un pic de rezistenta apoi a deschis ochii, s-a uitat buimaca la mine si s-a ridicat incet.

–          Hai, draguta mea, trebuie sa ne imbracam.

–          Nu a fost un vis, a spus ea cu glasul stins, inchizand ochii si strangandu-i tare.

–          Din pacate nu, dar hai, curaj.

S-a dat cu greu jos din pat si s-a dus in baie. Nu stiu cam cat a stat acolo, cert e ca atunci cand a iesit, ochii ii erau din nou rosii si paruse ca facuse dus. S-a imbracat cu ce ii pregatisem deja si i le pusesem pe pat, pentru ca banuiam ca nu se va putea concentra. Taylor ajunsese deja, asa ca ne-am luat bagajele si am coborat. Am platit camera si le-am multumit pentru servicii. Am oftat cand m-am intors si am vazut-o pe Ely in aceeasi pozitie in care am lasat-o. Deci o sa fie dificila, asta e si ea a facut candva asa pentru mine. Revansa! Mi-am zambit eu in interiorul meu, dar era un zambet amar. Cand am iesit din hotel a inghetat in momentul in care l-a vazut pe Taylor, veselia lui de pe fata i s-a sters brusc in momentul cand a vazut-o, apoi mi-a zambit scurt si trist, venind catre mine si mi-a luat bagajele. Le-a pus in portbagaj si s-a urcat in masina. Ely era in spate, dupa ce am marait la ea un pic pentru ca nu intelegea ce face el acolo si i-am semiexplicat din priviri, iar eu m-am urcat in fata. Taylor s-a uitat la mine, a oftat apoi a pornit motorul. Il simteam cum se uita in oglinda retrovizoare la Ely si mai ofta din cand in cand. La un semafor nu stiu ce l-a impins pe Taylor sa deschida gura, nu ca nu ar fi fost normal, dar starea de tensiune s-a simtit imediat si a regretat amarnic.

–          Va bucurati ca mergeti acasa? A zis el senin.

–          Tay! Am spus eu incet, dar era deja prea tarziu.

Lacrimi amare au inceput sa curga din ochii lui Ely, dar nu a raspuns. A continuat sa se uita pierduta pe fereastra. Dar ne-a socat dupa vreo 5 minute cand a murmurat.

–          Un vis, a fost doar o vacanta de vis! Si a inchis ochii.

M-am uitat la Taylor, apoi am oftat amandoi. Dupa alte 10 minute am ajuns la aeroport. Taylor ne-a ajutat sa ne urcam bagajele in carucior si a mers cu noi in aeroport. Se camuflase bine, ca sa nu ne fie interupt momentul. Cand am ajuns la poarta, bagajele erau in drum catre avion si mai ramasesem noi si biletele. Se anuntasera ultimele imbarcari. Ely deja pornise catre poarta, apoi s-a oprit, eu si Taylor ne-am uitat la ea nedumeriti. S-a intors, a venit incet si l-a imbratisat pe Taylor, apoi s-a indepartat si a zis incet.

–          Multumesc, pentru tot, apoi s-a intors si a plecat.

M-am uitat la Taylor si el la mine. Mi-a zambit trist si m-a imbratisat.

–          Imi pare rau ca pleci, ca plecati asa.

–          Si mie, nici nu stii cat de mult.

–          Sper sa ne mai revedem, a oftat el si m-a sarutat, ah a fost cel mai dulce sarut posibil. In toata situatia asta groaznica mi-am gasit un strop de fericire dusa spre extreme.

L-am mangaiat incet pe obraz, incercand sa tin cat mai mult minte, apoi m-am intors si am plecat spre poarta de imbarcare.

            Cand am ajuns in avion m-am asezat langa Ely, s-a uitat la mine si mi-a zambit scurt apoi s-a pus cu capul pe spatar si a inchis ochii.

–          Nu vrei sa vorbim? Am intrebat eu incet.

–          Nu, vreau sa uit, a fost doar o vacanta de vis, am incheiat discutia. Nu vreau sa mai vorbim niciodata despre asta. A spus ea incet si apasat.

–          Dar…

–          Te rog! M-a rugat ea cu lacrimi in ochi.

–          Bine atunci eu stau la geam, am zis eu cu ton de amuzament, stiind ca ei ii placea sa stea la geam si ma asteptam sa comenteze.

–          Ok, stai tu la geam. A spus sec si s-a ridicat.

Avionul a decolat la scurt timp. Elenya spre enervarea mea nu a facut nimic decat sa incerce sa doarma, desi mai vedeam rauri de lacrimi curgand din ochii ei inchisi. Stiam ca nu viseaza nimic, doar sufera in tacere. Am mai vazut-o daramata, dar nu asa. Poate cand va fi acasa se va simti mai bine, am sperat eu.

Cand am ajuns acasa, ne-am dus prima data la ea. Tocmai ce se bucura de un apartament nou, in care se mutase de cel mult o luna. A fost o placere sa o vad cum era atenta la orice detaliu cand il decora si cum se bucura la fiecare obiect nou pus la locul lui.

–          Nu vrei sa raman cu tine in seara asta?

–          Nu multumesc, sunt ok! A mimant ea, nu foarte convingator.

–          Ne vedem maine, ok?

–          Bine, te pup.

Am plecat de la ea cu inima indoita, speram sa isi revina. Am ajuns acasa franta de oboseala si nu am mai fost in stare decat sa fac un dus si sa ma culc.

A doua zi m-am trezit, eram asa de odihnita, avunsesem un somn fara vise. Azi aveam niste vizite programate si pe seara imi propusesem sa merg pe la Ely. Speram sa o gasesc in niste toane mai bune.

Mda, planurile si cu realiatea nu se pupa intotdeauna. Am avut o zi atat de plina incat am ajuns la 12 noaptea acasa si nu am apucat sa ajung la Ely. Am sunat-o la telefon dar nu mi-a raspuns. Am sperat ca a adormit, cu toate ca ea nu se culca la ora asta. Am adormit gandindu-ma la ea.

M-am trezit in jur de 9, era o zi innorata, dar totusi la meteo nu au anuntat ploaie. Am mancat si m-am imbracat. Am plecat la 10 catre Ely, stiam ca e acasa ca mai avea cateva zile de concediu, a fost destul de inspirata sa si le ia. In drum spre ea am vazut fugitiv la chioscurile de ziare o stire unde parea ca era Rob pe coperta, am zis ca mi se pare si mi-am continuat drumul catre apartamentul lui Ely. Cand am sunat la interfon, cu greu mi-a raspuns. Am urcat la ea, usa era descuiata cand am ajuns acolo.

–          Ely? Am spus cand am intrat.

–          Da, neata Alice, mormait ea.

Am vazut bagajele in acelasi loc unde le lasasem cand am venit. Statea pe canapea si se uita la televizor, schimband canalele din 5 in 5 minute.

–          Cum ai dormit? Am intrebat eu vesela

–          Ok, a spus ea neuitandu-se la mine.

–          Pot sa imi fac un ceai? Am intrebat stiind ca ea era gazda buna si mereu nu ma lasa sa fac nimic, desi acum nu mai parea asa.

–          Stii ca aici esti ca acasa! A spus ea absenta.

–          Tu vrei ceai?

–          Da, daca nu ai ce face.

M-am dus in bucatarie si am pus ibricul cu apa pe foc. Cand am intrebat-o daca a mancat a spus ca nu i-a fost foame. Asa ca m-am apucat sa prepar niste sandvisuri pentru ea. Pana a fost gata ceaiul, terminasem si sandvisurile. Avea niste reviste pe masa, a fost sa isi cumpere presa, ciudat.

–          Ai fost pe afara?

–          Nu.

–          Pai ziarele astea sunt noi!

–          A! Da, mi le-a adus vecina de jos ca a vazut ca am venit acasa. Uita-te pe ele, nu e nimic interesant.

Uau, asta era cea mai lunga propozitie pe care a zis-o de cand ne-am intors. Le-am luat la rasfoit. Mai era un ziar aruncat pe jos, l-am ridicat si am inghetat. Pe prima coperta era cum presupusesem, Rob. M-am uitat la Ely, nu se uita la mine. Am deschis ziarul la pagina respective si dupa primele randuri am deschis gura in stare de soc. “Actorul Robert Pattinson se distreaza cu colega lui, actrita Emily de Ravin la casa de vacanta” si era o poza destul de explicita cu Emily imbracata destul de sumar si Rob nervos. Am citit articolul care era destul de vag, dar destul sa ma enerveze. Nici de o zi nu am plecat si deja isi facea de cap, mai ales cu aia, chiar nu intelegeam. O fi suparat, dar asa sa se descarce? Dubios! Am luat farfuria si i-am dus-o, mi-a zambit, a luat-o cuminte si a inceput sa manance.

–          Ai vazut…articolul cu Rob? Am intrebat-o uitandu-ma trista la ea.

–          Am vazut ceva, neinteresant!

–          Dar…

–          Alice, nu ma mai intereseaza, s-a terminat totul atunci!

–          Tot nu vrei sa imi povestesti?

–          Nu! Multumesc pentru sandvisuri, a spus ea dupa ceva timp.

–          Daca ai nevoie de ceva imi spui, da! Stii ca te ajut cum pot!

–          Da, stiu, multumesc Alice.

Am mai stat cu ea pe canapea si ne-am uitat la diverse programe, nici una nezicand nimic.

 

Dupa doua saptamani si ceva, Elenya nu era mai bine, tot in aceeasi stare de zombie era. Parea ca sta numai in pat si plange, ochii ii avea in permanenta rosii si deja facuse niste cearcane violete.

–          Tu mai dormi? Am intrebat-o dupa o saptamana jumate de stare dasta idioata.

–          Nu prea, a spus ea din varful patului.

–          De ce?

–          Pentru ca am cosmaruri.

–          Ce fel de cosmaruri? Am intrebat alertata.

–          Eh, …

–          Iar nu vrei sa vorbesti cu mine!

–          Nu e asta, doar ca…

–          Ely, cu mine nu vrei sa vorbesti, ti-ai dat toata viata peste cap. Unde e prietena mea buna care era plina de viata, care era vesela si binevoitoare. Care iesea mereu pe afara si ma tara dupa ea prin magazine. De cand nu ai mai iesit din casa?

–          Aaaa…

–          Nu ai mai iesit de cand …de cand am venit din vacanta. Nu se poate! Casa asta de care erai atat de mandra e intr-o vraiste totala, zici ca traiesc purcei aici, nu oameni. In momentul asta te duci, fi dus, te imbraci si mergem afara!

–          De ce? A intrebat uimita.

–          Cum de ce, te scot afara din cocina asta, am ras amar. Poate ti se mai oxigeneaza capul ala micut al tau si ce au mai ramas din neuroni.

Si-a dat ochii peste cap, dar nu a mai zis nimic. Peste 15 minute a venit in sufragerie asa cum o asteptam, imbracata si aratand mai decent.

–          Multumita? M-a intrebat sarcastica.

–          Da, asa mai merge.

Am petrecut ziua plimbandu-ne peste tot. Am dus-o prin toate magazinele pe care stiu ca ii placeau, decoratiuni si materiale.

–          Cand te duci la munca?

–          Pai, nu ma mai duc. A spus ea senina.

–          Cum adica, am intrebat-o suspect.

–          Pai, am cam demisionat.

–          Poftim! Am tipat un pic mai tare, facand cateva persoane sa se intoarca pe strada.

–          Da! Stii ca nu imi placea deloc acolo.

–          Da, dar pana la demisionat, e o cale cam lunga.

–          Pur si simplu nu mai am chef sa ma duc la munca. Am sunat si le-am spus.

–          Da ce vrei sa faci?

–          Nu stiu, vreau o pauza.

–          Ely…

M-am intors la ea, dar ea se oprise in fata unei vitrine, parca am vazut ceva din vechea Ely, a zambit scurt si a intrat in magazin. Am intrat dupa ea, am ramas surprinsa,  eram intr-un magazin de materiale de pictura. Ely a venit cu un bloc de foi in brate si un manunchi de creioane. S-a dus la casa si le-a platit.

–          Stii mi-am adus aminte ca nu am mai desenat de mult. Mi-a spus cand am iesit din magazine.

Cand am ajuns acasa la ea, s-a oprit in pragul usii, uitandu-se un pic uimita in casa.

–          Mda, ai avut dreptate, arata groaznic.

–          Asta inseamna un pic de aer! Am zis multumita.

In seara aia am plecat mult mai fericita. Imi mai regasisem ceva din vechea prietena. Incet va uita cate un pic din durere si va redeveni Elenya pe care o stiam eu. Stiam ca o doare tare mult si ma enerva la culme ca nu vroia sa vorbeasca despre asta. Nu vroia sub nici un chip sa imi povesteasca ce s-a intamplat ultima data intre ea si Rob. Ca nu a fost frumos asta am inteles din prima, dar sa o consume in halul asta. Inteleg ca a fost o iubire fulgeratoare sau o chimie incredibila, dar sa fie iubire adevarata, nu cred, e prea repede. Eu am alte conceptii referioare la asta. Desi Taylor ar putea fi exceptia de la regula. Ah a inceput sa mi se faca dor de el.

Urma sa am un interviu pentru o slujba part-time si eram agiatata. Ajunsesem sa ma simt ca o mama cu Ely, desi pana acum ea avea rol de mama si avea grija de mine, dar acum rolurile se schimbasera. 

Dupa interviu am plecat catre Ely. Eram bucuroasa ca fusese bine si maine au spus ca vor suna sa ma anunte ce au hotarat. Am trecut pe acasa si m-am schimbat in ceva mai lejer, am luat cheile de la apartamentul lui Ely, ca mi le daduse la cateva zile de cand ne intorsesem din vacanta.

–          Ely, am venit. Mi-am anuntat prezenta cand am intrat.

Nu am primit nici un raspuns. Se auzea muzica din dormitor, muzica era trista. Am intrat si am ramas in usa, Elenya ma surprindea mereu prin diverse reactii pe care le avea. Acum statea in mijlocul patului, in jurul ei eram multe foi, iar ea desena cu o frenezie incredibila. Nu cred ca o vazusem asa niciodata. Stiam ca desena, dar niciodata nu am vazut-o desenand. Ii vazusem desene si picturi, dar nu am vazut-o niciodata live, in actul creatiei. M-am uitat la ea cu drag si m-am apropiat de ea.

–          Frumos! Am spus cand am ridicat o schita de pe jos.

–          Mda, merci. Si a continuat sa deseneze.

–          O sa iti fac ceva de mancare, ok! Tu mananci si eu iti povestesc cum a fost la interviu!

–          Ce interviu, a spus oprindu-se si in sfarsit uitandu-se la mine.

–          Hai in bucatarie! Am spus si am iesit din camera.

La scurt timp a venit dupa mine si s-a asezat pe scaun, curioasa. Am zambit si am inceput sa ii fac ceva de mancare si sa ii povestesc. Ii facem de mancare pentru ca eram convinsa ca ea nu isi facea nimic de mancare, toate erau neatinse, nici nu cred ca mai intra in bucatarie.

–          Ely, tu de ce nu mai gatesti? Am intrebat-o cand am terminat si i-am pus farfuria in fata.

–          Nu am chef, nu pot.

–          Norocul tau ca mai stiu si eu una alta, ca altfel era vai si amar de capul tau, am ras eu.

–          Mda, probabil.

–          Mai mergem pe afara? Am incercat eu.

–          Nu, vreau sa termin ce am inceput.

–          Ok. Am zis sincera. Ma bucuram ca facea ceva si nu mai zacea asa pur si simplu.

–          Si ce e cu interviul?

–          A! Da! Am zis razand si am inceput sa ii povestesc.

Din nou am stat pana seara la ea si m-am dus mult mai multumita acasa. Cine sa aibe grija de ea, daca nu eu, prietena ei cea mai buna.

La o saptamana m-au sunat niste vechi amici si m-au invitat in oras. M-am gandit ca e o idée buna, asa ca le-am confirmat si am sunat-o pe Ely sa se imbrace ca vin sa o iau. A incercat sa imi puna intrebari, dar nu i-a iesit, locul era secret, daca ii spuneam ca iesim la un bar nu ar fi venit. Asa ca aveam vreo 3 ore sa ne pregatim. M-am imbracat repede si apoi m-am dus la Ely. Cand am ajuns tocmai iesise din baie, asa ca am profitat de ocazie si i-am ales tinuta. I-am dat o bluzita alba cu bretelute, decoltata, cu aplicatii de lanturi, pantaloni negrii un pic luciosi si niste pantofi negrii cu toc inalt.  Si-a mai pus o esarfa si si-a luat o geaca de piele in caz ca se facea mai frig. Am chemat taxiul si cand ne-am urcat i-am spus soferului adresa.

–          De ce esti atat de misterioasa in legatura cu locul in care mergem? M-a intrebat ea.

–          Pentru ca vreau sa te mai scot din casa si sa mai vezi si tu oameni!

Dupa vreo 20 de minute am ajuns in fata localului, amicii nostrii erau déjà acolo, asteptandu-ne. Ne-am imbratisat veseli, o cunosteau si pe Ely asa ca nu erau persoane noi si s-au bucurat ca am luat-o si pe ea.

–          Alice, am intrat mai devreme aici incercand sa gasim o masa si era plin, asa ca daca nu te superi am schimbat locatia, am gasit un bar care s-a deschis asta vara si e foarte dragut, e dupa colt. Vrei sa mergem acolo?

–          Da, nici o problema am zis un pic surprinsa.

Asa ca gasca de 8 persoane a pornit vesela catre urmatorul bar. Cand am dat coltul strazii am vazut numele barului si mi s-a pus un nod in gat si m-am intors catre Ely. Asa cum presupusem, vazuse si ea numele barului si se oprise , respirand din ce in ce mai rapid. Din toate numele de pe planeta asta, numai “R.O.B’S”  putea sa se numeasca. Inainte sa zica ceva sau sa reactioneze mai tare, am fost langa ea si am luat-o usor de umeri incercand sa o linistesc.

–          E doar un nume!

–          Mda, a spus ea inghitind si incercand sa se controleze, desi tremura un pic.

Dupa ce am intrat i-am gasit pe ai nostrii destul de repede, si ne-am asezat la masa lor. Muzica era ok si nu era foarte multa lume. Am comandat bauturile, la inceput mai usoare, pana ne acomodam cu locul. Am depanat ceva amintiri si ne-au povestit ce au mai facut. Ely parea ca se mai destinde si devine mai sociabila. Unii din ei s-au dus la dans. Trecusera déjà cateva ore si ma bucuram ca Elenya rezistase eroic, stiam ca are o masca de fata vesela, dar eram multumita si cu asta, decat deloc.

–          Elenya?! S-a auzit o voce masculina cand ne intorceam de la bar.

–          Alex? A spus ea cu vocea sparta si surprinsa.

–          Uau! De cand nu te-am mai vazut! A spus el si a imbratisat-o.

–          Mda, de cand ai plecat … a spus ea rece.

–          Eh, lasa aia, ma bucur sa te vad. Alice, tot zapacita ai ramas! A zis el pe un ton de amuzament, numai ca pe mine nu m-a amuzat.

–          Vai Alex, mai traiesti, incredibil, i-am raspuns cu aceeasi moneda.

–          Iubi! Nu ne faci prezentarile? A intrebat o blonda cu parul drept si lung, slaba cu silicoane destul de proeminete, cu o rochie mulata si decoltata.

–          Iubisor, ea e Elenya fosta mea prietena si amica ei Alice. Ea e logodnica mea, Irina.

–          Incantata de cunostinta, deci tu esti cea care i-a rapit inima mandrului Alex, a zis Elenya mai relaxata.

–          Da, iubi e minunat!

–          Ok, noi ne ducem la masa noastra, a spus Ely.

–          Esti cu …si s-a uitat in directia in care ne indreptam, aaaa, pai vreau si eu sa ii salut, nu i-am mai vazut de mult.

Am auzit un mic marait din partea lui Ely si cand ne-am asezat la masa a spus cat de incet permitea muzica.

–          Genial, Alex si bomba sexy se dau in spectacol, ce bucurie! Oare se putea mai bine!

–          Nu stiam ca va fi si el…

–          Nu-i nimic, odata si odata trebuia sa dau iar peste el.

–          Elisor, vrei sa dansezi, asa de dragul vremurilor apuse.

–          Mda, bine, am auzit-o maraind si tragand o injuratura.

S-a ridicat si m-a privit cu o expresie amuzanta, pe principiul (ma abtin sa nu il omor). Mi-a scapat un chicotit. Din nefericire pentru ea, a inceput o melodie mai lenta. Cand s-au intors, Alex parea sa aibe un obraz mai rosu, iar Ely eram cam plina de nervi.

–          Ely, vrei sa vii cu mine la baie? Am intrebat-o incet. Sa te racoresti un pic.

–          Da! A marait ea ridicandu-se urgent.

Cand am ajuns la baie, m-a spalat pe maini, apoi m-am uitat la ea si mi-am pus mainile incrucisate la san.

–          Toarna tot, ce s-a intamplat?

–          Ce sa se intample, tot un nesimtit nemaivazut e! Incepand de la Elisorul ala pe care l-am urat de la inceput, pana la vrajeala la greu desi…viitoarea victima era la cativa metrii de el, iar atunci cand mainile i-au alunecat mai jos decat a trebuit si s-a apropiat de mine sa imi dea un pup de dragul vremurilor apuse, i-am dat o palma pe care sper sa nu o uite si sa zica merci ca a fost doar atat!

–          Bun! Am zis si am inceput sa rad in hohote, Ely cand se enerva nu era o persoana prin fata careia sa treci.

–          Mai stam? A intrebat ea obosita.

–          Un pic! M-am rugat eu.

–          Bine, dar sa stii ca nu mai dansez, mi-a ajuns!

–          Ok, am zis mai vesela si ne-am intors la masa noastra.

Fusese o seara ok, cu exceptia lui Alex, care a trebuit sa se dea in spectacol. Ce ma bucur ca Ely nu mai e cu el, nu il suportam si aproape ca ne stricase prietenia. Bine ca plecase cand ne-am intors noi la masa, iar amicii nostrii erau de accord cu noi in privinta lui Alex. Asa ca ne-am amuzat pe seama lui si a mandrei lui. Era o atmosfera vesela pana in momentul in care a inceput un remix care mi-a placut si imi era foarte cunoscut ca sunet, erau un pian si imi trezea amintiri, numai ca nu puteam sa pun punctual pe I asupra melodiei. M-am intors catre Ely sa o intreb si cand i-am vazut privirea am inteles instant. Fata ei era palida si ochii i se umplusera de lacrimi si isi musca buza de jos repede. Si-a intors privirea catre mine si a inceput sa dea din cap. Melodia era un remix dupa “Bella’s lullaby” .

–          Nu pot sa mai stau, a spus ea si s-a ridicat si s-a indreptat spre iesire.

–          Ely stai! Am strigat dupa ea.

–          Ok, aaa si-a amintit de ceva si trebuie sa plecam. Multumim de invitatie si mai vorbim, am spus repede amicilor nostrii care se uitau complet nedumeriti.

–          Bine, ne mai vedem, pa Alice, au zis ei intelegatori, apoi s-au intors la discutiile lor.

Am iesit dupa Ely, care inca era in fata barului si ma bucurasem ca nu plecase. Incerca de zor sa isi puna esarfa la gat si geaca in acelasi timp.

–          Ely asteapta-ma!

–          Alice, nu pot sa mai stau acolo, mi-a ajuns, a spus ea printe lacrimi.

–          Stiu, gata, am spus si am imbratisat-o.

–          Prea multe amintiri, nu pot.

–          Nu am stiut ca o sa venim aici, nu asta era idea iesirii! I-am spus tematoare.

–          Stiu, a oftat ea. A fost prea mult. Hai acasa!

Ne-am urcat in taxi si am mers acasa. Am hotarat sa nu o las singura in noaptea asta. Nu s-a opus, ne-am imbracat in pijamale si ne-am culcat. Inca imi bubuiau urechile de la muzica si eram putin ametita de la bautura, dar nu exagerat. Asta a fost prima iesire a lui Ely de cand ne-am intors din excursie. Din pacate terminata cu un esec in loc de o reusita.

Anunțuri

12 comentarii

  1. Februarie 7, 2012 la 18:56

    Nu stiu daca vreau sa aflu cum suna un remix la Bella’s Lullaby :))

  2. Alexya said,

    Februarie 8, 2012 la 20:40

    Alice:X. Adorabila ca intotdeauna si o buna prietena:D. Ma bucur ca a fost alaturi de Ely si… OMG:X! Ely a inceput sa deseneze?! Ma bucur atat de muult… sper ca si tu ai inceput sa desenezi:D. Stiu foarte bine cat de minunata esti la desen:X…
    Scrie in continuare. Sunt foarte curioasa ce se va intampla:D.
    Take care,
    Alexya
    P.S. Nu ma tine pe jar:))

  3. just me said,

    Februarie 8, 2012 la 22:27

    Cand o sa se intalneasca cu Robert ?:(

    Spor la scris si sper sa postezi curand urmatorul capitol:D

  4. ioana said,

    Iunie 13, 2012 la 23:51

    A trecut deja atat de mult de cand nu ai mai postat nimic! Mi-e dor de povestea ta, sper sa revi cat mai repede cu un nou capitol.

  5. Lexy said,

    Iulie 20, 2012 la 12:06

    Vei mai continua povestea?Ma uit din cand in cand sa vad daca a aparut ceva nou, dar vad ca next-ul nu mai apare….sper sa o continui! 🙂

  6. ioana said,

    Octombrie 10, 2012 la 22:35

    Ai si pentru moi o data aproximativa pentru aparitia urmatorului capitol? Macar o speranta dane si noua!!!

    • aryafantasy said,

      Octombrie 11, 2012 la 00:09

      Data exacta nu am, dar promit ca pana la sfarsitul lunii sa postez urmatorul capitol….moarta, coapta o sa il postez :)) Sunt socata de cat de mult timp a trecut de cand nu am mai pus nimic 😦
      Oricum iti multumesc Ioana pentru comentariu….mi-ai facut ziua perfecta!!!!!!! In sens ca azi a fost ziua mea si comentariul tau a fost ca un cadou din partea blogului meu 🙂 Multumesc!

  7. ioana said,

    Octombrie 11, 2012 la 10:17

    Pai atunci….LA MULTI,MULTI ANI !!!!SANATOSI SI VOIOSI !!! Si multumesc pentru raspuns dar sa nu crezi ca scapi , o sa te ,, cicalesc ,, pana termini povestea ! Spor la scris !

  8. ioana said,

    Noiembrie 5, 2012 la 01:35

    Ti-am spus ca nu scapi de mine ! Sa sti ca am sa te bazai la cap pana ai sa postezi continuarea !!!!!!!!

  9. aryafantasy said,

    Noiembrie 6, 2012 la 00:28

    :)) ma bucur….mai cer un ragaz de putin timp :)) ….incerc sa o termin cat mai repede….stiu ca nu e frumos din partea mea a nu am mai postat de mult….s-a blocat inspiratia 😦 …. tot incerc sa o deblochez 🙂 sper sa nu ma mai tina mult. 🙂 Multumesc ca insisti 🙂

  10. ioana said,

    Decembrie 19, 2012 la 21:28

    Vine si la noi MOSU cu un capitol nou ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: