Capitolul 04

Capitolul 4 – Petrecerea

Am coborat in holul hotelului cand mai aveam 5 minute pana la ora fixa. Alice a sugerat sa iesim afara, poate asa o sa ne vada mai usor. Am urmat-o cuminte, mintea mea deja facea zeci de scenarii de intalnire sau de luat teapa. Evident nu era nimeni. Dupa cateva minute am auzit niste claxoane de masina. Alice s-a uitat in directia respectiva. M-am uitat la ea amuzata, cine ne putea claxona pe noi?! Mi-am dat ochii peste cap. Mi-a dat un ghiont in coaste, destul de delicat, m-am uitat nedumerita la ea si mi-a aratat discret o masina care statea pe partea cealalta a drumului, cu avariile pornite, de ce putea sa ma intereseze asa ceva…mi-am dat seama imediat.

Era masina mea favorita, un superb Volvo C30, lucios, si culmea, era verde inchis. Mereu am vazut masina asta in variante de argintiu, negru alb sau rosu, dar niciodata verde. Am zambit la vederea ei, m-a bine dispus si imi dadea oarecum speranta. S-a auzit un motor pornind, iar Volvo-ul a plecat de pe loc, dar nu a luat-o inainte ci soferul a intors masina in fata hotelului, parcand-o chiar in fata noastra. Nici una din noi nu s-a miscat, s-a mai auzit claxonul o data. Deci pe noi ne claxona?! Deja incepusem sa ma enervez, cine se crede, sa ne claxoneze asa ca pe niste…

–         Crezi ca e el? Mi-a intrerupt Alice gandurile.

–         Nu, nu a spus cu ce vine, dar oricum nu  intr-un Volvo C30, sa fim seriosi!

Geamul de la usa din partea pasagerului se cobora pana jos si un cap frumos aparu zambitor din intunericul masinii. Tocmai ma pregateam sa imi gasesc cele mai tepoase cuvinte si sa fac o fata vadit enervata, cand totul pieri, glasul mi se inmuie complet si pus si simplu gura mea se deschise de mirare la vederea chipului ce iesea din masina.

–         Buna fetelor! Spuse el zambitor, Vreti sa mergeti cu mine, a intrebat elegant.

M-am uitat la Alice care in momentul asta se holba mai tare ca mine si ma facu sa zambesc. Deci pana la urma nu fusese o teapa! Am luat-o de mana si am tras-o spre masina, el a deschis portiera dinauntru si a dat scaunul din fata la o parte ca sa se poata intra in spate. Alice a urcat vesela in spate si i-a spus un “buna” foarte cristalin. Apoi a dat scaunul pe spate ca sa ma asez in fata, langa el. Am oftat usor si m-am urcat in masina. Emotiile erau duble, unu la mana: el chiar venise si chiar eram aici cu el, se tinuse de promisiune si doi: ma urcam pentru prima oara in masina care imi placea atat de mult. Mi-am pus centura si am tras aer adanc in piept. El se uita la mine cu zambetul acela care m-ar fi topit ca pe o inghetata. Am fost readusa pe pamant de tusitul sugestiv al lui Alice din spatele meu.

–    Aaa, m-am balbait eu un pic, ea este Alice, Alice el e… si m-am oprit uitandu-ma la el…numele lui era un mister.

S-a uitat la mine vesel dandu-si seama ca nu facusem cunostinta unul cu altul in ziua tumultoasa de ieri. I-a intins mana lui Alice, dand noroc cu ea si prezentandu-se.

–    Buna Alice, eu sunt Rob! In acel moment amandoua am inghetat, iar respiratia mea s-a oprit pentru o clipa.

–   Buna Rob, a zis Alice mai relaxata, iar ea e… Elenya, a spus ea razand si asigurandu-se ca vom ne vom stii amandoi numele.

–         Alice, am zis eu incet, un pic incruntata.

–         Elenya, a spus el cu o incantare in glas, nu am mai auzit numele asta pana acum, e frumos…

Eu déjà ma topisem cand am mi-am auzit numele rostit de buzele lui, imi venea sa ii spun sa mi-l mai spuna de cateva ori, dar bunul simt si-a facut simtita prezenta si evident ca m-am abtinut. Se uita la mine cu ochii lui care ma hipnotizau si ma simteam ca si cu ar vedea direct in sufletul meu. Daca as fi fost o persoana care se inroseste repede, ei bine as fi fos rosie ca un rac fiert deja.

–         Si unde mergem? A intrebat Alice strategic.

–         Pai la o petrecere, cum am spus! S-a dezmeticit el…presupun ca esti la curent cu toate detaliile, a spus el razand.

De data asta chiar m-am inrosit si Alice a inceput sa rada cu pofta. El a pornit motorul masinii, parca ar fi fost o pisica care incepuse sa toarca.

Am pornit la drum, in masina era liniste, nu avea radioul pornit.

–         Cum a fost zborul? A intrebat el dintr-o data, intrerupand linistea din jur, eu am tresarit, dar nimeni nu a observat, si asta era bine, nu vroiam sa se vada cat de emotionata eram.

–         Bine, am ajuns bine, fara probleme, i-a raspuns Alice linistita de pe bancheta din spate.

–         Ma bucur! Si a zambit.

–         Ai avut dreptate, a zis Alice subit.

–         Poftim?! Am exclamat eu si el in acelasi timp. Cine, ce dreptate a avut! Am zis eu ingrijorata. Oare ce idei ii treceau lui Alice prin minte in acest moment, despre ce vorbea?

–         E super …masina…in momentul in care a pronuntat cuvintele am simtit cum ma albesc si inghet…nu, nu pot sa cred ca a zis asta, refuz sa cred ca a putut spune asa ceva cu glas tare si de fata cu el.

–         Cum adica ? a intrebat Rob curios.

–         Alice ! am spus eu cu un pic de amenintare in voce, dar se pare ca se prefacea ca nu ma aude, simteam ca mor, nu putea sa spuna asta cu voce tare, orice alta tampenie, dar nu asta. Am incercat sa ma uit urat la ea, dar nu a parut sa o deranjeze ci chiar sa o amuze.

–         Pai …  “o nu, te rog nu, Alice opreste-te”, ma gandeam eu disperata cand am inteles ce vrea sa spuna si pus si simplu mi-am tinut respiratia de concentrare. Ea facu o pauza lunga si apoi continua…cineva pe care il stiu, si accentua ultima parte a propozitiei, uitandu-se intens la mine, este foarte innebunit dupa aceasta masina si se pare ca e pe buna dreptate. E o masina super! Incheie ea.

Am respirat usurata, tragand aer adanc in piept, gandundu-ma cum sa ii multumesc cand iesim din masina ca nu a spus si ‘cui’ ii place masina. Am sperat ca Rob, si un fior imi trecu pe sira spinarii, sa nu fi urmarit reactiile mele. Dar din pacate aveam sa ma insel amarnic.

S-a uitat la mine zambind apoi s-a intors cu fata spre drum.

– Deci sa inteleg ca iti plac masinile Volvo, a spus el calm.

Eu am inghetat instant, ma uitam pe geam, asa ca nu reusi sa vada cand am inchis ochii si am tras o injuratura zdravana in gand, deci fusese atent si se prinsese despre cine era vorba. Am auzit un chicotit mic de la Alice din spate, ea se distra si eu ma simteam din ce in ce mai prost. Poate ca era doar o coincidenta, dar tipul cu care ieseam avea intamplator si masina pe care eu o adoram si el mai semana si cu actorul din Twilight care chiar conducea asa ceva in film si incercam sa nu par obsedata?!? Eram absolut impietrita…nu stiam ce sa raspund, nu cred ca am auzit vreodata pe cineva sa spuna ca masina in care se urca cu un strain e chiar masina pe care si-ar dori-o cel mai tare…asa ca am zis ca e mai bine sa zic adevarul, incercand sa par cat mai relaxata, asta daca se putea asa ceva!

–         Da, imi plac Volvo-urile, am spus rosind.

–         Si care e modelul care iti place cel mai mult? Intreba el zambind si banuind raspunsul.

–         Aaaa, m-am balbait eu, am inghitit in sec si am zis: C30, modelul asta. (am zis in gandul meu un „Alice o sa te omor pentru asta!“) pe el l-a amuzat raspunsul meu.

–         Si mie tot modelul asta imi place cel mai mult! A declarat el un pic mandru.

–         Da, iar mie imi plac Audi-urile TT, dar nu conteaza, a mormait Alice din spate.

Eu mi-am dat ochii peste cap si am zambit, stiam ce vroia ea sa faca, dar se pare ca nu i-a iesit.

–         Audi TT sunt foarte misto, dar aste imi plac mai mult, fiecare cu preferintele sale, a spus el zambind.

–         Da, asa-i, a spus Alice, dar privirea ei era nemultumita, el fusese atent la tot ce se vorbise.

–         Si unde mergem, daca nu sunt indescreta, spuse Alice curioasa.

–         Pai tocmai vei afla, am ajuns! A spus el cotind la stanga pe drum.

Iesisem din oras, deja erau numai case rezidentiale in zona in care ne aflam acum. Se mai intunecase afara, drumul durase vreo 30 de minute. Aleea pe care intrasem era frumos luminata, iar casa unde ne oprisem era in spatele unor mari porti din fier forjat. Portile s-au deschis cand masina a ajuns in dreptul lor, eram asteptati, sau oare camere de supraveghere de pe stalpii gardului isi facusera treaba. Deja ma simteam ca in filme, casa era mare si luminata, cu geamuri mari, cu o gradina superba si ea deasemenea luminata. Avusesem aceeasi reactie ca si Alice, pentru ca i-am auzit suspinul in spate. Inca o data asteptam sa ma trezesc din vis, nu se putea sa fie adevarat, ce cautam eu aici? A cui era casa asta? Incepeam sa imi fie un pic teama, unde m-a dus, unde ne-a dus, in ce mi-am bagat cea mai buna prietena? Sper sa aibe o buna explicatie si sa nu o fi dat-o in bara rau de tot, iar vacanta noastra sa se termine rau. A parcat masina langa celelalte deja prezente si inainte sa se dea jos a murmurat un “stai putin”. Cand a inchis portiera, Alice a reusit sa deschida gura si sa zica doar atat.

–         Uau, Doamne ce casa super! A exclamat ea, … bine ca macar ea se distra, eu eram prea incordata.

–         Mda, arata spectaculos! Am zis eu oftand.

–         Doamna! Mi-a spus el deschizandu-mi portiera si oferindu-mi mana ca un gentlemen.

Am ras sfios, la asa ceva nu ma asteptasem. I-am intins mana si m-a ajutat sa cobor, apoi a dat la o parte scaunul si a ajutat-o si pe Alice sa se dea jos din masina. Ne-am uitat una la alta, luand o gura mare de aer. A inchis masina si i-a pus alarma apoi s-a intors catre noi zambind.

–         Mergem? Ne-a facut el semn spre casa.

–         Cine locuieste aici? Am intrebat eu, mai mult suspicioasa decat curioasa.

–         Un prieten care s-a mutat de cativa ani aici, a spus el calm si normal.

Alice inganga doar prin miscarea buzelor “si ce prieten!” si se abtinu sa nu rada.

–         O sa fie ceva galagie, vad ca s-a adunat ceva lume, sa nu va speriati, ne atentiona el calm.

Ajunsesem in fata usii mari si albe, luminata de un candelabru mare ascuns sub o bolta cu coloane din fata usii. Ne deschise un bodyguard masiv, care se uita urat la inceput, apoi zambi cand il vazu pe el si deschise usa mai larg.

–         Buna Rob, bine ai venit! A spus el si ne-a invitat sa intram.

Avusese dreptate, zgomotul parca a explodat in urechile noastre in momentul in care usa se deschisese mai larg. Rob ma lua de mana si ma trase dupa el, cand am simtit asta, am intins si eu mana dupa Alice si am tras-o dupa mine.

Casa era asa de mare cum imi inchipuisem, in fata usii era o scara mare cu balustrada din fier forjat. Deasupra avea un candelabru mare care atarna pana aproape de jumatatea incaperii. Erau destul de multi oameni adunati acolo, imbracati cat de cat normal, nici prea obisnuit, nici prea elegant, asa ca noi doua eram imbracate cum nu se putea mai bine. Abia acum am realizat ca nici nu observasem cu ce era Rob imbracat. Avea pantaloni negrii, un tricou cu maneca scurta gri inchis si o camasa bleumarin descheiata, desi era imbracat destul de ‘normal’ arata foarte bine. Am simtit-o pe Alice cum se opreste din mers, uitandu-se la interiorul casei si eu as fi facut la fel, dar preferam sa vad unde merge Rob. Ne-a dus la o masa unde un chelner servea bauturi si Rob s-a intors catre noi.

–         Ce vreti sa beti? Au de toate, puteti sa-l intrebati ce contine fiecare bautura! A spus el zambind.

–         Da, bine, asa o sa facem! Am zis eu zambindu-i.

–         Ma intorc imediat, vreau sa vad daca a venit un prieten! A spus si cand a trecut pe langa mine, mi-a strans usor mana.

–         Ely, ce bei? A intrebat Alice care trecuse deja la alegerea bauturii.

–         Nimic, un suc de portocale sau piersici daca are, i-am raspuns.

–         Cu gin, vodka …incepu chelnerul sa enumere socandu-ma.

–         Nu, nu multumesc, doar simplu daca se poate!, vreau sa mai fiu treaza, daca se poate, imi spuneam in gand.

–         Sigur ca da ! a spus el galant si mi-a turnat sucul intr-un pahar cu gheata.

Ne-am luat amandoua bauturile si ne gandeam ce sa facem, am observat un loc langa geam unde te puteai aseza pe un pervaz mare si foare jos. I-am facut semn lui Alice si ne-am dus catre locul respectiv. Ceilalti invitati nu pareau sa ne observe si era oarecum bine, nu voiam sa ne simtim ca niste intrusi. Cand am ajuns in dreptul geamului am observat ca mai incolo era asezat langa o alta imensa fereastra, un pian mare, clasic, negru cu ceva modele aurii. Hmm! Oare cine o canta la el? Dar chiar atunci aparu Rob in fata noastra.

–         Ah! V-am gasit! A spus el usurat.

–         Scuze, ne-am mutat de acolo ca sa nu incurcam, m-am justificat eu.

–         Rob ! se auzi de undeva din spate si o mana flutura prin multime.

–         Robert, poti veni o clipa! Se auzi un alt glas, mai in spate decat mana fluturanda de mai devreme.

Rob zambi si facu si el cu mana. Ne-a facut semn sa asteptam, nu ca am fi avut unde sa plecam. Si-a cerut scuze din priviri si a pornit prin multime, s-a oprit cateva secunde langa cel care-l strigase mai devreme, apoi isi continua drumul spre cei din urma care ii strigasera numele.