Capitolul 16

Capitolul 16 – Plaja

Ne-am urcat in masini, iar Rob a venit foarte repede inapoi cand tocmai terminasem de aranjat pe scaune.

De data asta am rugat-o pe Kristen sa stea in fata, ceea ce il facu pe Rob sa se incrunte un pic cand a intrat in masina, apoi sa se uite nedumerit la noi. Nu a zis nimic, dar s-a uitat in oglinda retrovizoare incruntat, la mine. Ma asezasem in spatele lui, acum puteam sa ma uit la el cand conduce, nu ca asta ar fi fost motivul alegerii mele a locului din spate. M-am asezat acolo pentru ca nu vroiam ca colegele lui sa se supere ca stau inghesuite in spate si eu sa stau in fata ca o printesa. Asa ca acum statea Kristen si poate la intoarcere va sta Ashley. Taylor si Kellan au pornit inaintea noastra, din masina lor se auzea muzica foarte tare, se pare ca astia doi gaseau din orice o joaca. Cam toata lumea si-a dat ochii peste cap si am inceput sa radem. Robert i-a urmat cu masina, mergand pasnic, nu de alta, dar cred ca daca ar fi intrat in jocul lor, ar fi avut proteste din patru parti si nu cred ca ele erau gata de atata adrenalina ca sa il lase in pace.

Am ajuns repede la plaja, baietii ajunsesera deja si incepusera sa scoata diverse din portbagaj. Ne-am intins fiecare cand am iesit din masina, ca sa ne dezmortim. Era oarecum enervant ca nu avea usi si la scaunele din spate, dar tot imi placea la nebunie masina asta. Poate candva, le va trece prin minte celor de la Volvo sa scoata un C30 cu 4 usi, dar pana atunci mai e.

Baietii si-au dat tricourile jos si au fugit spre apa, pana sa mai spunem noi ceva.

Noi am intins si restul paturilor pe care urma sa stam. Am pus si o umbreluta sa ne fereasca de prea mult soare si sub care erau lucrurile ce se puteau incalzi prea tare. Ne-am dat rochitele jos, ramanand in costumele de baie.    Apoi ne-am dat cu crema, noi incercam sa ne protejam pielea de soare. Ne-am aliniat toate ca niste pestisori pe paturi, gata sa primim razele soarelui pe pielea noastra.

Nu am reusit sa stam decat vreo 15 minute linistite pentru ca am simtit dintr-o data o ploaie de gheata pe pielea noastra. Simteam ca si cum mii de ace imi gaureau pielea. Am deschis ochii speriata si de tipetele lui Kristen si Ashley. In fata noastra erau Kellan si Taylor cu niste zambete diabolice, dar pana sa comentam noi ceva, din laterala noastra, ne-am trezit cu o perdea de apa rece care pur si simplu ne-a inghetat. Rob aruncase o galetusa se apa pe noi,…de unde luase galetusa aia? Ce s-a dezlantuit cand ne-am dezmeticit a fost de tragi-comedie. Noi, fetele pline de nervi, alergandu-i pe ei, care erau foarte veseli ca le-a iesit gluma. Cand am ajuns pe malul marii si picioarele noastre au atins apa, am batut in retragere, apa pentru noi era foarte rece. Ne incinsesem de la soare si temperatura mai scazuta a apei, ne dadea senzatia ca era sloiuri de gheata. Taylor a venit in viteza si a luat-o pe Alice pe sus, mergand cu ea pana la apa si apoi dandu-i drumu. Saraca Alice a tipat atat de tare cand a intrat in contact cu apa incat toti ne-am oprit si ne-am uitat speriati catre ea, dar nu a durat prea mult pentru ca am inceput toti sa radem. Kellan a murmurat ceva cu “buna idee” si l-am vazut cum se indrepta parsiv catre Ashley si Kristen. Pana sa apuce Ashley sa fuga, era deja luata pe sus si dusa cu repeziciune in valuri, nu conta ca se zbatuse ca un pestisor, in stransoarea de urs a lui Kellan nu avusese nici  sansa de scapare. Taylor alerga acum catre Kristen care luase o pozitie defensiva, dar nu a reusit sa scape, fiind luata prin surprindere de Rob, care se strecurese in spatele ei, asa ca au apucat-o amandoi si au “aruncat-o in valurile marii in tipetele ei de groaza si in hohotele de ras ale mele, ale lui Kellan, Alice si Ashley.

–         A scapat cineva? A intrebat Taylor mandru.

–         Da! Au spus destul de rapid Alice si Ashley, cand Kristen ridica imbufnata capul din apa.

–         Da? A intrebat el mirat…apoi se uita in directia facuta de cele doua…iar ele e indicau spre mine.

–         Poftim? Ce? NU! Am spus ingrozita, am crezut ca au uitat, am sperat ca au uitat.

Cand i-am vazut pe baieti ca se indreapta catre mine, am paralizat. Daca fetele au avut cate unul sau doi baieti ce le-au luat pe sus…catre mine se indreptau toti trei. Desi eram ingrozita si inima incepuse sa imi bata ca a unui iepuras speriat, privirea mea se blocase pe trupurile lor perfecte, pe care apa se scurgea cu rapiditate, niste sculpturi colorate de soare ce au prins viata.

Am avut un moment de trezire si atunci mi-am dat seama ce urma sa se intample, asa ca am inceput sa fug departe de ei. Evident ca au inceput si ei sa alerge, razand in hohote. Eram constienta ca ma vor prinde, nu eram buna la alergat, si mai ales in fata unor baieti antrenati. Nu am luat-o catre masini, pentru ca stiam ca acolo nu voi avea sansa de scapare, asa ca am luat-o pe malul marii. Nu au renuntat pana nu m-au prins din urma. Pe fundal se auzeau incurajarile fetelor, nu mi-am dat seama daca tineau cu mine sau cu ei. Cand mai aveau putin si ma ajungeau am simtit dintr-o data cum ceva ascutit imi strapunge pielea si o durere puternica imi invadeaza tot corpul. Din gatul meu a iesit un sunet ascutit, ca si cum toata durerea a izbucnit ca un vulcan. Daca as fi calcat pe lama unui cutit, sunt sigura ca asa s-ar fi simtit. M-am simtit luata pe sus, incapabila sa ma misc din cauza durerii ce imi invada tot corpul, apoi am simtit aerul in jurul corpului meu si apoi suprafata dura a apei. M-am simtit de parca m-as fi lovit de un ghetar. Pielea mea incinsa s-a izbit de apa prea rece provocandu-mi un mic soc. Am simtit cum ma duc catre fund, simteam forta pamantului atragandu-ma catre el si inca nu ma puteam misca, durerea din picior combinata cu contactul meu cu apa nu a facut decat sa imi inghete simturile, iar singura reactie pe care putusem sa o am, a fost sa incerc sa trag aer adanc in piept, numai ca apa a fost mai rapida si in loc de aer, luasem o gura sanatoasa de apa sarata. Neputand respira, nici reactia mea de a iesi la suprafata nu a fost eficienta, si am simtit cum ating cu spatele, fundul nisipos al marii. Neavand aer, nu aveam puterea necesara sa ma ridic si nici sa plutesc, simteam cum forta apei imi apasa plamanii, de parca imi punea cineva greutati din ce in ce mai mari pe piept, urechile mi se infundasera si nu mai auzeam decat bataile inimi mele si simteam durerea si greutatea de pe corpul meu. Incepeam sa intru in panica, oare voi mai putea iesi de aici, oare cei de afara vor ajunge la timp… In fata ochilor mi-a aparut pentru o secunda chipul lui Rob, apoi a lui Alice si a celor dragi, oare puteam sa ma inec asa de usor, chiar nu mai era nici o cale de scapare? Nu aveam puterea sa ma lupt, nu stiam cum sa ma lupt, iar cand totul parea imposibil am simtit dintr-o data o mana fina care m-a apucat si m-a ridicat de pe fundul apei, tragandu-ma catre lumina.

Iesirea la suprafata a fost ca si cum ti s-au luat de pe corp mii de kilograme. Am incercat sa trag aer in piept, dar mai intai am scos apa inghitita, abia apoi am reusit sa respir, auzeam o voce disperata, mult prea indepartata. Uitasem pe moment de tot, tot ce stiam era ca trebuie sa incerc sa respir.

–         Ely, Elenya respira! Esti bine? Ely! Se auzea in continuare vocea disperata, din ce in ce mai tare.

Desi era cea mai frumoasa voce pe care o auzisem, inca nu puteam sa ii raspund, gandurile mele erau impartite in toate zarile si incercam sa ma adun sa pot lega doua cuvinte. Am simtit nisipul fin al plajei si valurile mici care imi mangaiau usor picioarele.

–         Ely, esti bine? Se auzi din nou vocea, mult mai clar de data asta.

–         Da! Am reusit sa murmur, printre apa care inca imi iesea din gura.

–         Ce naiba s-a intamplat! A spus el inca panicat.

Am reusit sa deschid ochii, soarele invadandu-mi retina, dupa cateva clipiri dese am reusit sa ii vad chipul lui frumos, cu ochii lui verzi privindu-ma adanc si toata fata lui crispata se relaxa in momentul in care am incercat sa ii zambesc. Ochii ii devenira jucausi, iar o mana rece imi atinse obrazul in cel mai delicat mod.

–         Sa nu imi mai faci asta niciodata, m-ai speriat de moarte, ce s-a intamplat cu tine? A spus el cu un amalgam de sentimete in voce, speriat, suparat, fericit si ceva mai calm. M-a ridicat usor in fund, apoi mi-a sarutat fruntea cu buzele lui reci, punand atata pasiune in sarut incat simteam cum ma incalzesc.

–         Ely! Se auzira vocile disperate ale celorlalti.

–         Ce s-a intamplat! S-a auzit Alice, mai speriata decat toti.

–         V-am spus ca astea sunt niste glume proaste! A protestat Ashley.

–         Nu, nu e vina lor…am reusit eu sa ingan.

–         Spune-mi te rog ce s-a intamplat?! Mi-a spus incet Rob la urechi.

Incercand sa imi amintesc ce s-a intamplat, un val a venit mai puternic si mi-a lovit talpile, atunci mi-a scapat din nou un murmur de durere. Mi-am tras piciorul langa mine, cu greutate caci se pare ca nu imi recapatasem toata forta. Apoi am vazut cum Rob, care imi urmarise miscarile se schimba brusc la fata si nu intr-un mod placut.

–         La naiba! Murmura el si imi prinse piciorul si facu ceva cu mainile in talpa mea.

Tot ce am reusit eu sa fac a fost sa imi tin respiratia, impiedicand din nou sa dau glas unui nou val de durere. Am simtit cum ceva rigid si taios imi zgarie pielea si carnea. Un chitait scurt se auzi din partea lui Alice si a lui Ashley. Am auzit injuraturile scurte ale lui Taylor si Kellan.

–         Cand naiba l-ai gasit pe ala! A murmurat Taylor.

–         Chiar ca atragi toate scoicile de pe plaja, zambi amar Rob, aratandu-mi o ditamai scoica, jumatate plina de sange.

Era sparta in doua si avea niste margini ascutite ca o lama. Desi parea delicata, era tare si rezistenta. Era destul de zimtata, Rob s-a incruntat si a oftat adanc. 

–         Nu stiu daca nu s-a spart inauntru ca sa iti fi ramas bucati…

–         Au! A spus Kristen, vazand scoica insangerata.

–         Cand naiba ai racolat-o pe aia? A intrebat Kellan.

–         Cred ca atunci cand fugeam de voi!

–         De asta ai tipat in halul ala? A intrebat Taylor. Dar ce s-a intamplat de nu ai iesit din apa?!

–         Pai ma durea atat de tare incat nu am putut sa ma misc, si cand presupun ca m-ati aruncat in apa am luat si o gura zdravana de apa si pur si simplu nu am avut puterea sa lupt. Am explicat eu, gafaind de oboseala pana am terminat ce aveam de spus.

–         Ah ! Va omor ! a izbucnit Ashley, nu sunteti sanatosi la cap ! Era cat pe aci sa o omorati!

–         Eh! Hai! Nu mai dramatiza atata, ii spuse Kellan, desi nu parea prea convins de ce spunea nici el.

–         Sunt bine! Totul s-a terminat cu bine! Au! Am icnit eu, cand din nou apa sarata imi atinse rana.

–         Ok, te duc la un spital, a spus Rob si m-a luat in brate.

–         Nu! Am spus eu speriata. De ce, ma simt bine, vreau doar sa stau un pic, o sa imi treaca !

Rob s-a uitat la mine neancrezator si eu i-am afisat cel mai frumos zambet pe care il puteam avea in acest moment. Rana ma ustura ingrozitor si capul inca imi vajaia de la apa, dar nu vroiam sa plec de langa ei. Le-am facut semn celorlalti ca se pot intoarce linistiti la jocul lor. Alice imi arunca priviri ingrijorate si disperate, incercand sa se asigure ca sunt bine. I-am zambit si ei frumos si i-am dat din cap ca sunt bine.

Robert a ajuns cu mine pe patura foarte repede. M-a asezat usor pe ea si mi-a facut semn sa stau pe loc.

–         Sa nu te misti, a spus el autoritar.

–         De parca as putea, am murmurat eu cand el s-a dus catre masina.

Dupa ce a cautat ceva in portbagaj, a venit cu o cutie alba, atunci mi-am dat seama ce e si m-a  bufnit rasul.

–         Trusa de “prim-ajutor”?

–         Mda, nu am crezut ca voi avea la ce sa o folosesc vreodata, dar iata ca am gasit ocazia.

–         Asa ma gandeam si eu, i-am spus si am inceput amandoi sa radem.

A deschis-o cu grija, apoi a inceput sa scoata din ea pansamente, spirt, apa oxigenata. A luat una din sticlele de apa plata desfacute deja si a turnat peste talpa mea. Eu ma uitam uimita la cat de atent era.

–         Rob! Pot sa fac si eu asta! Am spus eu incet.

–         Nu ! Eu am acces mai usor ! a spus el mandru si mi-a scos limba.

Am deschis gura sa protestez, dar m-a usturat rana si nu am mai comentat nimic, asa ca l-am lasat sa se distreze. Mi-a dat si cu apa oxigenata, murmurand ceva cu “nu-ti mai dau cu spirt ca ustura”. Mi-a pus un plasture, apoi mi-a infasurat piciorul cu pansament. Am ramas surprinsa cat de profesionist arata bandajul.

–         Uau! Felicitari! Este perfect!

–         Multumesc, a spus el fastacindu-se un pic.

–         Unde ai invatat sa faci asta!

–         Cred ca pentru un rol am facut niste cursuri de prim ajutor, a inceput sa rada. Se pare ca mai e si actoria asta buna la ceva! A continual razand.

–         Mda, trebuia sa ma gandesc.

–         O vrei ca suvenir? A intrebat el zambind si intinzandu-mi bucata de scoica pe care mi-o scosese mai devreme.

–         Nu, am spus repede, apoi m-am razgandit, ba da, o vreau.

A ras si a impaturit-o intr-o bucata de pansament.

–         Suvenirul dumneavoastra doamna, de pe plajele din Thassos. 

–         Multumesc, am spus eu razand si am pus scoica nazdravana in geanta.

Am stat in liniste, uitandu-ne la zapacitii ceilalti cum se jucau in apa. Imi parea rau ca stau pe margine si ca il tineam si pe Rob aici, prizonier pe patura.

–         Nu trebuie sa stai aici cu mine, poti sa te duci langa ceilalti, nu ma supar!

–         Nu stau din obligatie, marai el usor, si ma supar eu daca ma mai dai la o parte!

N-am uitat un pic nedumerita la el si am ridicat o spranceana.

–         Daca imi aduc aminte de dimineata ai stat in spatele meu, in masina…de ce?

–         A! Pai…nu vroiam , a…m-am balbait eu. Ma luase pe nepregatite si nu aveam un raspuns pregatit pentru intrebarea asta. Nu vroiam sa se supere celelalte fete pe mine, adica…!

–         De ce sa se supere pe tine? A intrebat el suspect.

–         Si in plus, am vrut sa vad cum e sa stai in spatele tau, cand conduci…am incercat eu sa ii explic, dar mi-a iesit atat de prost incat imi venea sa intru in pamant/nisip de rusine….o replica mai inteligenta nu am gasit si eu !

–         Ely ! Striga Alice, venind catre noi, ah, salvata de Ali, ce bine !

–         Da, Alice.

–         Cum te simti? Esti mai bine? M-ai ingrijorat si m-au speriat din ce mi-au povestit!

–         Sunt bine, nu-ti face griji. Aproape am un doctor aici cu mine, am spus eu, aratand spre bandaj.

–         Uau! Tu l-ai facut? L-a intrebat ea mirata pe Rob, iar cand acesta ii confirma, fuse si mai impresionata. Super tare!

–         Asa am spus si eu! I-am zambit.

–         Mai vii in apa? A intrebat ea timid.

–         Nu stiu, eu as veni…dar nu stiu ce imi recomanda doctorul! Am zambit eu si m-am uitat la Rob.

–         As prefera sa mai stea un pic aici, nu cred ca e inca indicat sa intre in apa. Hai sa mai tinem pestisorul asta pe uscat, putin timp.

–         Ok, atunci eu ma duc inapoi, daca e ceva sa ma strigi, a spus ea vesela ridicandu-se si plecand inapoi spre apa.

–         Vrei sa incerci sa te ridici sau mai stai?

–         Sincer imi e cam teama sa ma ridic. Probabil nu ma va durea, dar asa, pana imi mai adun curaj.

–         Imi pare rau, a spus el incet, iar eu m-am intors surprinsa si nedumerita.

–         De ce?! De ce iti pare rau?

–         Pentru ca te-am pus in situatia asta. Daca nu eram noi cu ideile noastre tacanite, tu nu fugeai si nu te taiai in scoica aia … spuse el din ce in ce mai trist, dar si cu un pic nervos.

–         Ah! Termina! Am spus eu maraind. Nu pot sa cred ca te invinuiesti pentru chestia asta! Nu e vina voastra, ca eu m-am taiat in singura scoica de pe toata plaja asta si nici ca m-ati aruncat in apa, eu am fost cea incapabila sa ma misc. Iar tie ar trebui sa iti multumesc vesnic ca m-ai scos de acolo si mi-ai salvat viata. Asa ca ar trebui sa fi mandru! Esti salvatorul meu! Am spus eu zambind!

–         Mda…salvator pe … mai intai dau peste tine, nu o data ci de…

–         Ajunge! Am spus eu cand am realizat ca o ia de la capat cu toate intalnirile noastre de gradul 3. Te rog, nu mai spune asta, strici tot momentul!

–         Bine, a spus el cedand in fata vocii mele disperate. Dar tot imi pare rau, uite chiar si acum te-am intristat!

–         Rob! Am marait eu amenintator si el mi-a afisat un zambet trist.

Nu a mai spus nimic ci s-a intins pe patura. Se auzeau doar tipetele indepartate ale fetelor si valurile apei ce veneau pe plaja, modeland nisipul.

Eu m-am intins pe patura, inchizand ochii si lasand briza sa imi mangaie fata. Am simtit respiratia lui Rob aproape de umarul meu. Era mai rece decat vanticelul ce imi atingea pielea, era placut, imi facea pielea de gaina, dar in acelasi timp ma si gadila. Am zambit discret, dar am simtit ca si el a facut la fel.

–         De ce zambesti? A intrebat el strengareste.

–         Ma gadili, i-am raspuns eu.

–         Eu? Cu ce?

–         Cu respiratia ta! I-am scos eu limba.

–         Aha! A spus el apropiidu-se mai tare.

Mi-am deschis ochii si m-am uitat la cerul albastru, apoi m-am uitat la el. Statea intins si sprijinit intr-un  cot, foarte aproape de mine. Soarele se juca in parul lui, dandu-i diferite nuante de blond-cenusiu. Se uita la mine cu ochii lui verzi, care ma fascinau de fiecare data si ma pierdeam in profunzimea lor. Cele doua smaralde ale mele preferate se uitau jucause la mine, iar zambetul lui ii facea ochii sa para si mai veseli. Deja eram in cu totul intr-o alta lume. O lume in care eram doar noi doi. Poate acum sa zic ca o inteleg pe Bella si “poienita lui Edward”, presupun ca asta aveam eu acum. Numai ca el nu sclipea ca un diamant in razele soarelui, dar nici nu aveam nevoie de asa ceva, aici era poienita mea…mai corect spus plaja noastra. Desi as fi preferat o poienita la munte, dar nu era cazul sa fiu pretentioasa, asa ca ma multumesc cu ce am… si ce aveam in momentul asta era extrem de bun. Mi-a mangaiat cu delicatete fata, trimitandu-mi fiori pe sira spinarii si s-a apropiat de mine, zambind usor.

–         Care e culoarea ta favorita? A intrebat subit.

–         Verde, am raspuns imediat, verdele in general si verdele ochilor lui.

–         Floarea favorita?

–         De ce ma intrebi? Am spus eu suspecta. De unde avalansa asta de intrebari ?

–         Vreau sa stiu! A spus el hotarat.

–         Hmmm, in general imi plac toate florile, dar Crinul e floarea mea favorita!

–         Animal preferat sau animale preferate?

–         Esti culmea! am protestat eu.

–         Haide, spune-mi!

–         Caii, imi plac caii extrem de tare, apoi tigrii…si altele.

–         Hmmm, fara catei si pisici? A intrebat el mirat.

–         Imi plac si alea, dar m-ai intrebat animalul favorit!

–         Hmm…ce sa te mai intreb… a spus el ganditor.

–         Dar tot nu inteleg de ce ma intrebi toate astea!

–         Pentru ca vreau sa stiu mai multe, nu am voie? Este secret ? a ras el.

–         Nu, nu este secret, nu conteaza. Ce vrei sa mai stii?

–         Melodia preferata?

–         Ah, asta e o intrebare foarte grea!

–         De ce? S-a uitat nedumerit la mine.

–         Pai sunt foarte multe si depinde…

–         Depinde de ce anume?

–         Astea mai moderne se tot schimba, pentru ca mereu apar altele noi, dar ceva mai clasic, pana ieri era “Sonata Lunii” de Beethoven…

–         Cum adica pana ieri? M-a intrerupt el nedumerit.

–         Pai da, am zambit eu, ieri mi s-a schimbat preferinta. Acum am o noua melodie favorita, tot la pian, dar cantata si compusa de o persoana speciala, am zambit eu si l-am vazut cum s-a luminat la fata, nu credeam ca se poate mai mult decat era, dar tocmai am vazut.

–         Serios? Chiar iti place?

–         Trebuie sa fiu de-a dreputul idioata sa nu imi placa! Am spus eu superior. Este cea mai minunata melodie pe care mi-a fost dat sa aud! Ti-am mai spus asta si ieri!

–         Atunci ma bucur si mai tare ce nu te-ai razgandit, am crezut ca poate o sa iti schimbi parerea, peste noapte.

–         Nici o sansa! Am spus eu si i-am scos usor limba strengareste.

–         Asa, sa continuam cu interogatoriul! A spus el, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.

14 comentarii

  1. aryafantasy said,

    Februarie 23, 2010 la 12:39

    Nota Autorului: O sa vina si partea aia pe care o tot asteptati voi atata 😛 dar nu pot sa va zic mai mult…altfel stric surpriza 😦 …asa ca curand, foarte curand! 😛
    pupici!

  2. Alexya said,

    Februarie 23, 2010 la 20:34

    Eu astept 2 parti, nu una >:P :)) . Cea care ma va face sa ma infierbant foarte tare si cea… stii tu care :))) . Suberp capitolul. Chiar imi era dor sa citesc ceva facut de tine 🙂 . Take care si spor la scris.
    Alexya

    • aryafantasy said,

      Februarie 23, 2010 la 22:31

      Ma bucur ca ti-a placut 😀
      Si mie imi e dor de ceva scris de tine…la SN :p ca la DDO 😀 am citit!
      pup

  3. Andreea said,

    Februarie 23, 2010 la 20:36

    Sunt prima?! Minunat!
    Oricum, nici nu aveam cum sa-ti citesc capitolul mai devreme. Incepusem ora de… 16 minute:)) Anyway, acum am venit acasa, si am putut citi capitolul 16:D
    Mda, capitolul 16 a aparut la 16 minute de ora mea. Amuzant:))
    Robert a fost foarte dragut ca a bandajat-o. Si cu intrebarile:P Cumva o va intreba despre viata ei? Adica, nu inteleg la ce parte te referi ca o asteptam. Ca noi asteptam multe, si ne incurcam 😛
    Chiar daca Ely s-a taiat in talpa, mi-a placut jocul baietilor, si as fi vrut sa-l vad „pe viu”. Dar eu sa fiu doar spectator;)
    Intr-un cuvant, capitolul este minunat! Bravo, inca o data!
    Si sa nu crezi ca a durat foarte mult pana cand a aparut acest capitol! Mie mi se pare ca scrii chiar foarte repede. Nu stiu cum reusesti:)
    Eu, cel putin, am inceput perioada testelor si ascultatului. Astazi am dat test la 6 materii:)) Exact cate ore am avut. Si maine mai dau 4 teste… asa ca te inteleg daca nu ai timp sa scrii. E si normal. Si doar nu o sa te fortezi cand nu ai inspiratie, nu?!
    Bravo, inca o data!

    • aryafantasy said,

      Februarie 23, 2010 la 22:29

      Foarte tare faza cu 16 min :))…am avut si eu o perioada in care ma uitam la ceas numai la ore fixe…10.00, 10.10, 11.00, 11.11…etc 😀
      Stiu, ma gandisem la altceva cu jocul baietilor, dar a iesit asa…si mi-a placut :).
      Succes la teste! 🙂
      Multumesc!

  4. Andreea said,

    Februarie 23, 2010 la 20:37

    Oh.. si nu sunt prima. Dar nu conteaza asta;) Eram aproape la limita… 2 minute:P

  5. Andreea said,

    Februarie 23, 2010 la 20:38

    Si ce uituca sunt! Am uitat sa-ti spun ca ti-am publicat pe blog-ul http://www.welovefanfics.blogspot.com fanficul tau. Am pus rezumatul, si am scris ca ai postat capitolul 16. Si iti multumesc ca ma lasi sa-l public si acolo;)

    • aryafantasy said,

      Februarie 23, 2010 la 22:25

      Yey! Iti multumesc….:D esti o scumpa 😀
      Cu cea mai mare placere te las sa il publici :))

      • Andreea said,

        Februarie 24, 2010 la 09:37

        Si eu iti multumesc>:D<

  6. zapacel said,

    Februarie 25, 2010 la 02:35

    cred ca Ely seamana cu mine…..daca in capitolele urmatoare cade si pe scari, o declar sor-mea…. 😛

    • aryafantasy said,

      Februarie 25, 2010 la 09:08

      =)) aaa momentan nu am avut intentii dastea criminale :))…dar mai stii ce ma inspira?

  7. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 18:10

    Oh, saraca Ely… Baietii sa aiba grija totusi, nu vreau sa moara!!
    Am sa-l trimit pe Edward din CIP in mintea ta, sa-ti viziteze ficul si sa-i certe cum trebuie:P Dar nu garantez ca n-o sa se dea la fete. Mai ales la Elenya. Ai grija totusi, daca te gaseste pe tine prin capul tau, mai stii ce se poate intampla?! :)):))
    Oricum, m-a facut sa rad ceva comentariul lui Zapacel:)):)) Iar de asemenea, atractia ce o simt sarmanele scoici fata de piciorusele Elenyei este foarte amuzanta:)) Si avantajoasa atunci cand te ia Rob in brate:P
    Tot ce pot sa spun este ca astept cu nerabdare capitolul urmator, cap. 17:X:X:X:X Si vorba Andreei (TS), naiba stie cum scrii asa de repede, si publici. Eu n-as putea face asa ceva:-??
    Oh si… ai unul din cele mai tari ficuri… Este bestial:X:X:X
    Sper ca o sa intru cat mai devreme pe net, sa citesc.
    Multa inspiratie si bafta la tastat!
    Kisses, Andru:*:*

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 18:21

      OOoooo Edward in mintea mea…damn….pai cum sa ii rezist… 😦 ….
      Da….sa tot fie scoici…dar doar daca e Rob langa tine….. 😀
      Depinde de moment…daca am inspiratie…..scriu repede si cursiv…asa ca …. Cum sa nu faci asa…. da tu cum faci?! (Tu nu scrii repede?) 😛
      Multumesc inca o data pentru toate randurile frumoase ..si ma bucur ca m-am distrat atat de bine citind comentariile pe care le-ai facut…multumesc ca ai comentat la fiecare capitol.
      Sper sa va postez urmatorul capitol cat mai curand….mai am putin la el! 🙂
      pup si multumec

  8. darkangel said,

    Mai 20, 2010 la 09:44

    baietii astia nu pot sa cred ca ely era sa moara din cauza lor….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: