Capitolul 09

Capitolul 9 – Dedicatie

–         Uite-i! a spus dintr-o data Rob, dupa ce i-am cautat pe Jake si Alice.

Desi eram pe malul marii si aparent nu aveai pe unde sa se ascunda, totusi aici erau pietre si tufisuri inalte care confereau locuri numai bune de ascuns.

Stateau amandoi pe o piatra mai mare, imbratisati. Jake o tinea pe Alice in brate soptindu-i ceva la ureche facand-o sa zambeasca. Era atat de vesela si pareau atat de fericiti incat nu mai vroiam sa ii deranjez. Totusi le-am facut vreo 2 poze, Rob chicoti. M-am uitat la el cu o spranceana ridicata, ceea ce il facu sa rada si mai tare. S-a potolit cand ne-am aproiat mai tare. A venit langa mine si m-a luat de mana stanga, lasandu-mi libera mana dreapta care avea aparatul in ea. Mi-a zambit cu zambetul lui strengar, aducandu-ma mai aproape de el.

–         Hey, Jake! A strigat el, facandu-le cu mana.

Au tresarit amandoi, se pare ca erau amandoi atat de cuprinsi in discutia lor soptita incat nu ne-au vazut cand ne-am apropiat.

–         Deranjam? A intrebat Rob cu subanteles.

–         Nu, a ras Jake, Alice s-a ridicat, un pic jenata, ceea ce ne-a facut pe mine si pe Rob sa chicotim.

–         Mai stam? A intrebat el si toti ne-am uitat nedumeriti la el.

–         Cum adica? A intrebat Alice, lasandu-se inapoi pe genunchii lui Jake.

–         De ce? A intrebat in acelasi timp si Jake.

–         Intrebam si eu, nu dati cu parul ! a ras el.  Ma gandeam ca v-ati plictisit!

–         Cum sa ne plictisim? De ce sa ne plictisim? L-a intrebat Jake.

–         Nu stiu ! a spus el simplu, dand din umeri, incurcat.

–         Vrei sa spui ca te-ai plictisit ? l-a intrebat Jake incruntandu-se. Eu si Alice ne uitam nedumerite la el.

–         Nu, nu m-am plictisit, doar ca vroiam sa fac altceva! A spus el indiferent, trasand linii mici cu piciorul pe nisip.

–         Rob, la ce te referi?  A intrebat Jake nedumerit.

–         Aaaa, pai…se intoarse catre mine si imi zambi, ma gandeam sa ii arat lui Ely ce incepusem aseara si ea nu a apucat sa vada.

–         Aaaa, pai de ce nu ai zis asa, continua Jake, inainte ca eu sa pot zice ceva sau sa am vreo reactie.

Prima data am fost surprinsa…ce putea sa imi arate, apoi mi-am adus aminte de discutia mai devreme, cred ca se referea la melodia mea, si atunci am devenit si eu nerabdatoare sa parasim acest loc mirific si linistit, desi gandul sa parasim linistea asta ma intrista, aici nu erau nici paparazzi, nici alti oameni, doar noi 4 si ne era bine asa.

–         Mai stam putin? Am intrebat eu cu voce pisicoasa.

–         Bine, cum vrei, a spus el zambind si strangandu-ma mai aproape.

–         Si pana la urma facem baie sau nu, spuse Alice, ridicandu-se din bratele lui Jacob.

–         Cum vrei, i-a raspuns Jacob.

–         Tu faci baie? M-a intrebat Rob, dandu-mi drumu din stransoarea lui.

–         As vrea, dar daca zici sa plecam…mai sunt si alte zile, i-am zambit eu.

–         Atunci noi ne ducem sa strangem lucrurile si va asteptam, da?! L-a intrebat Jake pe Rob.

–         Ok.

–         Bineeee, a spus Alice simtindu-se in minoritate, mergem acum, fac baie alta data! Maine, Ely nu mai scapi! Sa iti fie clar! Mi-a spus ea in romana un pic ofticata.

–         What the …a inceput Jacob sa zica apoi s-a oprit. Atunci am realizat ca ei nu intelesesera si am inceput sa radem, nici noi nu mai stiam cand vorbeam intr-o limba sau alta.

–         Mi-a spus ca maine nu mai scap, i-am explicat lui Jacob, apoi au ras si ei.

Apoi ne-am urnit de acolo si am luat-o catre masini. Inca mai nimeream cate-o scoica si ii ziceam ceva de dulce, pe limba mea. Rob radea cu pofta de fiecare data si eu ma ofticam si mai tare. Apoi m-am oprit si mi-am pus mainile in crucis la piept.

–         Nu e corect, ce naiba, m-am saturat.

–         Ce s-a intamplat, a intrebat Rob nedumerit.

–         Cum naiba numai eu nimeresc toate scoicile de pe plaja asta, pe cat de mult imi place, pe atat de mult incepe sa ma enerveze. Ce fel de picioare am eu ! m-am plans.

–         Unele delicate ! a ras el si s-a apropiat mai mult de mine, pana ce pieptul lui era la 1 cm de mine, facandu-ma sa respir neregulat. Zambi si se lasa in jos, apoi dintr-o data am simtit cum pamantul imi pleaca de sub picioare, pana sa realizez ce se intamplase, eram la el in brate, ca un copil.

–         Nuuu, am strigat eu, un pic mai tare decat era necesar. Te rog, pune-ma jos!

–         De ce? Rase el.

–         Sunt grea, nu vreau asta, pune-ma jos, am zis rugator.

–         Dar te intepi in scoici, esti ca un magnet pentru ele ! a ras el.

–         Atunci lasa-ma sa fiu magnet, nu vreau sa ma tii in brate asa, sunt prea grea! Am zis eu disperata

–         Nu e adevarat, esti usoara, termina cu prostiile.

–         Rob, te rog pune-ma jos, nu asta am vrut sa insinuez, ci pur si simplu ma oftic ca voi nu va intepati, sau nu spuneti ca va intepati!

–         Uite, asa e bine? Spuse el lasandu-ma jos si dandu-mi un pupic pe frunte.

–         Da, multumesc, am zis eu cu capul in pieptul lui.

–         Eu nu am nimerit vreo scoica pana acum, dar voi face tot posibilul sa gasesc una, zambi el.

–         Ba nu, vei face tot posibilul sa NU gasesti una in continuare, am spus eu hotarata.

–         Bine, a ras el din nou, hai sa ii prindem pe ceilalti din urma! A mai spus si m-a luat de mana si am inceput sa alergam dupa ei.

Am strans tot ce intinsesem pe acolo, Rob s-a mai distrat facandu-ne niste poze si apoi am hotarat sa ne intoarcem asa cum venisem. Rob cu mine si cu Alice, iar Jake singur. Alice a mustacit ceva pe acolo, neprea fiind de acord, dar nu a zis cu voce tare nimic. Drumul de intoarcere ni s-a parut mult mai scurt, Jake mergea in spatele nostru cu masina, dandu-ne flashuri din cand in cand, facandu-ne sa radem. Privelistea era la fel de uimitoare, desi soarele lumina altfel – trecusera cateva ore bune, tot ireal parea. Am ajuns la vila la care fusesem cu o seara inainte si au parcat amandoi in interiorul curtii. Jake a vrut sa cheme pe cineva sa ne ajute cu bagajele, dar noi (fetele) i le-am luat din mana, razand. Rob ne-a deschis usa si ne-a aratat unde e bucataria si ne-a spus sa lasam cosul pe masa de la intrarea in bucatarie. Jake a venit si el cu restul de bagaje.

Ne-au aratat unde erau baile si ne-au spus ca daca vrem sa facem dus vom gasi si prosoape in baie. Ne-am dus sa facem dus, eram pline de nisip, eu cel putin luasem destul nisip la bord, mai ales dupa cazatura aia cu Rob. Dusul a fost atat de placut, m-a relaxat complet, gasisem si un gel de dus cu miros floral. Era un miros atat de delicat si placut incat l-as fi mirosit ore intregi. Mirosea a cele mai delicate si parfumate flori. Cand am iesit din baie, am coborat la parter, eu luasem una din baile de la etaj. Alice se pare ca nu terminase, pentru ca dusul ei inca se mai auzea. M-am dus catre bucatarie, incercand sa il gasesc pe Rob. Am intrat incet in bucatarie si am auzit foscait dintr-o parte a camerei, acolo unde era frigiderul. M-am apropiat timid de locul respectiv.

–         Rob? Am intrebat incet.

Un cap curios a iesit, apoi pe fata lui se asternu un zambet.

–         Buna, cautam ceva de mancare…imi e foame! A oftat el.

–         Pai si ce ai acolo? M-am dus si eu langa el.

–         Cam nimic, nu prea imi e pofta de ce e aici. As manca niste paste! A concluzionat el.

–         Pai, aveti pe aici prin bufet?

–         Nu stiu, de obicei e bucatarul pe aici, dar i-am dat liber, am crezut ca o sa mancam in oras. A spus el trecandu-si mana prin par, ciufulindu-l.

–         Pot sa vad si eu ce ai pe aici? Am intrebat ezitand.

–         Da, nici o problema, dar pot sa intreb de ce?

Pana sa raspunda el, am cautat prin diverse dulapioare sa vad ce gasesc. Imi venise o idee si speram sa o si pot pune in aplicare.

–         Daca nu te superi pot sa iti fac eu ceva de mancare. Am spus incet si simplu.

–         Da ? Pe bune ? Poti ? Adica vrei ? Faci tu asta pentru mine? A spus el nedumerit.

–         Da, de ce nu, ideea ar fi sa fie si pe gustul tau, am chicotit eu, promit ca nu te otravesc.

–         Si ce vrei sa gatesti ? a spus el apropiindu-se de mine parand incantat, in timp ce eu descoperisem cutia cu paste si le pusesem pe masa din centru.

–         Pai, am spus eu intorcandu-ma catre el, paste ai vrut, paste o sa mananci !

–         Si vrei sa faci tu asta pentru mine ?! a intrebat el mirat, din nou si mai aproape, luandu-ma de talie zambindu-mi in modul lui caracteristic in care ma topeam.

–         Da, vreau!

–         Multumesc, a spus el soptit dupa ce ma privi cateva secunde adanc in ochi, apoi se apleca si ma saruta. Respiratia mi se taia si inima mea o luase la goana la atingerea buzelor lui reci. Am tras aer adanc in piept cand ma lasa sa respir, si cand stomacul lui protesta de foame, facandu-ne pe amandoi sa radem.

–         Hai, lasa-ma sa ma apuc, altfel nu o sa iti potolesti foamea.

–         Bine, spune-mi eu cu ce te ajut?

–         Pai cu nimic, eventual porneste-mi focul. Am spus eu, ajungand la frigider si scotand bucuroasa, din congelator, un piept de pui.

Era un frigider bine aprovizionat spre fericirea mea, asa ca am putut sa iau cam tot ce aveam nevoie. Am gasit o tigaie si oala. Am pus pastele la fiert, el a venit langa mine si mi-a adus un sort de bucatarie foarte amuzant pe care scria “Kiss the cook” si dupa ce mi l-a pus m-a sarutat din nou….justificandu-se ca “asa scria pe sort”. Apoi se aseza cuminte la masa si se uita la mine ca un copil care e curios ce face un adult.  Am pregatit puiul cu ciuperci si sos.

–         Nu esti alergic la vreun ingredient, nu? M-am panicat eu dintr-o data, gandindu-ma ca nu l-am intrebat absolut nimic despre ce preferinte culinare are.

–         Nu, nu sunt si nu am vreo problema cu nici un fel de mancare.

–         A! Ok, super, am rasuflat eu usurata.

–         Dar, vad ca te descurci in bucatarie, iti place?

–         Da, imi place sa gatesc, am ras eu, am si eu momentele mele.

–         Hey, ce faceti aici? A spus Alice cand a intrat in bucatarie.

–         Si noi pe aici, a spus Rob razand, Ely imi face paste, a spus el mandru.

–         Ely gatesti? Si a inceput sa rada. Sa inteleg ca nici macar aici nu scapi?

–         Eh, nu conteaza, imi face placere! Am spus razand

–         Stiu ca iti face placere, dar stiu ca ai zis ca nu gatesti in vacanta asta, a ras ea.

–         Asta nu se cheama gatit, am incercat eu sa ma scuz…

–         Dar cum s-ar numi ce faci tu acum?

–         E joaca din placere! Am zis eu, facand o fata nevinovata si ganditoare.

–         Sigur ca da, a ras din nou mai tare Alice.

–         Ma duc sa fac si eu un dus repede, a spus Rob ridicandu-se de pe scaun. Acum ca ai companie, pot sa lipsesc si eu un pic.

–         Ok, pana termini tu, sper sa fie gata masa!

Rob a iesit din camera si s-a dus la baia de la etaj, dar inainte sa plece a venit si mi-a dat un pupic rapid pe frunte.

–         Hmm, si acum gatesti, a ras Alice din nou.

–         Termina! Am spus eu razand. Pune si tu mana si taie ciupercile alea, ca sa facem asta mai repede.

–         Da, sa traiti, a ras ea.

Am prajit bucatelele mici de piept de pui impreuna cu ciupercile si morcovul si ceapa, l-am condimentat cu diverse arome si apoi i-am pus si pasta de rosii. Incepuse sa miroasa foarte bine, le-am acoperit ca sa se si fiarba un pic. Pastele erau aproape gata cand se auzira niste mormaituri din pragul usii.

–         Parca Gustave avea liberi azi, a spus Jake intrand pe usa.

Noi ne-am uitat nedumerite la el, am presupus ca acel Gustave era bucatarul de care zicea Rob.

–         O! Pardon! A spus el cand a dat cu ochii de noi. Ce faceti? A spus el si mai nedumerit facand ochii mari.

–         Lui Rob i s-a facut foame, si m-a lasat sa ii fac ceva…am explicat eu simplu.

–         Uuu, super ! a exclamat el.

–         E aproape gata, unde mancam? Am intrebat eu.

–         Pai, e aici un loc de mese, a spus Jake ridicandu-se si aratandu-ne un spatiu luminos unde era o masa de 6 persoane.

–         Alice aranjezi tu masa, te rog? Am intrebat-o eu.

–         Te ajut si eu, a spus incantat Jake.

–         Ok, a aprobat Alice.

–         Ce dragut parca am fi in familie, a spus el cand aseza ultimele servetele.

Rob a aparut cand terminasem totul si spalam ultima ustensila folosita, asta ca sa se mai raceasca un pic sosul si sa se scurga bine pastele.

–         Hai, la masa, am zambit eu cand l-am vazut.

–         Wow ! a exclamat cand a vazut masa aranjata si pe Alice si Jake stand cuminti pe scaune.

L-am adus pastele cu sosul cu pui si cu parmezan si patrunjel pe deasupra. Toti se minunau ce bine arata si au inceput sa manance cu pofta. Aveam emotii, dar m-am relaxat un pic cand am auzit din partea lui Jake niste gemete de placere, apoi de la Alice si Rob aceleasi reactii. Au mancat fara sa scoata o vorba, daca te uitai din afara, ai fi spus ca nu sunt hraniti de zile intregi ! Jake a terminat primul, urmat la cateva inghitituri de Rob.

–         Uau, felicitari, a fost delicios! A spus Jake.

–         Multumesc, am zis eu rosind.

–         Ely, te-ai intrecut pe tine, astea au fost cele mai bune paste pe care le-am mancat la tine.

–         Alice, fi serioasa!

–         Pe bune! Vorbesc serios!

–         Multumesc, i-am spus. Probabil de la ingrediente! Am continuat.

–         Pot sa iti spun ca de la Gustave nu am mancat niciodata asemenea bunatati! A spus si Rob.

–         Hai mai! Terminati, nu sunt deosebite! M-am rusinat eu. Complimentele venite din partea lor erau deja prea mult. Poate vi s-a parut din cauza foamei prea mari, am ras eu.

–         Nu cred! Am mai fost hamesiti, dar nu am mai mancat asa niciodata.

–         Bine, va multumes! Am zambit eu cu capul in jos.

–         Rob, tu strangi masa, a ras Jake.

–         Poftim…de ce, am terminat al doilea ! se planse el ca si cum ar fi fost frati si asta a fost masa in familie.

–         Pai noi, si facu semn catre Alice si el, am pus masa, Ely a gatit, iar tu pentru ca ai venit ultimul, vei strange masa. A facut Jacob programul.

–         Bine, te-ai scos, strang eu masa. A zis el, facand pe imbufnatul, apoi razand cu noi.

–         Nu trebuie, strang eu masa, m-am oferit eu.

–         Ba nu, are dreptate, voi mergeti in living si eu le strang si vin imediat.

Jake se ridica, o lua pe Alice de mana si plecara spre living. La jumatatea drumului Jake se opri si se intoarse dupa mine si ma lua si pe mine de mana.

–         Lasa-l ca se descurca, e baiat mare, a ras el.

Am intrat in livingul spatios si luminat de un soare de dupa-amiaza bland, ce intra pe ferestrele mari. Punctul de atractie al spatiului era marele pian din apropierea ferestrei. Acum in lumina asta parea si mai grandios decat in noaptea trecuta. M-am apropiat de el incet. Era mare, rece si negru, foarte lucios si fascinant. M-am asezat pe scaunul din fata pianului si am atins usor clapele. Erau atat de fine si se miscau asa de usor.

–         Ely, a spus Jake, facandu-ma sa tresar, noi iesim pe terasa!

–         Ok, bine. Jake?

–         Da?

–         Pot sa …si i-am facut semn catre pian, gandindu-ma daca am totusi voie sa il ating.

–         Din partea mea poti sa faci ce vrei, nu ma supar, zambi el. Si eu mai zdrangan la el si nu imi zice nimeni, nimic, rase el.

Am zambit, apoi i-am lasat sa plece. Au iesit pe usa inalta care dadea pe terasa pe care fusesem si eu si m-am gandit ca probabil se vor duce la chiosc. Am incercat din nou clapele pianului, apoi am incercat sa ma joc cu clapele incercand sa imi aduc aminte melodia mea favorita din Twilight – ‘Bella’s lullaby’ pe care aproape o invatasem, dar neavand pian nu am putut sa ma perfectionez. Am nimerit destul de bine clapele, era mult mai usor decat facusem eu cu tastatura pe calculator in programele de pe internet. Deodata am simtit un mic curent de aer in ceafa mea si am inghetat.

–         Hm, destul de bine! Imi sopti la ureche vocea lui dulce.

–         Imi pare rau, nu am stiut daca aveam voie sau nu, scuze, am spus eu repede speriata. El a inceput sa rada cu pofta.

–         Nu trebuie sa iti ceri scuze, nu ai de ce, nu ma supar. Mi-a placut chiar ca cineva se mai joaca cu el. Canti de obicei?

–         Nu, imi placea cand eram mai mica, apoi … am facut o pauza.

–         Continua! A spus cand s-a asezat langa mine pe scaunul lung.

–         Sincer, fara ocolite, am zis eu inghitind in sec, stiind ca s-ar putea sa nu ii placa ce va auzi, m-am gandit sa ii spun adevarul. Atunci cand te-am vazut in Twilight cantand la pian si mi-am dat seama ca nu e doar ‘mimat’, ca in alte filme, ci se vedea ca e real ceea ce canti tu, am fost fascinata. Apoi s-a “miscat” ceva in sufletul meu si mi-am adus aminte cat de mult imi placea pianul cand eram mai mica si am vrut sa invat sa cant, mai mult ca niciodata. Mi-ar fi placut sa reproduc melodiile alea, pentru ca sunt superbe si imi plac foarte tare, am spus eu din ce in ce mai incet, gandindu-ma ca acum am stricat tot ce se cladise intre noi.

–         Serios? Ai incercat sa inveti pianul pentru ca m-ai auzit pe mine cantand? A spus el un pic amuzat.

–         Da, am spus incet. Scuze, iarta-ma, am spus eu si mai rusinata, muscandu-mi buza inferioara. Am vrut sa ma ridic, dar el mi-a prins mana.

–         Stai, de ce vrei sa fugi? A intrebat el nedumerit.

–         Cum adica ? Nu te-am speriat, nu ma crezi o fana tacanita, care…

–         Ely, calmeaza-te! A spus el mai serios cand a vazut ca deja ma panicam. Nu sunt suparat si nici speriat. Chiar apreciez sinceritatea ta si ma bucura faptul ca te-am ambitionat sa iti urmezi un vis mai vechi. A zambit el si si-a pus mana dreapta pe umerii mei.

–         Nu te-a deranjat? Am intrebat eu naucita.

–         Nu, Ely nu fi caraghioasa! a spus zambind in continuare si tragandu-ma catre el, lasand un sarut usor pe crestetul meu.

–         Dar,…am incercat eu sa spun, dar am fost oprita de unul din degetele lui lungi si delicate.

–         Uite, a spus el si s-a intors cu fata catre pian, eliberandu-mi umarul.

Si-a plimbat mana pe clapele pianului, apoi a inceput sa cante ce doar in vise credeam ca voi auzi, a inceput sa cante melodia pe care o incercasem eu mai devreme. Aveam in direct si in particular, special pentru mine, melodia mea favorita din film cantata de original. Am savurat fiecare sunet cat am putut de mult, as fi fost in stare sa il aud dimineata, la pranz si seara cantand, fara sa ma plictisesc vreo clipa. A cantat zambind si din cand in cand uitandu-se la mine si chicotind. Am scos un suspin cand a terminat.

–         Multumesc, am spus cat de incet am putut, dar m-a auzit si a chicotit.

–         Mai respiri ?

–         Cum adica, am intrebat nedumerita.

–         Pai ti-ai tinut respiratia de cateva ori si incepeam sa ma ingrijorez.

–         Da, mai respir! am zambit si i-am scos un pic limba ofticata, am crezut ca doar eu ma aud, mi-am tinut respiratia pentru ca mi se parea ca face prea mult zgomot si strica melodia, m-am justificat eu in gand.

–         Asta e special pentru tine, a spus el si a inceput sa cante din nou.

Mainile lui erau incredibile, se miscau asa de repede si de gratios pe clapele albe si negre, iar sunetul ce iesea din coardele pianului era incredibil de frumos. Am recunoscut acordurile melodiei pe care mi-o fredonase pe plaja. M-am emotionat atat de tare in cat ochii mi se umplura de lacrimi de fericire. Zambeam si lacrimile curgeau siroaie pe fata mea. Cand a terminat s-a uitat mandru la mine, dar fata i-a cazut in momentul cand a vazut urmele ude, lasate de lacrimi.

–         Ce s-a intamplat? Ce ai patit? M-a intrebat el panicat.

–         Nimic, am spus eu printre suspine si zambind.

–         Cum nimic cand cand plangi, a intrebat el nedumerit si atingandu-mi obrajii reci de la lacrimi si stergandu-mi ingrijorat cu degetele fata.

–         Pai, nu sunt de tristete, sunt de emotie! Iarta-ma, m-am emotionat prea tare!

–         De ce? A intrebat el incepand sa para mai linistit.

–         Pentru ca e cea mai frumoasa melodie pe care am auzit-o si pentru ca e prima data cand cineva imi dedica asa ceva!

A inceput sa rada cu pofta si si-a deschis bratele ca sa vin la el, am facut-o fara sa ezit. M-a tinut strans si mi-a mangaiat parul.

–         Of, bleguta mai esti, a ras el si m-a sarutat.

–         Multumesc, am spus eu uitandu-ma in ochii lui verzi, emotionata.

–         Pentru? A intrebat el, crezand ca ma refeream la “bleguta”.

–         Pentru melodie, am oftat eu.

–         Cu placere, ai fost muza mea, ce sa iti fac? A ras el.

Mi-am asezat capul in scobitura gatului lui si el m-a strans mai tare in brate.

–         Vrei sa iti mai cant? M-a intrebat zambind.

–         Numai daca tu vrei, mie imi place si te-as asculta oricand.

–         Bine, sa ma gandesc…gata stiu, a spus si a inceput sa cante o alta melodie.

Eu stateam uitandu-ma la mainile lui si din cand in cand la fata concentrata. Era atat dragut si atent, iar minile jucause parca mangaiau clapele care se bucurau si vibrau scotand sunetele acelea minunate.

Am zarit aparatul meu pe o masa in apropiere. I-am dat un pupic delicat pe umar si m-am dat la o parte de pe scaun. Nu s-a oprit din muzica lui minunata. Am ajuns la aparat, l-am luat si m-am apropiat de el. Inchisese ochii, traind muzica pe care o canta. I-am facut cateva poze, surprinzand artistul din el. Cand si i-a deschis si m-a vazut foarte concentrata cu aparatul in mana a zambit, dandu-si ochii peste cap, dar neaintrerupand sirul melodiei. Era absolut divin, as fi ascultat aceste sunete toata viata. Am facut o gramada de poze, ma simteam ca un fotograf profesionist la o sedinta foto. I-am surprins mainile pe clape, i-am surprins expresia fericita pe care o avea atunci cand sunetele ieseau conform cu ideile sale, pentru ca am observat ca deja improviza, era ceva ce nu mai auzisem pana acum si era clar ca era ceva nou, pentru ca se reantorcea la refren si schimba ritmul. Totul a fost minunat pana ce eu am oftat incet, dezamagita de aparat, iar el s-a oprit nedumerit, auzindu-ma.

–         Ce s-a intamplat ?

–         Ah ! Nimic, imi da mesaj ca mi s-a umplut cardul aparatului ! Nu trebuia sa te opresti, am spus eu trista, realizand ca din cauza mea minunata muzica a incetat .

–         Nici o problema ! a ras el si s-a ridicat de pe scaun cu mana intinsa.

–         Ce e ? l-am intrebat nedumerita.

–         Da-mi cardul, sau aparatul si ma duc sa le pun la descarcat la laptopul meu.

–         Ai laptop? Am intrebat mirata, apoi am inchis ochii dandu-mi palme mintal, cum am putut sa intreb asemenea tampenie…binenteles ca trebuia sa aibe unul.

–         Da, a ras el, am laptop, il mai folosesc din cand in cand, dar mai rar pe internet daca la asta te gandeai.

–         Mda, la asta m-am referit, scuze, am spus eu rusinata de ideile mele tampite.

I-am dat aparatul si cardul, el le-a luat pe amandoua, ca sa nu le ratacim prin casa si s-a dus catre scari.

–         Ma intorc repede, asteapta-ma aici, a zambit el.

“De parca as putea pleca undeva!” m-am gandit eu, dar doar i-am dat din cap afirmativ.

Dupa ce a disparut pe scari, m-am dus din nou la pian si m-am jucat incet cu clapele, asteptandu-l. Am stat cateva minute acolo, jucandu-ma si reascultand ‘mintal’ melodiile pe care le auzisem mai devreme, iar cand sunetul a fost mai dulce, am tresarit cand am auzit singura voce pe care o uram si pe care speram sa nu o mai aud niciodata. Timbrul a fost atat de ridicat incat am simtit cum imi zgarie creierul, pielea mi s-a zburlit si frica ca totul a fost un vis frumos mi s-a reantors in inima, aproape am vazut negru in fata ochilor si nu era vorba de negrul lucios al frumosului pian.

Anunțuri

11 comentarii

  1. Amy said,

    Ianuarie 6, 2010 la 10:23

    foarte frumos….:X:X:X
    presupun k aqma mai dureaza urmatorul…:):D

  2. aryafantasy said,

    Ianuarie 6, 2010 la 10:52

    AAAaaa, nu, e gata dar trebuie sa il mai corectez…le-am recitit pe rand pentru ca mereu mi-au scapat litere sau in viteza in care scriam, mai uitam cuvinte… :D. Capitolul 11 e neterminat! Pe 10 il voi pune diseara 😛

  3. alexyafiction said,

    Ianuarie 7, 2010 la 15:54

    Hopa 😀 .

  4. aryafantasy said,

    Ianuarie 7, 2010 la 15:58

    =)) ///asa, asa , citeste, citeste =)) 😀

  5. RaMona said,

    Ianuarie 17, 2010 la 02:05

    Ahhhhhhhhhhhhhhhhh………………………
    Cat romantism poate sa incapa intr-un cap :X:X:X:X:X
    Si melodia presupun care divina :X:X:X ..
    Ahhh ..
    Superb !!! ………….
    Te pooop :*:*:*!

  6. zapacel said,

    Ianuarie 22, 2010 la 02:57

    stiam eu ca dragostea trece prin stomac 😛 Stii, se spune ca atunci cand gatesti cu drag, gatesti cel mai bine! a, si pt admiratorii fanficului, autoarea chiar gateste bine 😀

  7. Twilight Saga said,

    Ianuarie 22, 2010 la 18:12

    Ce frumos! Incerc sa imi gasesc cuvintele si pur si simplu nu pot. Adica, incerc sa mi le retin pe cele pe care le-am gasit, si, din pacate, nu am gasit niciunul:)) Pentru ca este FOARTE frumos capitolul! Si la sfarsit.. chiar ma gandesc cine poate fi. Dar nu mai pierd timpul, si merg sa-l citesc pe-al zecelea capitol! 😀

  8. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 17:17

    „Si-a plimbat mana pe clapele pianului, apoi a inceput sa cante ce doar in vise credeam ca voi auzi, a inceput sa cante melodia pe care o incercasem eu mai devreme. Aveam in direct si in particular, special pentru mine, melodia mea favorita din film cantata de original. Am savurat fiecare sunet cat am putut de mult, as fi fost in stare sa il aud dimineata, la pranz si seara cantand, fara sa ma plictisesc vreo clipa. A cantat zambind si din cand in cand uitandu-se la mine si chicotind. Am scos un suspin cand a terminat.”
    Oh, si asta…:
    „Mainile lui erau incredibile, se miscau asa de repede si de gratios pe clapele albe si negre, iar sunetul ce iesea din coardele pianului era incredibil de frumos. Am recunoscut acordurile melodiei pe care mi-o fredonase pe plaja. M-am emotionat atat de tare in cat ochii mi se umplura de lacrimi de fericire. Zambeam si lacrimile curgeau siroaie pe fata mea. Cand a terminat s-a uitat mandru la mine, dar fata i-a cazut in momentul cand a vazut urmele ude, lasate de lacrimi.”
    Sunt oficial cele mai tari fragmente din capitolul asta:X:X:X:X:X:X Parca il auzeam pe Rob cantand… Si reactiile Elenyei, foarte bine descrise. Faza cu limba romaneasca nu mai spun:)):))
    Insa… presupun ca apare Emilie sa le strice distractia. La naiba:(
    Kisses, Andru:*

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 17:28

      Ok…sunt oficial rosie (blushing) de „rusine” – emotie….ma bucur foarte tare ca ti-au placut :D!

  9. darkangel said,

    Mai 19, 2010 la 10:22

    sigur e embry

  10. Ianuarie 28, 2011 la 02:06

    Opa…s-a intors Emily?Off…nu mai am rabdaree..!!!! E clar…nu cred ca mai dorm la noapte.Ma duc la next


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: