Capitolul 08

Capitolul 8 – Excursia

Am plecat de la hotel evitand orice intalnire cu oamenii. Parca eram spioni sub acoperire. Era amuzant, desi nu o facea constient, evitam locurile aglomerate. Am iesit din nou repede din orasel si am trecut chiar si de cartierul unde fusesem cu o seara inainte. Insula era superba, cu peisaje de iti luau rasuflarea. Cerul albastru fara urma de nori, vegetatia era verde, soarele inca nu o arsese prea tare, drumul era impecabil, era atat de buna era soseaua incat nu iti dadeai seama cat de repede mergeam. Incepusem sa urcam, si sa avem in dreapta o mare prapastie de unde se vedea oraselul si marea. Culoarea apei era incredibila, avea multe nuante de albastru si undeva mai in larg unde se adancea mai tare verdele smarald si bleumarinul dominau zarea. Peisajul era pur si simplu rapitor. Casele nu erau decat niste pete colorate in rosu in zona mai apropiata de mare si albastre pe masura ce urcau. Aproape ca ma lipisem de geam, si nu eram singura, din spate s-au auzit cam aceleasi sunete pe care le-as fi scos si eu. L-as fi rugat sa oprim sa fac cateva poze dar mi-a fost jena, asa ca am stat cuminte, foindu-ma din cand in cand pentru a putea vedea mai bine. L-am auzit chicotind.

–         O sa opresc dupa urmatoarea curba. E un loc de unde se vede bine toata panorama insulei!

M-am uitat la el, un pic nedumerita, pentru ca nu spusesem absolut nimic si nici Alice nu suflase o vorba.

–         Nu te uita asa la mine, am vazut cum te uiti pe geam, in plus, este si normal.

Si intradevar, dupa ce am facut ultima curba, am gasit un loc amenajat unde am putut opri masina. Am coborat amandoua din masina si un vant racoros ne-a mangaiat fetele. Am scos aparatul, Rob a inceput sa rada si eu m-am uitat nedumerita la el.

–         Vad ca ai venit pregatita! Imi facu el semn catre aparat.

–         Nu aveam voie? Am spus eu mirata si un pic panicata, poate se gandea ca voi da pozele cu el la vreun ziar, deja incepeam sa imi fac mustrari de constiinta.

–         Ba da, dar nu ma asteptam, sa inteleg ca iti place sa faci fotografii, zambi el in timp ce eu evitam sa ma mai misc.

–         Da, imi place si mai ales ca sunt in vacanta, aparatul vine cu mine, am spus eu incet. Sper ca nu te-am suparat! Am spus eu si mai incet, regretand ca am dat drumul cu voce tare gandului.

–         Pai….se prefacu el ca se gandeste si mie imi picase fata si aproape ca ma inroseam de rusine, ma gandeam cu groaza ca l-am suparat. Nu! Continua el socandu-ma.

–         Poftim? Am intrebat eu nedumerita.

–         Nu, nu ma supar, doar ca m-ai surprins, zambi el.

–         Ely, vino sa vezi asta! A strigat Alice de undeva de departe.

M-am dus repede la ea, inca plina de regret, dar m-am calmat cand am ajuns langa ea. Peisajul era de vis, asa ca am inceput sa fac poze, imortalizand panorama si atmosfera linistita. Aici sus era asa de liniste, te simteai ca si cum ai fi intr-o cu totul alta lume, o lume linistita si fara griji. I-am facut poze si lui Alice care radea cu gura pana la urechi profitand de soarele de afara.

M-am speriat cand am simtit o mana calda pe talia mea, aproape am scapat aparatul din mana. Asta a declansat o nou sesiune de ras din partea lui Alice si un chicotit din partea lui Rob caci el fusese cel care venise langa mine. Credeam ca ramasese la masina, ca sa nu ii fac vreo poza din greseala.

–         Nu vrei sa va fac o poza cu panorama? A intrebat el ceva mai vesel.

–         Sigur ca da! A spus Alice si se aseza din nou in pozitie de poza.

Eu nu am spus nimic, i-am dat aparatul, i-am aratat butonul fara sa spun vreun cuvant si m-am dus langa ea, nu prea eram convinsa ca era bine, dar macar sa profit de faptul ca ne facea cineva o poza impreuna. Bine, nu ne-a facut o poza, ne-a facut mai multe poze, se pare ca incepea sa-i placa si lui. Alice era un spectacol, cum se tot aseza pentru poze. Apoi se ducea la Rob sa vada cum a iesit. Eu am ramas la locul meu si m-am uitat in jos la casele care se vedeau printre copaci si la culoarea spectaculoasa a apei. Simteam curentul de aer venind de pe versant si ridicandu-mi parul, era o senzatie speciala. Am savurat cat mai mult momentul, gandindu-ma ca nu mai exista nimic altceva decat linistea asta divina.

–         Ely, mai faci poze? A intrebat Alice, aratand spre aparat, care inca era la Rob in mana.

–         Nu, nu cred! Am spus dezamagita.

–         Dar cu Rob nu faci poze? A spus ea dintr-o data, facandu-ne pe amandoi sa tresarim.

–         Nu! Am spus repede, apoi uitandu-ma la el, si vazandu-i fata dezamagita, am continuat mai incet. Doar daca vrea el! Nu mai intelegeam nimic, puteam sau nu sa fac poze cu el, dupa mine i-as fi facut o gramada, nu pentru ca el era vedeta ci pentru ca m-ar fi inspirat, dar nu aveam cum sa ii cer asta.

–         Ba da, vreau, m-a surprins el spunand si ii dadu aparatul lui Alice care-l apuca lacoma.

Veni langa mine si imi dadu mana ca sa ma ridic de pe piatra pe care ma asezasem. Apoi mi-a cuprins talia si s-a intors catre Alice. Eu m-am uitat la Alice, trista, nu prea stiam ce sa fac.

–         Ely nu pot sa iti fac poza cu fata aia! Schimb-o! Zambeste! A spus ea un pic iritata.

La naiba, nu putusem sa imi ascund adevarata fata, oricat am incercat, am incercat un zambet mai chinuit. Am auzit aparatul declansand poza, dar si oftatul lui Alice.

–         Haide Ely, poti mai mult de atat! A spus ea iritata si se uita la poza pe care o facuse.

In acel moment am simtit doua buze moi pe crestetul meu si un zambet rasarind din ele. M-am uitat nedumerita in sus la el, era din nou vesel si ochii lui verzi erau ca apa de mai jos. Pur si simplu m-am pierdut in ei, vantul ii ravasi o parte din par, aducandu-i-l in fata. Il facea si mai frumos, iar privirea lui ma topi complet si orice urma de suparare disparu din sufletul meu si i-am zambit cu toata veselia pe care am putut sa o gasesc. Se pare ca nu il deranja sa faca poze cu mine si asta ma linisti – oarecum.

–         Asa, asta e! a spus Alice, facand din nou o poza.

Ne-am intors amandoi catre ea, zambind si ne-a mai facut cateva poze. Inainte sa ii spun ca ar fi cazul sa se opreasca ca sa nu il fac sa se simta prost a vorbit el inainte.

–         Alice, nu crezi ca … Jake a asteptat destul de mult?

–         Aaa, tipa ea la amintirea lui, cand plecam?

Amandoi am inceput sa radem, apoi si ea. Mi-am recuperat aparatul si ne-am intors la masina. Am plecat mai departe. Acum incepusem sa coboram, probabil ajunsesem in partea cealalta a insulei. Cat am mai mers, eu am mai facut niste poze din masina. Nici eu nu mai aveam rabdare, dar totusi ma bucuram de privelistea oferita de drum.

–         Cat mai avem? A intrebat Alice nerabdatoare, acum ca i se amintise de Jake.

–         Cam vreun sfert de ora! Am traversat insula, a spus el zambind.

–         Aha! Si unde ziceai ca ne asteapta Jake?

–         Nu am spus! A ras el. Va trebui sa astepti ca sa vezi!

–         Dar de unde stii tu drumurile astea asa de bine? A pus ea o intrebare care si mie imi trecuse la un moment dat prin gand.

–         Pai am mai fost aici in vacanta si am avut un ghid care mi-a aratat locurile asta frumoase, asa ca am revenit si le-am invatat.

–         Si tu ce lucrezi? A pus Alice intrebarea de baraj.

Eu m-am facut mica, el s-a crispat un pic, imi mintea mea se rulau mii de scenarii ca sa nu il fac sa raspunda.Dar nici unul nu parea normal.

–         Hei, ce-i asta, Inchizitia? Am spus eu dintr-o data mai tare decat era cazul.

–         Nu, dar eram curioasa, a cantat asa de frumos aseara… se apara ea.

–         Ti-a placut? A intrebat el, dupa ce se uitase la mine cu recunostinta ca l-am salvat din a dezvalui ce lucreaza.

–         Daaa, mi-ar place sa te mai ascult o data, dar de data asta sa fie subiectul de fata! A ras ea.

–         Mda, corect, atunci va fi placerea mea, a ras el uitandu-se la mine cu subinteles.

–         Despre ce tot vorbiti, am spus eu sperand sa ma lumineze si pe mine, ca nu prea intelesesem bine ce tot vorbeau ei.

–         Pai nu ti-am spus ca … aseara, uau cate s-au mai intamplat de atunci, rase Alice. Ti-am spus ca Rob ti-a dedicat o melodie!

–         Asa, am auzit eu ceva despre asta, dar nu am prea inteles!

–         Ti-a dedicat o melodie si tu ai plecat ca o desteap… stii tu! A spus Alice oprindu-se inainte sa termine cuvantul.

–         O sa ii cant din nou melodia aia, e numai a ei asa ca nu trebuie sa iti faci griji, spuse el uitandu-se la mine.

Mi-am intors privirea catre geam, pentru ca privirea lui ma facuse sa imi simt cum  obrajii mei luasera foc si in stomacul meu se facuse o prapastie, asemanatoare cu cea pe langa care trecusem mai devreme.

–         Mai avem foarte putin, spuse el inca amuzat de reactia mea.

Am iesit de pe drumul principal , odata ce panta se termina si am luat-o printr-un fel de padurice, pe drum destul de bun. Am mai mers cam vreo 5 minute, si cand padurea incepea sa se rareasca, el a inceput sa incetineasca si a oprit masina langa un Audi TT. Eu mi-am ridicat o spranceana si Alice a chicotit.

Am coborat din masina si am respirat aerul sarat al marii ce se vedea printre cativa copaci. Era o padurice stranie. Parea rupta dintr-o poveste veche cu fiinte fantastice. Solul era nisipos si acoperit din loc in loc cu frunze si ace de pin. Copacii inalti ca niste coloane marete erau albiciosi, probabil niste mesteceni si ceva mai in apropiere de plaja niste pini cu ramuri mari si joase. Lumina soarelui se reflecta printre frunze creeand o perdea dantelata de lumina din loc in loc intrerupta de frunzulitele copacilor. Toata imaginea avea multe tonuri de alb, verde si galben. Din loc in loc ca niste pete de culoare mai erau mici boschetei care traiau in solul nisipos, verzi si stufosi.

Rob ne-a condus catre plaja, unde am gasit o patura intinsa la umbra unui pin aplecat, cu un cos mare pe ea. Pana si patura era in ton cu peisajul, era bej, de culoarea nisipului cu dungi groase din loc in loc maronii.

–         Jake, a strigat Rob.

–         Hei!!! Se auzi din spatele masinii parcate langa noi.

–         Unde esti? A spus Rob amuzat.

–         Trageam un pui de somn, ca ma plictisisem, a ras Jake.

–         Eh, nu te-am pus eu sa ajungi devreme !

–         Buna ! a spus el vesel uitandu-se la noi, si a venit si ne-a imbratisat pe amandoua foarte strans. Eu m-am simtit ca stransa de un urs si aproape ca nu mai puteam respira, dar mi-a dat drumul la timp si a inceput sa rada.

–         Imi pare bine sa te revad! Am zambit si eu.

–         Ma bucur ca v-ati impacat, nu imi placea sa va vad suparati,…bine sa il vad pe el suparat! A spus Jake facand semn catre Rob.

–         Si nici eu pe ea! A adaugat Alice vesela. Bun si ce facem acum, a intrebat ea nerabdatoare.

–         Pai ce vrei sa faci? a intrebat-o Jake incantat.

–         Sa mergem la apa? A intrebat nesigura Alice.

–         Ok, a spus el simplu si a luat-o de mana si au inceput sa alege catre apa.

Si eu si Rob ne-am dat ochii peste cap, parca eram parintii care isi priveau copii incantati ca au ajuns la mare. Apoi Rob se uita serios la mine si eu m-am uitat nedumerita la el.

–         Si tu? Ce vrei sa faci? A intrebat el serios.

–         Si mie mi-ar placea sa ma balacesc. Am spus vrand sa ma asez pe patura, dar el mi-a intins mana zambind.

–         Pai hai sa mergem!

–         Ok, am spus zambind. Apoi m-am oprit si el s-a intors catre mine.

–         Ce este?

–         Dar nu avem prosoape, cum ne uscam?

–         Asta e problema? A inceput el sa rada. Cred ca a luat Jake unele, a venit pregatit!

–         Aha! Stai! Am spus din nou spre exasperarea lui.

–         Ce mai e acum?

–         Vreau sa imi dau sandalele jos, nu pot sa merg cu ele. Am spus eu dandu-i drumul la mana si incepand sa desfac sireturile sandalelor. Erau ele joase, dar erau prinse cu siret pe picior si nisipul imi intra peste tot . Asa ca m-am descaltat si am dus sandalele langa patura. Mi-am lasat si salul.

Rob a inceput sa rada, la cum ma chinuiam sa imi tin echilibrul facand acest sport si a venit dupa mine.

–         Ai nevoie de ajutor? Mi-a soptit el.

–         Nu, gata am terminat, am spus eu victorioasa, ceea ce il facu sa rada si mai tare. Ma bucuri ca ma gasesti asa de amuzanta, am spus eu un pic imbufnata, era a nu stiu cata oara cand radea de mine.

–         Dar daca esti amuzanta, a spus el prinzandu-mi talia si tragandu-ma mai aproape de el.

Pulsul meu o lua din nou la goana cand m-am uitat in ochii lui. Ok, deja trebuia sa ma invat, ori nu ma mai uitam in ochii lui, ca sa nu ma mai pierd, ori incercam sa imi stapanesc inima care batea ca o nebuna, eram sigura ca si el mi-o auzea. Imi zambi cu zambetul lui special, ca sa ma pierd complet in vraja lui. Am respirat adanc si am reusit sa ma desprind din stransoarea lui delicata. Am facut repede niste pasi catre plaja.

–         E! Acum sa vad daca ma poti prinde! Am spus vesela si i-am scos un pic limba.

–         Exact ce spuneam! A spus el razand si incerca si el sa se descalte cat mai repede.

Am alergat spre apa, simtindu-ma libera, briza marii era atat de placuta, iti dadea impresia ca zbori, rochita mea din voaluri se unduia in toate partile, sentimentul era minunat. Cand mai aveam cativa metri sa ajung la apa, am simtit un fior care ma trece pe sira spinarii asa ca m-am oprit brusc. Am presupus ca m-am intepat in vreo scoica, dar nu am mai apucat sa verific pentru ca m-am simtit luata prin aer de talie de ceva greu si am ajuns cat eram de lunga in nisip. Am auzit o injuratura murmurata, apoi cand mai mi-am revenit din zdruncinatura, inca mai eram stransa de talie de doua maini calde.

–         Esti bine, mi-a soptit vocea plina de regret a lui Rob.

–         Mda, oarecum, i-am raspuns incercand sa imi dau seama unde ma durea mai tare, piciorul intepat sau laterala pe care cazusem.

–         La naiba, se pare ca nu fac nimic cum trebuie, a murmurat Rob suparat, mai mult pentru el.

–         Ce s-a intamplat mai exact, am spus eu un pic amuzata si debusolata.

–         Nici eu nu stiu exact ! Am venit dupa tine si urma sa te prind din urma, numai ca te-ai oprit brusc si de aici stii si tu.

–         Ma intepasem intr-o scoica, am spus eu, un pic morocanoasa, era mai mult teatru decat suparare.

–         Imi pare rau! A spus el sincer. Se pare ca de data asta am reusit sa te aduc la pamant, a spus el nemultumit.

Am inceput sa rad si m-am intors catre el. El se intinsese pe spate pe nisip si mana libera o avea pusa peste fata, ca sa isi ascunda remuscarile. Am chicotit si i-am dat mana la o parte, lasand acei ochi vrerzi sa ma priveasca tristi. Soarele ii facea si mai luminosi si hipnotizanti. I-am atins fata fina si i-am zambit, apoi i-am dat cateva suvite la o parte de pe frunte.

–         Sunt bine, in plus, am inceput sa ma obisnuiesc sa ne intalnim asa!

El a ras, dar era un ras trist si a marait un pic inainte sa il bufneasca rasul. Apoi m-a luat in brate, strangandu-ma la pieptul lui. Era atat de bine, apoi ca sa fie totul aproape de perfectiune, mi-a dat un pupic pe crestetul capului.

–         Iarta-ma, te rog, stii ca nu am vrut, a intarit el regretul lui.

–         Te-am iertat deja! I-am spus ridicandu-ma sa ma uit in ochii lui ca sa inteleaga ca nu sunt suparata pe el. Apoi i-am dat un mic pupic pe obraz si m-am ridicat.

–         Esti sigura, Ely, asteapta, spuse el, dar eu eram deja departe de el, ma ridicasem si alergam pe nisipul ud.

Pe langa mine trecu in fuga Alice cu Jake, care urma sa o bage imbracata in apa si Alice tipa de zor. M-am oprit cu fata la valurile ce mangaiau tarmul si mi-am afundat picioarele in nisipul rece. Senzatia pe care o creea apa care venea peste picioarele mele adancite in nisip era unica, ma ametea dar ma si relaxa. Am inchis ochii si am respirat adanc aerul sarat al brizei. Imi simteam parul miscandu-se in toate directile, asa cum ii dicta vantul, iar pielea mea se racorea la fiecare val de racoare venind dinspre apa. Am stat asa cateva minute, apoi am simtit doua maini calde care mi-au inconjurat talia si un cap care imi atinse umarul drept, lipindu-si obrazul de al meu. M-am inmuiat instant, savurand momentul placut, doar eu si el…

–         Deci? Intram in apa? Imi sopti el.

–         Nu inca, vreau sa mai privesc, e prea frumoasa, am spus eu deschizand ochii.

Nu a mai spus nimic, m-a tinut asa in brate. Dupa cateva minute a inceput sa fredoneze incet de tot o melodie, era atat de potrivita cu valurile marii si cu toata atmosfera. Am inchis ochii si am ascultat valurile, vantul si melodia lui, toate se impletau si formau un intreg incredibil de frumos. Nu a durat prea mult, abia savuram acest moment, desi cred ca puteau trece ore intregi si nu m-as fi saturat, cand, deodata am simtit ceva extraordinar de rece pe pielea mea si l-am simtit pe Rob crispandu-se. Am deschis ochii si i-am vazut pe Jake si Alice razand in hohote, iar Alice cu aparatul meu in maini, facandu-ne poze.

–         Hei! A strigat Rob catre ei.

–         Alice! Am spus si eu uitandu-ma dezorienata la ea.

–         Pai ce face-ti acolo, ati adormit! Asta nu e vreme de dormit! Spuse Jake.

–         Si de ce te deranjeaza pe tine, mormai Rob catre Jake.

–         Ca nu ne putem distra cum trebuie, continua Jake vesel.

–         Ce vrei sa spui? Cum, nu te distrezi?

–         Ba da, dar fiti si voi mai activi! Chicoti el.

Rob isi dadu ochii peste cap, eu i-am scos limba, strambandu-ma si mi-am intors privirea catre apa. Alice se apropiase de noi sa ne mai faca niste poze si probabil in cadru ii intrasera masinile si patura de picnic cu cosul pentru ca imediat ii adresa lui Jakeo intrebare.

–         Ce ai adus in cos Jake? A intrebat Alice curioasa.

–         Hmm, pai mancare! Chiar mi s-a facut un pic de foame, ca de cand v-am tot asteptat! A ras el vesel si se indrepta catre locul unde era pusa patura.

Alice il urma, agatandu-se vesela de bratul lui, iar noi i-am urmat mai incet. Rob imi luase mana intr-a lui, tinandu-ma bine. Pentru ca ma mai strambam cand mai nimeream cate o scoica intoarsa si il auzeam chicotind, iar eu imi dadeam ochii peste cap ceea ce il facea sa rada si mai tare.

–         Ce tot radeti acolo? A intrebat Jake cand a ajuns pe patura.

–         Se pare ca Elenya reuseste sa gaseasca toate scoicile uitate de pe plaja.

Am marait la entuziasmul cu care spusese propozitia, ceea ce il facu din nou sa rada, asa ca am abandonat sa ma mai supar, chiar nu aveam ce sa mai fac, tot ce faceam se pare ca il binedispunea, chit ca la un moment dat era enervant.

Ne-am asezat toti in siguranta, fara nisip si scoici, pe patura mare. Jake a inceput sa scoata ce avea in cos. Dupa ce a scos farfurii si pahare a inceput sa scoata niste salate si diverse feluri reci de mancare. Noi le-am aranjat pe farfurii, iar ei au pus sucuri in pahare. Apoi am ciocnit toti si am inceput sa mancam. Era un adevarat festin. Aerul proaspat si sarat ne facuse pofta de mancare. Rob mi-a luat de cateva ori aparatul si ne-a facut poze. Alice si Jake se prosteau si se hraneau pe rand, facandu-ne pe noi se ne dam ochii peste cap. Dupa ce am terminat de mancat, am strans totul frumos la loc in cos si am rasuflat usurati. Rob se sprijinise cu spatele de pinul care ne tinea umbra, Alice statea cu spatele la mare/ocean, Jake se sprijinea de un bolovan mare si eu stateam cu spatele la masini. I-am facut cateva poze lui Alice, arata foarte bine in lumina aia si asa vesela cum era.

–         Noua nu ne faci? A intrebat dezamagit Jake, facand o figura de teatru tragic.

–         Daca vrei? Am spus eu razand.

–         Binenteles ca vreau, a spus el si a continuat sa se prosteasca.

Dupa ce s-a potolit cu prosteala, desi ii facusem poze si asa, erau caraghioase si aratau bine pe aparat. Am prins niste instantanee frumoase cu el si Alice. Eram foarte tentata sa ii fac si lui Rob, dar evitam sa imi misc aparatul. Statea acolo sprijinit de trunchiul copacului, atat de ganditor, atat de frumos. As fi putut sta sa ma uit la el ore intregi. Am riscat si i-am facut o poza asa cum statea.

–         Lui Rob nu-i faci, a spus Jake, navazandu-ma ca tocmai ii facusem una.

Eu am tresarit si el si-a intors privirea si se uita la mine, parea trist. A ridicat umerii si a spus simplu.

–         Cum vreti, nu ma deranjeaza, a spus el cu vocea stinsa.

–         Alice, hai sa ne plimbam un pic, i-a spus Jake, facand semn catre Rob si starea lui aparenta.

Alice s-a ridicat cuminte si l-a urmat. Eu m-am uitat la ei cum pleaca, apoi mi-am indreptat privirea catre Rob, care inca privea marea.

–         Ce s-a intamplat, am intrebat eu incet, asezand aparatul langa mine.

–         Nimic, a spus el incet.

–         Cum adica nimic, m-am incruntat eu.

–         Stateam linistit, ma gandeam…

–         La ce, am intrebat eu tematoare.

–         Asa, de felul cum petrecem timpul acum ! a spus el, inca uitandu-se catre apa.

–         Rob, nu te inteleg, ma sperii am spus eu cat de incet am putut, totusi m-a auzit si s-a intors catre mine si si-a deschis bratele. M-am dus fara ezitare in bratele lui, punandu-mi capul in scobitura gatului lui.

–         Ma gandeam ca as petrece o viata asa si nu cred ca m-as plictisi. Imi place linistea asta si doar vocile noastre pe fundal. Ma stranse si mai tare la pieptul lui.

Am inteles atunci la ce se referea, era ca o pauza in zgomotul vietii lui agitate, un moment de respiro din care nu mai vroia sa plece, acum putea sa se relaxeze si sa fie el insusi, fara nici o masca de calm sau de vedeta. M-am simtit nesemnificativa si imi storceam capul sa gasesc o modalitate sa il linistesc.

Isi baga nasul in parul meu si repira de cateva ori in el, apoi incepu sa se joace cu o suvita din parul meu. Ma stranse mai tare, apoi ofta.

–         M-as putea obisnui cu asta!

Nu am spus nimic, ci doar am zambit, si eu as fi putut sa ma obisnuiesc cu asta, sa stam asa, mereu, stiam totusi ca nu se va putea, asa ca am inchis ochii si am savurat cat am mai putut.

–         Ely, a spus el dupa un timp in soapta.

–         Da, am mormait eu, inca cu ochii inchisi cu capul pe umarul lui.

–         Sa stii ca nu ma supar daca imi faci poze! A spus el facandu-ma sa deschid ochii automat si sa ma ridic din minunata imbratisare.

M-am uitat la el, ochii lui nu mai erau tristi, isi recapatasera stralucirea de mai devreme si imi zambea dulce. Imi lua o suvita de par de pe fata si mi-o dadu dupa ureche.

–         Vorbesc serios! Am vazut ca eviti sa imi faci poze inca de cand am venit. Nu interpretez in nici un fel faptul ca ai luat aparatul cu tine. Poti sta linistita, crede-ma. Tu poti sa imi faci cate poze vrei, a zambit el, confirmand cele spuse.

–         Esti sigur ca nu te deranjeaza?

–         Da, sunt sigur! Si poti sa ma intrebi tot ce vrei, iti raspund cu placere, a zambit el din nou.

–         Bine, am spus eu mai vesela si m-am asezat la noul meu loc favorit.

–         Deci…ce vrei sa ma intrebi, spuse el incet.

–         Nu vreau sa te intreb nimic, am zis eu sincer. Vroiam doar sa ma bucur de el si de libertatea pe care tocmai mi-o daduse.

A zambit surprins, apoi si-a pus din nou capul pe parul meu, nu inainte de a imi pune un pupic pe crestet. Dupa cateva minute, cand incepuse sa fredoneze din nou mi-a venit in minte o intrebare.

–         Rob? Am spus eu incet si el s-a oprit din fredonat ca sa fie atent. Ce melodie este asta pe care o fredonezi? Este foarte frumoasa!

–         Pai e chiar cea pe care vroiam sa ti-o cant tie! A spus el zambind. Am, …ezita el, ofta apon spuse incet, am compus-o pentru tine!

M-am ridicat si m-am uitat la el. Era foarte serios in felul lui, chit ca avea un zambet delicat.

–         Glumesti? Am spus eu nevenindu-mi sa cred.

–         Nu, nu glumesc…chiar m-ai inspirat, a spus el mai incet.

Am zambit, mai mult rosind si mi-am pus capul la loc, strangandu-l mai tare in brate. El a facut la fel si a continuat sa fredoneze noua melodie. Eram fara cuvinte, tot ce puteam sa fac era sa tac si sa il ascult, sa imi ascult melodia, prima melodie pe care cineva a compus-o pentru mine, era incredibil. Stiam ca mai scrie din cand in cand melodii, un exemplu erau melodia pe care a compus-o pentru filmul Twilight si celelalte pe care le-a cantat la pian. El mi-a redeschis pasiunea pentru pian, desi era acolo inainte sa apara el in viata mea. Asemeni multor altor lucruri care imi plac la nebunie, nepracticandu-le sau neavand unde sa ma “desfasor” mai uit din ele, dar atunci cand cineva sau ceva imi readuce aminte de o anumita pasiune, imi revine pofta cu o viteza supersonica si cu aceeasi intensitate. Melodia era linistita, cel putin ce fredona el, ma intrebam oare cum o fi cantat-o aseara, oare cum s-ar auzi pe coardele unui pian in casa aia mare.

Aproape ca adormisem in bratele lui, era atat de bine si mai ales ca aveam fundalul sonor asigurat de muzica lui impletita cu valurile marii.

–         Ely, mergem dupa Tay si Alice? Spuse el dua un moment de tacere.

–         Cred ca ar fi cazul! Am chicotit eu, deschizand ochii.

–         I-ati aparatul, sa mai facem niste poze, poate ma inveti si pe mine!

–         Sa te invat, am ras eu, nu cred ca am ce!

–         Am vazut eu ca te pricepi acolo, aveai in memorie niste poze si mi-am permis nerusinarea sa ma uit si mi-au placut. Poate o sa mi le dai si mie pe cele facute azi, nu?

–         Aaa, da! Am spus eu timid si inrosind. Stai putin, mi-am amintit eu: Ai spus cumva Tay de la Taylor?

–         Da, asa am spus, a zambit si si-a trecut mana prin par, ciufulindu-l.

–         Eu nu mai inteleg nimic….aseara Jake i-a spus lui Alice ca e Taylor sau nu? Ca nu mai stiu ce sa spun si nici cum sa il strig, am spus punand un mic botic haios.

–         Pai, avand in vedere ca Alice pana acum i-a spus doar Jake, trag concluzia ca nu i-a spus.

–         Iar tu tocmai i-ai spus Tay! Am zis eu scotandu-i limba amuzata.

–         Ups! A ras el, inca jucandu-se cu parul lui.

16 comentarii

  1. Amy said,

    Ianuarie 6, 2010 la 01:18

    imi place k scrii ff repede……si bineinteles imi place la nebunie fanficu……:X:X:X:X:X

  2. aryafantasy said,

    Ianuarie 6, 2010 la 01:22

    Hihihi….ma bucur ca iti place … 😀
    O sa iti zpun un mic secret! 😛 Capitolele astea le aveam scrise deja, le-am postat repede, ca nu am avut eu rabdare, ma sunt vreo 2 scrise si unul e in lucru…..apoi o sa o iau mai incet :)) 😦 …..
    :X 🙂 😀

  3. aryafantasy said,

    Ianuarie 6, 2010 la 01:23

    O sa il pun si pe capitolul 9….cat de curand……in seara asta sigur 😀

  4. alexyafiction said,

    Ianuarie 7, 2010 la 15:20

    Tot zic ca e prea frumos sa fie adevarat. Ce ne pregatesti Caty? Sunt cu ochii pe tine :))) .
    Te-am pupat,
    Alexya

  5. RaMona said,

    Ianuarie 17, 2010 la 01:45

    :)):)):))
    Rad la 2 noaptea de zgudui casa ! …
    Superb !!!
    Adorabil! Incantator :X:X:X ….
    Te poop :*:*:*:*:*:*

  6. Twilight Saga said,

    Ianuarie 22, 2010 la 09:57

    Mda, am reusit sa citesc acum capitolul 8. Si, e culmea, nu ma pot lasa de citit, chit ca dau astazi 3 teste mari si late, si la obiecte pe care nu prea le iubesc. Oricum, daca nu ma apuc sa invat, mai mult de 3 nu iau. Asa ca imi pare rau, o sa trebuiasca sa citesc diseara X(X( 😦 😦
    Capitolul e super tare! Si imi place ca e lung:X:X Iar la sfarsit a fost amuzant, si dragut:X:X
    Succes,
    Andreea:*:*

    • aryafantasy said,

      Ianuarie 22, 2010 la 10:16

      🙂 Hehehe…ma bucur ca ti-a placut!
      Pune mana si invata! 😛 Ca asta nu pleaca nicaieri….stiu ca e greu…si eu aseara am stat pana la 3.30 sa citesc un ff…si cu greu m-am oprit. Scoala e importanta…..e uneori naspa….. dar e totusi importanta. Asa ca …ti-am spus! te astept diseara 😛
      Pana atunci ….BAFTA si MULT SUCCES!

      • Twilight Saga said,

        Ianuarie 22, 2010 la 17:48

        Multumesc >:D< Si, da, scoala e importanta. Numai ca atunci cand ceva te captiveaza, parca uiti complet de indatoririle tale. Acum ma apuc de citit capitolul 10, pe care sunt sigura ca o sa-l ador, ca si pe celelalte!
        PS: Daca vrei, poti sa nu imi raspunzi, dar ma macina curiozitatea: cati ani ai? Daca vrei, iti spun si eu. 🙂

  7. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 16:56

    Ok, un om atat de perfect ca Rob ar trebui sa fie ilegal. Si o tipa geniala si cu niste idei si-o imaginatie atat de tare ar trebui, ar trebui…
    Lasata sa scrie non-stop!!!
    Iar ficul asta, o opera de arta, nu mai spun ce-ar trebui facut cu el… Pus intr-o vitrina poate.
    :X:X:X:X:X:X:X:X
    Totusi, astept sa vad cand afla Alice cine e cu adevarat Jake:P
    Kisses, Andru:*

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 17:05

      Da, mi-ar placea sa fiu lasata sa scriu non stop….dar nu sunt atat de Geniala….:P , Dar tu esti 😛 😀 :*

  8. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 17:29

    Of, nu sunt… Eve, Krisz, Lara, TwilightSaga, tu, sunteti mult mai tari decat humble me. Scrieti genial, cu adevarat:X:X:X

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 17:37

      Nu spune asta! Tu faci parte din cele de mai sus! Trust me :D…stiu ce zic! 😀

  9. elena said,

    Mai 17, 2010 la 21:09

    sinceer?! tot ceea ce ai scris tu e inspirat. nu zic ca nu e bine sa fii inspirat numai ca tu ai anumite parti identice cu twilight saga-ul. mai bine fa ceva original, ceva unic. lasa-te de vise si scrie cum de duce mintea, sigur o sa iasa ceva mult mai original si mai interesant, oriqm felicitari:* xo, E

    • aryafantasy said,

      Mai 17, 2010 la 22:22

      Sunt curioasa care sunt acele parti identice cu Saga Twilight, si multa lume se inspira din ele, pentru cei care scriu fanficuri legate de Twilight. Mie mi se pare ceva unic, pentru ca a plecat de la o joaca si am ajuns aici. Vise , nevise, face parte din cine sunt si pentru mine e original, ca sunt inspirate unele faze…se mai intampla, tuturor, dar multe sunt inspiratia mea. Daca aveam alte nume ale personajelor, ti s-ar mai fi parut la fel?
      Oricum, multumesc ca ai citit totusi si multumesc de comentariu, nu stiu daca te va mai interesa povestea mai departe, ma bucur ca ai citit-o pana aici.

  10. darkangel said,

    Mai 19, 2010 la 10:05

    ce fain dar pocat ca va trebui sa plece pana la urma

  11. Ianuarie 28, 2011 la 01:42

    Super mijto;)) Totusi cred ca Alice stie adevarul si doar ii face pe ei sa creadaca ca ea nu stie nimic.:))
    Ma bag la next ,Kisses:*:*:*:


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: