Capitolul 07

Capitolul 7 – Telefonul

Ne-am sarutat timp de cateva minute.  Totul in jurul meu nu mai exista, eram doar noi doi, acolo, impreuna.  Si-a despartit cu greu buzele de ale mele, respirand amandoi sacadat.  Inima mea inca incerca sa isi domoleasca bataile.  S-a uitat la mine plin de recunostinta si mi-a zambit cu zambetul meu favorit, atunci am zambit si eu automat.  M-a luat in brate, largindu-si zambetul si oftand fericit.

–         Of, Ely! Ce a fost in capul tau? A spus el mai mult pentru sine si mi-a ciufulit parul, delicat, fara sa il incurce.

–         Inca mai cred ca e un vis! Am murmurat eu convinsa de asa ceva.

–         Te asigur ca daca e un vis, atunci si eu visez acelasi vis din care nu vreau sa ma trezesc, a soptit el si m-a sarutat din nou usor.

–         De ce …am inceput eu, dar m-a intrerupt mangaindu-mi parul si trimitandu-mi o senzatie de electricitate pana pe sira spinarii.

–         Pot sa te rog ceva ? a intrebat el in soapta, inca stand in genunchi in fata mea , privindu-ma cu ochii rugatori.

–         Ce anume? Am intrebat eu politicos.

–         Poti sa imi spui ce s-a intamplat exact aseara ? Vreau sa stiu !

Am oftat, fata mea se incrunta la amintirea serii si a durerii pe care o simtisem, nu vroiam sa o readuc la suprafata, abia reusisem sa o ingrop ca sa pot respira si acum el ma ruga sa o aduc la suprafata ? Nu imi venea sa cred cat de usor puteam sa vorbesc cu el, de parca il stiam de ani intregi, nu mai aveam emotia aceea ca m-as putea destainui unui strain, el era langa mine acum, poate o sa am puterea sa ii rezist durerii si sa nu dau drumul lacrimilor din nou. Am plans destul si nu mai vroiam sa incep din nou. Mi-a luat din nou mainile in ale lui si le saruta, dandu-mi siguranta ca totul va fi bine.

–         Bine, am reusit sa soptesc. Cu conditia sa nu mai stai pe jos, i-am spus, realizand ca aveam totusi o vedeta, in camera mea de hotel si el statea pe jos.

M-am incruntat la gandul de vedeta si incepeau sa iasa la iveala si alte intrebari, dar le-am alungat, ma voi ocupa de ele mai incolo.

–         Bine, stau aici, spuse el intrerupandu-mi gandurile si se aseza turceste pe patul pe care stateam eu, nedandu-mi drumul la maini si zambindu-mi strengareste.

–         Bun, dupa ce ne-am intors de pe terasa, am oftat eu adanc si tu ai plecat, la scurt timp o frumoasa domnisoara blonda s-a apropiat de mine. Mi s-a prezentat – Emilie, am spus eu imitand-o si m-a intrebat ce lucrez, cam aiurea intrebarea, dar i-am raspuns ca scenograf, m-am uitat la el din fata concentrata a lui se ivi o urma de nedumerire, dar nu m-a intrerupt, probabil isi lasa intrebarile pentru mai incolo. Apoi, am continuat eu, m-a intrebat ce legatura am cu tine si mi-a spus sa te las in pace ca esti al ei si ca daca nu plec in liniste si fara scandal, va pune garzile sa ma dea afara.

–         Ce! A exclamat Rob, nevenindu-i sa creada, lasandu-si gura larg deschisa de soc.

–         Asa ca am plecat de langa ea, te-am cautat cu privirea ca sa vorbesc cu tine, dar nu te-am gasit ca sa imi confirmi sau nu spusele ei si nu aveam de ce sa nu o cred, isi apara teritoriul am presupus eu, am simtit cum se adunau cateva lacrimi in ochii mei la amintirea fetei furioase si a neputintei mele de a putea sa imi apar demnitatea, am respirat adanc si am reusit sa imi tin lacrimile in loc si sa continui povestirea. Apoi m-am dus la Alice, am vrut sa o iau si sa plecam, pentru mine visul frumos se terminase. Ea nu a vrut si nici nu puteam sa ii explic acolo de fata cu Jake ca iubita ta tocmai se luase de mine. Rob respira adanc si se incrunta, era reactia la asocierea cuvantului iubita cu Emilie. Asa ca am plecat singura, Emilie era cu ochii pe mine si cu malacii langa ea, asa ca ori plecam eu, ori m-ar fi luat aia, nu aveam cu cine sa discut si am venit aici si gata. Am incheiat eu rasufland mai usurata, nu mai simtisem durerea de aseara ci acum eram chiar amuzata, poate avea legatura si cu privirile lui Rob care se schimbau pe masura ce povesteam.

–         Incredibil, a oftat el cu o fata socata.

Am ridicat din umeri amuzata si fata lui se incrunta, in ochii lui de smarald se dadea o lupta cu o furie ascunsa. Apoi fata i se calma si ma privi trist, ma trase catre el luandu-ma in brate, apoi cu durere imi sopti la ureche.

–         Imi pare rau ca s-a intamplat, nu asa am vrut sa petrecem seara aia, nu asa vroiam sa se termine. Ah! Daca nu as fi plecat, nu s-ar fi intamplat asta, a spus el cu regret in voce, strangandu-ma si mai tare in brate, jucandu-se cu o suvita de par.

–         Asta e, asa a fost sa fie! Am spus eu calma, vocea lui ma linistea si ma facea sa ma simt in siguranta.

–         Ely, imi spuse el si imi lua capul in maini delicat, uitandu-se in ochii mei, iti jur ca intre mine si Emilie nu este nimic. Nu a avut nici un drept sa iti vorbeasca si sa se comporte asa.

–         Te cred, era imposibil sa nu il cred la felul in care arata, chinuit si  plin de regrete. Mi-am intins o mana catre cuta adanca de pe frunte netezindui-o. Un mic suras a aparut in coltul gurii lui.

–         O sa vorbesc cu ea si o sa rezolv treaba asta! A spus el hotarat, incruntandu-se un pic.

–         Nu! Am spus eu sarind din bratele lui. Nu e cazul, acum ca stiu adevarul nu mai conteaza. Nu imi venea sa cred, ii luam apararea, de ce? Nu vreau ca ea sa stie.

–         Ba conteaza, nu pot sa o las sa creada ca ceea ce a facut a fost bine! Tu ai fost ranita din cauza imaginatiei ei si eu nu vreau sa o las asa. A spus el serios.

–         Dar,…

–         Nici un ‘dar’, o sa vorbesc calm cu ea sa nu se mai bage in viata mea. Iar tu esti de acum cea mai importanta pentru mine, a spus el ca si cand ar fi dat drumul fara sa vrea unui gand.

–         Serios? Am spus eu zambind ca un copil mic incantat de noua jucarie, oare simtea si el ce simteam eu pentru el, era oare posibil?

–         Da, si ma lua din nou in bratele lui calde.

Am stat asa cateva minute nemiscati, eu respiram adanc, lasand sa imi intre prin toti porii mirosul lui divin. El se juca cu degetele prin parul meu, facandu-ma din cand in cand sa ma infior. Si atunci il simteam cum zambeste.

–         Sa inteleg atunci, am intrerupt eu tacerea, ca si Jake e de fapt Taylor, nu? Am zis eu zambind.

–         Mda, ai intuit bine, a ras el, ne mai luam din cand in cand pseudonime, iar astea sunt cele mai tari, ii bulverseaza pe oameni si ne lasa in pace, asa ca ne-a cam intrat in sange.

–         Ar trebui sa ii spunem lui Alice, nu ar fi dragut sa o lasam asa in suspans. Am chicotit eu.

Se auzi o bataie puternica in usa de ne-a facut pe amandoi sa tresarim. Un glas cristalin si plin de veselie se auzi din spatele usii.

–         Cine nu e gata il iau cu lopata! Eu intru! A spus Alice razand de propria ei gluma.

Noi ne-am despartit din imbratisare si ne-am asezat cuminti pe marginea patului ca niste copii nevinovati. Alice intra in camera, nu asa de violent cum ar fi dat impresia la inceput, ci normal. S-a luminat la fata cand ne-a vazut pe amandoi inca acolo si un zambet larg i se intiparii pe fata.

–         Ma bucur ca m-ati ascultat si ati ramas amandoi, a spus ea pe un ton matern.  Deci sa inteleg ca totul s-a rezolvat cu bine?

–         Da, a fost o mare neintelegere. Am spus eu zambind rusinata.

–         Aha! Ti-am zis eu! A spus Alice mandra.

Telefonul lui Rob zbarnai si toti am tresarit speriati, apoi ne bufni pe toti rasul si el lua telefonul din buzunar, verificand cine il apela. Isi duse telefonul la ureche si raspunse.

–         Buna pustiule! A zis el razand. Si apoi toata convorbirea a fost plina de zambete si de cateva cuvinte. Cel de la celalalt capat vorbea mult. Convorbirea s-a terminat cu ceva de genul “Da, am rezolvat, bine, o sa le intreb! Pa!”

In timpul asta Alice se asezase si ea pe patul ei, iar eu m-am dus sa imi miros frumoasele flori primite de la el. Miroseau atat de frumos. Termina de vorbit si isi baga telefonul la loc in buzunar.

–         Cine a fost? A intrebat Alice nepoliticos.

–         Alice! am atentionat-o din priviri, desi eram curioasa, un era treaba mea sa il intreb.

–         Era Jake, murmura el amuzat.

–         Uuuu , se bucura Alice.

–         Da, vroia sa va intrebe daca vreti sa mergeti la un picnic.

–         Eu merg, a spus Alice inainte sa pot macar gandi.

–         Ely, intreba el cu o voce atat de dulce incat ma facu sa tresar si sa ma topesc in acelasi timp.

–         Presupun ca e ok, am zis eu ezitand.

Alice deja sarise din pat si isi facea bagajele pentru picnic, asta in caz de as fi inteles ca bagaje putea sa isi faca. Apoi se opri cu geanta in mana.

–         Dar, unde mergem, o sa fie si apa, o sa fie si umbra?

Eu mi-am dat ochii peste cap amuzata de ea, iar Rob inca se mai uita amuzat la entuziasmul ei, semana cu un copil care tocmai a aflat ca pleaca intr-o calatorie la Disneyland.

–         Doar noi patru, foarte aproape de mare, zambi el.

–         Cand?, am intrebat eu simplu si destul de incet, inca socata de propunere.

–         Acum, astept sa va pregatiti, a zambit el.

–         Aha! Spuse Alice ganditoare. Ma duc sa fac un dus, dupa ce ma imbracat voi fi gata. Si-a luat repede un prosop si a fugit in baie. Usa ramase un pic deschisa apoi capul lui Alice se ivi din nou.

–         Ma bucur ca ai ramas! A spus ea incet si incantata, uitandu-se cand la mine cand la Rob. Pa! striga ea si disparu in baie.

Noi inca ramasesem socati de agitatia ei si am ramas tacuti pentru un minut. Tacerea o rupse Rob cu un chicotit delicat care se transforma repede in ras. M-am uitat confuza la el, amuzata de rasul lui cristalin. Se ridica de pe pat dupa ce isi mai potoli rasul si veni langa mine, atingandu-mi umerii usor.

–         Si eu care credeam ca tu vei fi mai entuziasmata! Imi zambi el.

–         Dar sunt! Ma bucur ca mergem la un picnic! Am murmurat eu repede, nevrand sa se inteleaga altceva, nu intelegeam de ce ar fi putut sa interpreteze ca nu mi-ar face placere sa ies cu el!

–         Pai atunci … nu te schimbi? A intrebat el uitandu-se la hainele mele.

–         Mda, cred ca ar trebui, am zis eu inrosindu-ma. Dar nu aveam unde sa ma schimb, Alice ocupase deja baia, iar in camera era el.

–         Ce este? M-a intrebat el cand m-a vazut inspectand camera.

–         Cred ca o sa o astept pe Alice sa termine in baie, am spus eu zambind, nu puteam si nici un vroiam sa ii spun ca ar trebui sa ne lase sa ne schimbam.

–         Dar de ce….a inceput el apoi expresia fetei lui se schimba cand rotitele din capul lui ajunsera la concluzia corecta. Pai atunci va astept eu la masina! O sa fiu in parcarea subterana a hotelului. A zambit el mandru de solutia gasita.

–         Bine, vom veni acolo. Am spus eu surprinsa de reactia lui rapida.

–         Crezi ca 15 minute va ajung…sau va trebuie mai mult? A intrebat el cu oarecare frica in voce.

–         Nu, 15 minute ne ajung, am inceput eu sa rad la grimasa pe care o facuse.

–         Atunci ne vedem in 15 minute, a spus el si s-a aplecat catre mine si mi-a dat un pupic pe buze, apoi s-a intors si a plecat.

Am ramas pe loc cu caldura buzelor lui inca pe ale mele si zambind tamp. Oare iar visam? Care mai era realitatea, noaptea pe care am petrecut-o plangand in hohote gandindu-ma la ceva ce am pierdut pentru totdeauna, sau dimineata cu surpriza revederii lui si apoi explicatia ce mi-a readus speranta si implicit si pe el in viata mea.  Am inceput cu greu sa ma misc, am privit florile vesele si colorate din vaza improvizata, am zambit si mai mult, erau de la el, primele flori primite de la el. Acum el ma astepta in masina in parcarea hotelului…el, el care acum nu era nimeni altul de cat Robert Pattinson, nu un tip care semana cu el…simteam deja cum ma ia o ameteala cumplita si cum nu mai puteam sa respir. Oare era posibil, erau destul de multe coincidente, dar contau ele atat de mult? Conta atat de tare ca el era celebrul actor? Nu, sincer un conta, mereu m-am gandit la ei (vedetele) ca sunt si ei oameni ca si noi, un sunt cu mult mai speciali, ceea ce tocmai am dovedit, purtandu-ma normal cu el, ce sens avea sa fi tipat si sarit in sus, cum vedeam fanele la televizor, binenteles ca s-ar fi speriat, si eu m-as fi speriat. Oricum, prin scoala si facultatea pe care o facusem stiam exact cu ce se “mananca” aceasta meserie asa ca nu eram straina de domeniu si ii intelegeam si de atunci mi-am dat seama ca si ei sunt oameni si nu le place sa fie agasati. Iar prin ce trecuse Rob, de cand cu Twilight, ma gandeam daca mai poate vorbi saracul cu cineva fara sa ii readuca aminte de film, asa cum si pe mine ma enerveaza sa vorbesc de acelasi lucru de o mie de ori si sa ajung sa urasc subiectul, asa probabil si el era satul de miile de ori cand a vorbit despre asta. Asa ca mi-am stabilit o noua regula, nu o sa il intreb nimic de munca lui, indiferent cat de curioasa si tentata as fi, daca va vrea din propria lui initiativa sa imi povesteasca bine, daca nu, nu aduc vorba!

Am fost surprinsa de Alice care imi facea cu mana si ma striga.

–         Pamantul catre Ely! Ce-i cu tine? Unde e Rob? A spus ea panicata.

–         Ma gandeam…am spus eu inca pierduta in ganduri, Rob ne asteapta jos in masina, am continuat, raspunzandu-i la intrebari.

–         Aha! A spus ea neconvinsa.

–         Ne-a lasat singure ca sa ne putem imbraca, i-am spus ca intr-un sfert de ora suntem gata.

–         Un sfert de ora incepand de cand? A ras Alice si eu m-am blocat, oare cat statusem pe ganduri, incepeam sa ma panichez.

–         Nu stiu, am spus incet si cu o fata disperata, care a facut-o pe Alice sa rada in hohote.

–         Baia e libera, a spus ea inca razand.

Am fugit repede in baie. Nu a durat mult si eram si eu gata. Ne-am luat fiecare cate un sal la noi, poate ni se va face racoare, eu mi-am pus aparatul foto in geanta, ca deobicei. Nu prea plecam fara el, mereu se gaseste ceva frumos ce trebuie imortalizat. Am facut inca o data verificarile si am plecat.

Alice era super incantata si aproape ca topaia pe hol, dar spre usurarea mea cand am ajuns la parter s-a comportat cat se poate de normal. Am intrebat la receptie pe unde putem ajunge la parcarea subterana a hotelului si ne-am dus dupa indrumarile lor.

Cand am ajuns acolo, ne-am uitat un pic debusolate la marea de masini parcate, apoi una singura si-a aprins farurile si ne-a dat flashuri, asa ca am luat-o pe Alice de mana si ne-am indreptat spre ea. Evident ca am oftat din nou cand am vazut frumoasa sigla a Volvoului lui Rob. Usa soferului s-a deschis si el a coborat cu un zambet atat de dulce incat simteam ca ma topesc.

–         Buna, a spus el strengar! Facandu-ne cu ochiul.

–         Buna, am spus amandoua zambind.

–         Sunteti gata? Ne-a intrebat deschizandu-ne usa si dand scaunul in fata pentru Alice.

–         Da, a spus ea urcandu-se sprintena in spate.

Eu am chicotit cat el a lasat scaunul pe spate pentru a ma putea urca si eu. Mi-a inchis usa incet si eu mi-am pus centura, cum fac deobicei. M-am uitat la el sa vad vreo urma de neliniste, regret sau orice neplacut. Dar nu era nimic decat un zambet delicat si dulce. A simtit privirea mea indreptata catre ei si s-a uitat nedumerit la mine.

–          Ce e? Am ceva pe fata?

–         Nu! Am zambit eu.

–         Atunci ce este? A intrebat el si mai nedumerit.

–         Ma intrebam cat de mult am intarziat? Am spus eu destul de incet.

–         Hmm….facu el parand ca se gandeste, déjà mi se facea rau, apoi uitandu-se la mine a inceput sa rada. Ati ajuns chiar in 14 minute ! Intamplator cand m-am urcat in masina am vazut ceasul care era ora fixa.

–         Si unde ne duci? A intervenit Alice, venind de pe bancheta din spate cat mai aproape de noi.

–         O sa vezi, o sa va placa! A spus el zambind strengareste si pornind motorul care torcea ca o pisica.

Anunțuri

12 comentarii

  1. alexyafiction said,

    Ianuarie 7, 2010 la 14:49

    Sincer e prea frumos sa fie adevarat. Asa bun sa fie Rob? Asa sweet sa fie toata povestea asta de dragostea. Ceva se va intampla. Sunt sigura. In orice caz, super capitolul.
    Te-am pupat,
    Alexya
    P.S. am copiat la economie, deci i-au mai mult de 5 :)))

  2. aryafantasy said,

    Ianuarie 7, 2010 la 15:08

    Ai maaaa…. 😦 Pai nu asta e si ideea? Ca daia e fanfic 😀 De ce sa nu fie saracul Rob dragut?! Eu sunt convinsa ca asa e si in realitate….

    =)) ai copiat…..bravo :D, e bine si asa…. inca se mai poate copia in scoala! 😀 Sa ma anunti cand primesti nota 🙂 …. Ma bucur ca te-ai linistit cu „problema” asta.

  3. RaMona said,

    Ianuarie 17, 2010 la 01:23

    Ahh … m-ai lasat faa cuvinte !!!
    Superb :X:X:X ….
    Intr-adevar Robest este atat de tandru si intelegator :X:X: …
    si Ely ….
    Felicitari pentrua mia oara !!!
    Te pooop :*:*:* !!!

  4. Twilight Saga said,

    Ianuarie 22, 2010 la 09:19

    Cred ca nu am nicio scuza pentru care n-am citit 😦 Imi pare foarte rau, dar timpul asta nu tine cu mine! Oricum, din moment ce este vineri… o sa pot sa citesc tot, sa fiu la zi 😀
    Si, ca sa revenim la capitol, e MINUNAT :X:X:X:X Imi place asa de mult ca este intelegator… Adica, pare mai real. Desi ma gandesc ca o sa se intample ceva neplacut. Pentru ca, stii, cand toate lucrurile sunt frumoase, se intamla ceva rau! Sau cel putin asa e la mine:))
    Succes in continuare, si daca nu o sa mai primesti comentarii pana pe la 6, sa stii ca sunt la scoala, si nu am cum sa citesc 😦

    • aryafantasy said,

      Ianuarie 22, 2010 la 09:30

      :)) nu-i nimic, ma bucur ca il citesti oricum 😛
      asa ca nu m-am suparat 😀 ….. daca iti plac si posturile din afara ficului, alea cu poze, esti invitata mea sa iti spui parerea 🙂
      Mult succes la scoala!
      Astept comentariile tale atunci cand ai timp 🙂
      pup

  5. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 16:49

    Uf, Robert… La fel de perfect ca intotdeauna. Perfect in toate sensurile… *visand cu ochii deschisi*
    Ok, snap out of it!
    Gata, mi-am revenit. Ma cam bulversase minunatia asta de capitol, cat de frumoasa poate fi povestea asta, si cu cata maiestrie reusesti sa ma introduci in poveste:X:X:X:X:X:X Deci, e GENIAL. Tu, fato, trebuie sa scrii o carte. O sa ajungi un maare cineva:X:X:X:X:X
    Chiar, mai scrii ceva inafara de aceasta poveste:X:X?
    Kisses, Andru:*

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 16:55

      Tu vorbesti de carti 😀 …. dupa capitolele minunate de CIP si Imposibil….Hmmmm…..!
      Aaaaa ca sa fiu sincera….teoretic da…practic trebuie sa o trec pe calculator si sa modific….ca e inceputa de muuuult timp! (dar nu conteaza) Nu eu ar trebui sa scriu o carte …ci tu…cu cele doua povesti!
      Pupici

      • andrufanfics said,

        Martie 1, 2010 la 16:59

        Uuuuu…. Deci mai scrii ceva!!! :X:X:X:X:X Asta-i super:X:X:X:X Sper c-o sa-mi dai si mie dupa ce o treci pe calculator. Me wants to know:P
        Iar eu, eh…! Numai publicat imi trebuie:P:P Ar muri de ras jumatate din populatia globului la prostiile mele. Si m-as face de rusine forever.
        Tu esti the one destined tu be a star writer:X:X
        Kisses, Andru:*

  6. andrufanfics said,

    Martie 1, 2010 la 16:59

    Too be*

    • aryafantasy said,

      Martie 1, 2010 la 17:02

      De unde esti tu asa de sigura? Si eu fac parte din marea parte a globului care iubeste scrierile tale……si crede-ma…partea aia e MARE! 😀

  7. darkangel said,

    Mai 18, 2010 la 11:18

    mamamia ce fain nu pot sa ccred ooo iincapp ssa mma bbaalbaii…
    glm beltial(ca de obicei)

  8. Ianuarie 28, 2011 la 01:13

    imi place de alice.E asa energica…doamne..nu as putea niciodata sa fiu ca ea.:)):))
    Ce bine…Robert si Ely se inteleg si toate alea:))
    Kisses:*:*:*:


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: