Capitolul 05

Capitolul 5 – Surpriza petrecerii

Prietenul sau isi continua drumul pana la noi. In momentul cand am vazut cum arata, am simtit ca Alice urma sa isi scape paharul din mana. Si mi-e mi se taiase respiratia. Era oare adevarat sau deja fiecare barbat trebuie sa semene cu cineva din filmul Twilight? Nu era de ajuns ca acest Rob semana izbitor de mult cu Robert Pattinson si mai avea si un Volvo C30 asemeni personajului lui, acum era si acest prieten al lui care ne-a ravasit mintile. Tanarul din fata noastra care zambea cu gura pana la urechi semana izbitor de tare cu Taylor Lautner. Desi nu o auzeam, eram sigura ca inima lui Alice mai avea un pic si iesea din piep de cat de tare batea. I-am dat un ghiont discret ca sa mai revina cu picioarele pe pamant, desi nici eu nu eram prea departe. Ma gandeam daca sa ii spun pe nume sau sa asteptam sa se prezinte, poate il chema altfel, poate nu, ce era petrecerea asta, un loc in care persoane ce seamana cu actori celebrii se aduna? Poate vom afla in curand. El s-a oprit vesel in fata noastra, intinzand politicos mana.

–         Buna, a spus el.

–         Taylor? Am incercat eu.

–         Nu, a ras el ezitand un pic, doar Jake.

Alice a scos un suspin, am sperat ca el sa un-l fi auzit, desi eu il auzisem destul de bine. Am considerat ca e mai bine sa fac eu prezentarile, inainte sa iasa alte sunete de langa domnisoara cu care eram.

–         Ea e Alice, am spus eu aratand spre ea si el dadu noroc cu ea incantat, iar eu sunt Elenya, sau Ely mai scurt.

–         Imi pare bine sa va cunosc! Spuse el vesel in continuare. Rob mi-a spus ca vine si el imediat.

–         Ok, nici o problema, am zis eu, uitandu-ma in locul unde il vazusem ultima data.

–         Pateuri? A intrebat un chelner care ne-a oferit un platou cu pateuri colorate.

–         Nu, multumesc a spus Jake si noi am zis la fel.

–         Este frumoasa casa  asta si foarte mare, am spus eu, incercand sa destind atmosfera si sa ii dau sansa lui Alice sa zica si ea macar un cuvant, sa nu mai fie in soc.

–         Da, e destul de recent construita, nu are decat cativa ani, e a unui prieten comun. Bunicii lui au avut terenul aici si a primit-o ca mostenire si din munca lui a construit animalul asta mare, a inceput el sa rada.

Am ras si noi, “animalul” era corect spus, mai toate casele de pe strada erau in stilul asta, era un cartier select pe insula greceasca.

–         Scuze, se auzi vocea dulce a lui Rob aparand in spatele lui Jake.

–         Nici o problema, am zis eu vesela ca s-a intors.

–         Ati facut cunostinta, nu? A intrebat el uitandu-se la Alice.

–         Da, a reusit ea sa spuna…uau un cuvant dupa 5 minute…si-a batut propriul record intr-o conversatie, era ceva!

Rob a venit langa mine si ma lua de talie usor, mai intai m-am speriat, apoi m-am relaxat repede, realizand ce facuse. Intre timp in mana lui era un pahar cu o licoare colorata, nu stiam ce e pentru ca in general nu stiu toate cokteilurile care se servesc la asemenea petreceri. Am prins un schimb discret de priviri intre cei doi dar nu am spus nimic, ma gandeam doar la ce o insemna. Aveam sa aflu in urmatoarele momente, Jake se apropie timid de Alice si trase adanc aer in piept, ca si cum si-ar face curaj.

–         Alice? Spuse el si apoi isi drese glasul.

Alice se intoarse catre el, ridicand totodata privirea din paharul pe care acum il strangea din nou in mana. Banuiam ca ei ii treceau mii de fiori sira spinarii si un gol in stomac ce se simtea ca o gaura neagra.

–         Da…a spus ea….uuu al doilea cuvant…e deja o premiera, saraca de ea, era momentan debusolata.

–         Ai vrea sa…aa…dansezi? A intrebat el balbait si afisa un zambet imens lasand sa se vada dintii perfecti si alibi.

–         Da, a raspuns ea incurcata.

El i-a oferit mana si s-au dus catre ringul de dans. Pana atunci nu observasem ca era asa ceva si ca era destula lume care dansa. Muzica era lenta si probabil de accea nu am sesizat-o pana atunci. Pornira amandoi incantati catre ringul de dans. O lua frumos de mana, apoi ii puse delicat o mana pe talie si au inceput sa se miste in ritmul muzicii. Aveam un zambet pana la urechi cand am realizat ca Rob se uita la mine insistent. Mi-am intors privirea spre el si a zambit.

–         Ce este? Am intrebat eu nedumerita.

–         Nimic, imi placea privirea ta…

–         Cum adica, l-am intrebat inainte sa termine de vorbit.

–         Pai, privirea ta era ca a unei mame care isi priveste puiul crescand de la distanta si e mandra de el/ea.

Am inceput sa rad, desi cam asa ma si simtisem, eram fericita pentru ea. Rob isi misca mana pe talia mea, facandu-ma din nou sa tresar. Se apleca usor catre urechea mea si cand respiratia lui imi ajunse pe gat am tremurat usor pentru ca ma gadilase, l-am simtit ca a zambit la reactia mea.

–         Vrei sa vii cu mine pe terasa? Mi-a soptit el la ureche, gadilandu-ma din nou cu respiratia sa.

–         D-da, m-am balbait eu si m-am intors catre el.

Mana ii aluneca usor de pe spatele meu si imi prinse mana, cuprinzandu-mi degetele si ancorandu-se de ele, le stranse usor, ca si cum ar vrea sa se asigure ca nu ii dau drumu si ma trase usor dupa el. Am iesit pe terasa din spatele unor draperii imense, afara era o liniste incredibila, iar muzica din casa se auzea in surdina, se pare ca aceasta casa era extrem de bine izolata fonic. Ne-am indreptat catre o parte a terasei care era acoperita cu iedera si dadea o oarecare intimitate. Se intinse catre unul din stalpi si ca prin minune se aprinsera cateva beculete discrete, ascunse printre fruze. Aratau ca niste licurici ce umpleau spatiu de lumina calda, jucausa, creeand un spatiu magic. Daca m-as inrosi in general, acum ar fi un moment in care as fi fost rosie ca un rac. Senzatia pe care a creat-o m-a impresionat atat de tare incat aproape ca imi dadura lacrimile. Am vrut sa ii spun cat de minunat arata totul, dar cand am deschis gura sa vorbesc, el s-a intors spre mine si vocea mi-a pierit, topindu-ma in ochii sai calzi si verzi ca un smarald. Din nou senzatia ca visez ma lovi cu o putere incredibila. Oare sa fie adevarat…Probabil mi-a citit ceva in ochi pentru ca am vazut expresia lui calda se schimba in una derutata. Trebuia sa ma calmez, sa nu stric momentul cu intrebarile mele stupide care aveau sa strice tot farmecul noptii. S-a apropiat de mine incet, iar printre frunze o raza de lumina ii atinse fata. Lumina lunii pline ce se asemana cu un reflector, umplea tot negrul noptii dezvaluind siluetele caselor, copacii si chipul lui. Lumina asta il facea sa arate ca un personaj de poveste, obrazul alb si fin ca o marmura sculptata, cu ochii verzi de smaralde si din partea cealalta, lumina discreta si calda a beculetelor, facandu-l uman si real. Nu mai stiam ce sa cred, eram prea zapacita ca sa pot gandi limpede, iar daca ar fi doar un vis, de ce sa ma feresc, in vise iti poti permite orice asa ca, de ce nu sa pot spera ca lui chiar ii facea placere sa fie cu mine.

–         Imi permiti sa te invit la dans? A spus el aproape in soapta si protocolar. Cand a rostit intrebarea s-a indreptat din spate si acum parea si mai inalt si chiar avea o postura nobila. Era cam greu sa ii zici nu, chiar si daca ai fi fost super suparat si tot nu ai fi putut sa il refuzi.

–         Da, am spus eu incet zambind si lasandu-mi repede privirea in jos, cand am vazut zambetul fericit al lui.

Norocul nostru ca tocmai incepuse o noua melodie lenta. Isi puse o mana pe talia mea si ma trase spre el, iar mana cealalta mi-a ridicat-o incet tinand-o delicat in a lui. Am inceput sa ne miscam incet in ritmul muzicii. El se uita la mine, eu priveam in alta parte ca sa nu se vada cat de emotionata sunt, desi cred ca nu mergea deloc, il simteam cum zambeste si ma facea si pe mine sa zambesc inconstient.

La un momendat mi-a dat drumul la talie si am inchetat pentru o secunda sa ne miscam, nu vroiam sa se termine, nu vroiam sa plec de langa el, dar mi-am dat seama ce vroia sa faca, cu mana cealalta cu care ma tinea, m-a facut sa fac o pirueta. Am inceput sa rad usor si am intrat in jocul lui, nu mai era un dans ca monoton ca pana acum. A continuat din cand in cand sa ma mai invarta si apoi sa ma aduca langa el. Caldura corpului lui era placuta, iar parfumul lui imi invada toate simturile facundu-ma parca sa ametesc.

Melodia se opri, dar nici unul din noi nu vroia sa ii dea drumul celuilalt asa ca am ramas asa, inca miscandu-ne pe ritmul unei noi muzici, un ritm impus de inimile noastre care bateau din ce in ce mai tare. Sper norocul meu a inceput din nou o melodie lenta asa ca puteam sa ne continuam jocul. Imi placea atat de tare cum ma simteam langa el, ma simteam ca si cum as fi in siguranta, mereu protejata de bratele sale, putea sa vina orice si stiam ca daca el va fi langa mine nu se va intampla nimic rau si am fi in siguranta.

Pe la jumatatea melodiei aproape s-a oprit din dans, iar eu mi-am ridicat privirea nedumerita catre el. El zambea din nou, cu acel zambet ce ma topea instant, de parca totul pierise in jurul nostru si eram numai noi doi. Ma stranse de talie mai tare si ma apropie de el. I-am zambit timid, am inteles ce vroia sa faca, desi pulsul meu se accelerase subit si imi simteam obrajii fierbinti. Se apleca usor catre mine si ma saruta. In acel moment am simtit cum imi explodeaza obrajii de fierbinti ce erau, a trebuit sa imi aduc aminte cum se respira, iar parfumul lui din nou imi invada fiecare celula. Buzele lui erau atat de catifelate si moi, nu imi venea sa le mai dau drumu niciodata. Din pacate nu dura prea mult pentru ca atunci cand imi pusesem si eu mainile mai bine pe spatele lui, cineva il striga, facandu-ne sa tresarim si sa ne ‘dezlipim’ un pic jenati. Desi nu ne vedea, vocea insista sa ii strige numele. El facu o grimasa, iar pe mine ma bufni rasul, era prea dragut, chiar si asa suparat, se vedea clar ca se enervase ca fusese intrerupt. S-a uitat la mine, mi-a ridicat mana pe care inca o mai tinea si mi-a sarutat podul palmei. Mi-a zambit trist si a spus in soapta.

–         Imi pare rau, trebuie sa ma duc! A spus el nefericit.

–         E ok, nici o problema, nu ma supar, am spus eu la fel de incet, “nu ma supar prea tare” mi-am zis in gand.

–         Hai inauntru, sa nu ti se faca frig, a spus el luandu-ma de ambele maini si tragandu-ma dupa el.

–         Ok, a fost tot ce am putut spune.

Nu prea avea cum sa mi se faca frig, era destul de cald afara asa ca era imposibil, poate doar daca erai foarte obosit sau un leoarca sa ti se para ca ar putea sa ti se faca frig, dar altfel intr-o noapte de vara nu ar avea cum sa fie altfel. Abia cand am plecat din locul nostru am observat ca pe cerul negru al noptii stateau mandre stelele ca niste mici diamante cusute pe catifeaua neagra, iar luna era cel mai mare si mai stralucitor diamant vazut vreodata. Draperiile mari si grele s-au dat la o parte, iar noi am intrat, inca tinandu-ne de mana. S-a intors brusc catre mine, oftand trist.

–         Asteapta-ma aici, incerc sa ma intorc repede.

Si din nou mi-a strans usor mana si mi-a dat drumul, inaintand si pierzandu-se prin multimea care deveni si mai mare de cand iesisem pe terasa.

Am inceput sa ma uit dupa Alice, am cautat cu privirea prin toata incaperea, dar nu am zarit-o. M-am asezat langa fereastra, de unde se putea vedea destul de bine toata camera, pentru ca langa ferestre erau un fel de scari lungi de vreun metru de-a lungul peretelui cu geamuri. Am sesizat ca din multime era cineva care imi fixa privirea. M-am uitat catre persoana respectiva, la inceput am crezut ca ar fi el, dar m-am insela amarnic. Era o tipa blonda cu parul cret, la inceput mi-a evitat privirea, apoi a continuat sa se holbeze, ca a se uita nu era deloc potrivit la felul cum ma privea ea. Incepusem sa imi pun intrebari tampite de genul: Oare o cunosc? Poate am ceva pe fata, sau pe rochie, orice ca sa justifice privirea insistenta si uneori superioara a fetei. Am vazut cum si-a luat aer in piept, pentru curaj, si a parasit grupul cu care era, indreptandu-se spre mine. Cei de langa ea au chicotit apoi si-au vazut de conversatia lor, neurmarindu-i traiectoria. In schimb eu da, eu am vazut cum venea spre mine, innotand printre oameni. Avea o rochie neagra cu model auriu sclipicios, destul de simpla si eleganta. S-a oprit in fata mea, zambind superior si fortat. Avea o rautate in ochii ce ma cam speria, dar am zis ca mi se pare.

–         Buna, eu sunt Emilie, tu? A spus ea aroganta si a intins mana catre mine.

–         Eu sunt Elenya, am spus sincer si i-am dat mana.

–         Si ce esti?!

–         Poftim? Am intrebat nedumerita si socata de intrebare.

–         Adica ce esti de meserie? A spus ea cu un aer superior vadit enervata ca nu am inteles ce intebare imi adresase ea prescurtat.

–         La baza sunt scenografa! Am zis eu incurcata si un pic rusinata, caci nu asta faceam zi de zi, ci cu totul altceva.

–         Aha! A spus ea, nemultmita. Si care este relatia ta cu Robert, a adaugat repede, din nou socandu-ma.

–         Poftim? Abia ne-am cunoscut! Am zis eu discret…in continuare surprinsa de reactia ei…cine se credea?

–         Te-as sfatui sa ramana asa! A spus ea din nou superioara.

–         Poftim? Am spus eu deja devenind iritata.

–         Robert e al meu, Robert e cu mine, asa ca ia-ti gandul, draguta!

–         Nu crezi ca ar trebui sa imi spuna el asta, am spus eu mai incapatanata decat deobicei.

–         Nu cred ca e cazul, nu ma face ca imi chem garzile de corp sa te dea afara.

–         Dar de ce sa ma dea afara? Nu am facut nimic! Si nici nu am inteles cu ce am gresit fata de tine.

–         In caz de faci vreo scena! Ar trebui sa pleci, el nu e interesat de tine, ce te face sa crezi ca prezinti vreun interes? El e de mult cu mine, s-a jucat, a vrut doar sa ma faca geloasa, nu ti-ai dat seama, ce naiva esti!

Am deschis sa spun ceva, gandindu-ma la scena de mai devreme, dar m-am abtinut. Nu cred ca ar fi fost indicat, desi nu imi convenea de loc cum s-au intors lucrurile in seara asta. Eram intr-o dilema destul de mare, oare ce spunea ea era adevarat sau eu eram atat de proasta incat sa cred ca tot ce se intamplase azi era pe bune. Aceasta Emilie imi croia o alta cale prin creierul meu plin de intrebari, ca o apa ce forta pamantul sa se dea la o parte din calea ei, stabilind un nou curs de curgere. A putut citi triumfatoare de pe fata mea victoria pe care o obtinuse, nici nu a trebuit sa lupte prea mult. Eram prea nesigura ca sa lupt si ca pe urma sa aflu ca ar fi adevarat ceea ce spunea ea. Am ajuns repede la concluzia ca am fost o lasa, in ochii mei se adunasera lacrimi pe care inca le mai tineam sub control. Ea a zambit triumfatoare si apoi a plecat multumita de succes. M-am uitat in jurul meu, sperand sa vad pe cineva cunoscut cu care puteam sa imi adun gandurile, si atunci ca o raza de speranta am vazut-o intrand pe Alice pe usa, mai corect spus – arcada, ca usa nu mai era acolo. M-am indreptat spre ea, dar imediat m-am oprit pentru ca era cu Jake langa ea. Nu vroiam sa ii stric buna dispozitie, parea ca se distreaza de minune, dar trebuia sa vorbesc cu cineva. Mi-am luat aer in piept si m-am indreptat catre ei. Ea m-a vazut si a zambit apoi si-a schimbat privirea in ingrijorare cand mi-a citit mai atent privirea. Se apropie si ea de mine, landu-l pe Jake dupa ea, o sa imi fie mai greu sa vorbesc cu ea asa, dar nu am ce face.

–         Alice, trebuie sa vorbim! Am spus eu incat sa auda si Jake care tocmai ajunsese langa ea.

–         Pai spune, despre ce vrei sa vorbim, a spus ea curioasa si un pic ingrijorata.

–         Cred ca e timpul sa mergem! Am spus eu cu subinteles, dar nu s-a prins.

–         De ce? Ba nu, mai stam! Te-ai plictisit ? De ce sa plecam….nu vreau. A spus ea incapatanata si facand o grimasa suparata.

–         Poftim…sa plecati, de ce sa plecati ? a intervenit Jake.

–         Unde e Rob ? a intrebat Alice, sesizand ca nu mai e cu mine.

–         Aaaa, a avut niste treaba, l-au chemat unii, am spus eu incurcata.

–         Deci, de ce vrei sa plecam? Te-ai certat cu el ? a intrebat ea nedumerita.

Of, de ce facea chestia asta atat de dificila, puteam sa ii zic de fata cu Jake, puteam sa ii zic de fata cu prietenul lui. As fi luat-o pe limba noastra, dar ar fi fost nepoliticos fata de Jacob. Ma gandeam sa ii spun sa ramana ea, in fond acea Emilie mi-a spus doar mie sa plec, nu si celor cu care eram insotita, dar nu mi se parea corect fata de ea sa o las singura acolo.

–         Te rog Alice, iti povestesc totul la hotel. Am rugat-o eu fierbinte.

–         Nu! A spus ea hotarata, nu vreau sa plec, vreau o explicatie plauzibila, un motiv bun pentru care vrei sa plecam.

–         Atunci plec singura, nu vreau sa te las singura aici, hai amandoua. Am implorat-o eu.

–         Dar nu sunt singura, sunt cu Jake si nu te mai inteleg, abia asteptai sa vii la petrecere si acum vrei sa pleci, suntem doar de 2 ore jumate si gata…unde ai mai auzit tu asa petrecere. Nu vin, sincer, imi pare rau, dar nu vreau sa plec. Spuse ea trista si rugandu-ma din priviri sa nu o fortez sa plecam. Mai stai macar pana la 12 si apoi vin si eu…a spus ea fortandu-se sa imi faca pe plac.

M-am simtit atat de prost, eram egoista ca vroiam sa o iau dintr-un loc unde ii placea, doar ca sa nu sufar singura si ca sa dezbat prostia mea. Am analizat repede situatia si am renuntat, o sa plec singura, o sa iau un taxi, sper sa vina pana aici. M-am uitat din nou in camera dupa Rob, nu il vedeam nicaieri, in schimb am dat din nou cu ochii de privirea plina de ura a lui Emilie. A plecat din nou de langa grupul unde era ducandu-se spre niste baieti masivi…cred ca glumea, era incredibil…abia am ajuns la o petrecere si deja mi-am facut dusmani!!!

– Bine, am spus eu din nou infranta, a doua oara in seara asta, plec doar eu. Ai tot ce iti trebuie pentru a veni la hotel? Am intrebat-o pentru siguranta.

– Da, am de toate in geanta. Vorbim mai incolo, mi-a spus ea. S-a apropiat de mine sa ma sarute pe obraz si mi-a murmurat un “imi pare rau” la ureche.

– Si mie, i-am soptit, ne vedem acasa, da! Sa ma trezesti cand vii! I-am mai spus.

– Ok, a spus ea zambind. Multumesc!

– Cu bine Jake, sa ai grija de ea, am spus eu zambind. Sper ca o las pe maini bune, am spus eu protector.

Jake a ras si a dat din cap, era asa de dragalas si avea un zambet atat de frumos.

Am plecat de langa ei, simteam cum mi se rupe o parte din mine, nu vroiam sa plec si totusi eram nevoita. Cum de am reusit sa ajung atat de naiva, binenteles ca tipul trebuia sa aibe pe cineva…si totusi de ce facuse atatea chestii cu mine, apoi mi-am adus aminte. Se simtea vinovat pentru ca a dat de doua ori peste mine, si a vrut sa se revanseza fata de mine, dar dansul sub cupola de iedera, ce legatura avea aia cu vinovatia, dar sarutul, al naibi sarut, si acum ii mai simteam efectul daca ma gandeam la el. Ajunsesem la usa, inainte sa ies, mi-am adus aminte sa il intreb pe tipul masiv care statea acolo ce adresa e, ca sa pot sa-i spun taxiului unde sa vina. I-am multumit si am iesit repede, mi-am intors o singura data privirea catre “livingul” imens unde am reusit sa o vad pe Alice razand cu o pofta incredibila si Jake la fel. Am considerat in momentul ala ca alegerea de a pleca singura a fost una buna, nu cred ca as fi putut sa suport suspinele ei, daca i-as fi stricat seara. Era de ajuns ca a mea a fost stricata, ce sens mai avea sa i-o stric si pe a ei. Mi-am cautat telefonul, apoi am sunat la un numar de telefon de pe o carte de vizita. Cand am plecat de la aeroport am avut inspiratia sa cer o carte de vizita in caz am vreodata nevoie de taxi, se pare ca avusese mai repede decat mi-am imaginat nevoie de ea. I-am spus operatoarei adresa si mi-a spus ca in 5 minute va ajunge un taxi la mine.

Au fost 5 minute extrem de lungi, in care m-am plimbat de-a lungul strazii pe care era casa. Ma gandeam ce i-as fi zis lui daca ar fi venit dupa mine. Nu, nu avea cum sa vina dupa mine, nici nu stia ca am plecat, decat daca s-ar fi intalnit cu Jake si Alice, dar nu cred ca domnisoara Emilie l-ar fi lasat asa de usor, oare era mai fericita acum, de ce imi pasa mie de sentimentele ei, cand sentimentele mele fusesera spulberate de vant si imi pustiisera sufletul. Mi se parea atat gresit sa plec, parca uitasem ceva acolo in casa aia, parca nu mai eram completa fara el. Am vrut sa ma intorc si sa o infrunt pe acea Emilie, dar tocmai atunci farurile taxiului se vazura cotind pe strada si toate gandurile razboinice mi s-au anulat. M-am urcat in taxi si i-am spus adresa hotelului.

Drumul a fost liber si motorul masinii torcea pe sosea, ajutandu-ma sa raman in starea de depresie in care ma aflam, pe la jumatatea drumului am simtit ceva rece pe maini si am tresarit, era apa, atunci am realizat ca lacrimile imi curgeau pe fata fara incetare, nu imi dadusem seama ca plangeam, desi sufletul meu urla in interior de ruptura la care a fost supus. De unde atata durere, de cand doar 2 zile cu un strain iti pot ravasi atat de tare sufletul si iti reanvie sentimente pe care nu credeai ca le mai ai. Desi totul era nou, parea atat familiar si totusi parca luni de zile trecusera de cand ne vazusem prima oara.

M-am oprit din ganduri cand soferul a aprins lumina in masina ca sa ii pot plati. Am coborat si m-am dus la fel de debusolata ca pana acum pana la liftul hotelului, noroc ca automatismele corpului meu au facut totul pentru mine. M-a adus pana in fata usii pe care am deschis-o cu greu…desi era doar o cartela, ochii mei impanziti de lacrimi nu distingeau cum trebuie dispozitivul. Am reusit sa intru in camera, m-am schimbat de rochie, desi vroiam sa ma afund in pat exact asa cum eram, dar ma gandeam ca Alice sigur v-a protesta daca ma va vedea asa. Mi-am aruncat pijamaua pe mine si m-am trantit sub cearceaful rece, inundand perna de lacrimi ce imi ardeau obrajii. Le simteam ca niste cutite ce imi taiau fata, poate obrajii mei erau prea fierbinti si ele prea reci. Simteam ca nu mai am aer, asa ca m-am ridicat nervoasa si am deschis usa balconului. Inca se mai vedeau mii de stele pe cer in noaptea neagra, iar luna isi arunca razele discret din spatele hotelului, si ea parca vrand sa se ascunda de mine. M-am intors in pat si am intors perna, era deja mult prea uda ca sa pot dormi pe ea.

Am inchis ochii, desi era groaznic, revedeam tot ce se intamplase azi, mi se perindau prin fata vorbele lui Emilie, ura din ochii ei apoi treceam repede la chipul lui Rob si felul cum era cand dansam impreuna si apoi sarutul, in momentul ala simteam un pumnal in inima si lacrimile curgeau si mai tare. Nu mai intelegeam nimic, cum pot simti asa ceva, cum pot sa sufar in halul asta dupa doar 2 zile, nu imi venea sa cred. Incepeam sa ma enervez, nici sa adorm nu pot, macar sa ma scufund in lumea viselor si sa uit tot. Ca durerea pe care o simteam nu era din vise asa cum crezusem pana atunci, daca fusese vis, se transformase in cel mai mare cosmar pe care l-am avut pana acum.

Anunțuri

13 comentarii

  1. andrufanfics said,

    Decembrie 30, 2009 la 10:41

    Emilie, ha? Antipatica tipa…. Abia astept urmatorul capitol!! Scrii super!
    Kisses, Andru:*:*:*

  2. ayanna3350 said,

    Decembrie 30, 2009 la 19:46

    Of, biata de ea. De ce trebuie sa sufere asa de rau, nu stiu. Asa cum spune ea, era doar un strain. De acord cu Andru. Antipatica tipa.
    Dar nu inteleg de ce Rob a sarutat-o. Adica, inafar de „hormoni”, saruti oameni necunoscuti? Sau asa agata el fete?! 😆 Ar fi tare sa fie asa:))
    Oricum, succes la capitolul viitor, vreau sa vad ce se intampla!!
    Un An Nou Fericit si plin de bucurii!!

  3. aryafantasy said,

    Decembrie 30, 2009 la 20:20

    Yes! Un pic de net ;)) …Multumec Andru :D…. o sa vedeti voi care….:D
    Ma bucur ca iti place! …. Capitole mai sunt si o sa postez cum ajung acasa, trebuie doar sa mai corectez la ele, desi si in aste e posibil sa am greseli 🙂
    pup ….. si LA MULTI ANI!

  4. Twilight Saga said,

    Decembrie 31, 2009 la 14:18

    Sorry ca nu am lasat comment pana acum, am avut treaba. Capitolul? Excelent!! Bravo, vreau sa vad ce o sa se intample in continuare!! Antipatica fata, cum spune si Andru.
    Pana atunci, sedere placuta in Bucuresti (orasul pe care il aproape-detest, dar unde vreau sa fac liceul 😆 ).

  5. laura said,

    Ianuarie 1, 2010 la 19:00

    sati sa ghicesc ….. emilie de ravin( sau ceva de genul?, nu stiu cum o cheama) actrita de la remember me?……. mie asa mi se pare, oricum eu am gasit fan ficul abia pe la 5 dimineata inseara de revelion ( stiu, un pic ciudat, insa ce vrei sa faci daca aveam numai musafiri adulti si nu avem cu cine sa ma distrez?…..:)) am stat pana la 8 pe calculator :)).. is nebuna) oricum fan ficul e genial si abia astept urmatorul capitol

  6. aryafantasy said,

    Ianuarie 3, 2010 la 18:57

    Iti multumesc Laura 🙂 …… O sa vezi :D…

  7. Ianuarie 5, 2010 la 10:52

    OMG…de ce m-am apucat acum sa citesc cand trebuie sa ma duc la scoala? Doamne ce dobitoaca sunt :))) . Acum trebuie sa astept pana ce vin acasa. Super capitolul si al naibi de trist 😦 .
    Te-am pupat,
    Alexya

  8. aryafantasy said,

    Ianuarie 5, 2010 la 11:02

    😀 😀 😀 😀 =))
    Succes la scoala!
    Capitolele nu pleaca nicaieri, te asteapta 😀 !!!
    Te-am pupat!
    Caty

  9. alicebeautifulvampire said,

    Ianuarie 9, 2010 la 20:45

    numi place ce intorsatura au luat lucrurile dar sper sa se faca totul bine

  10. RaMona said,

    Ianuarie 17, 2010 la 00:42

    Pfff … chiar ma intrebam : Cum poate sa fie totul atat de perfect , fara macar o mica zguduitura ???
    Si uite ca Emilie mi-a raspuns la intrebare … :)):)):))
    Ahh ….
    Spre sa fie o neintelegere si Rob sa reuseasca sa o lamuresca ! ..
    te poooop :*:*:*

    PS: Magnific si cap asta !

  11. darkangel said,

    Mai 18, 2010 la 10:19

    sarca …..nuu-mi vine sa cred ca emilie ia stricat seara….
    bestial

  12. Ianuarie 20, 2011 la 20:48

    Emili..oare e emili de riven??
    Oricum este o increzuta rea si enervanta:))
    Ma duc la next
    Kisses:*:*:*:

    • dienuta1 said,

      Iulie 4, 2011 la 13:04

      nu mi se pare ca-i rea emili de riven
      Mi-a placut mult cum a jucat in remember me.
      E chiar dragalasa.Nu cred ca o actrita cu o asemenea dragalasenie,s-ar asemenea cu aceasta emili.Oricum bafta la scris…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: